You Are My Dreamcatcher -Min Yoongi

18

~Autor~

Orele au trecut cu repeziciune pe lângă Sofia si Yoongi. Stăteau unul lângă altul pe saltea și priveau pe geam înspre cerul înstelat. Yoongi îi povesti fetei din brațele sale câteva întâmplări cu trupa în timp ce aceasta avea zambetul tipărit pe față. Sofia nu avea ce întâmplări cu final fericit să-i povestească bărbatului care o mângâia cu blândețe însă se bucura de fiecare cuvânt scos de acesta.
Era o atmosferă plăcută, fără pic de tensiune între cei doi. Au vorbit despre trecut, despre trecutul în care erau fericiți ignorând-ul pe cel întunecat, plin de lacrimi.

Când cel de-al șaselea apel de la Hobi fu afișat pe ecranul telefonului Yoongi îl respinse.

-De ce nu răspunzi? Poate e îngrijorat, poate e ceva urgent.

-Își face prea multe griji în privința mea și dacă ar fi ceva urgent m-ar suna Namjoon.

-Yoongi, de când ești plecat de acasă? Își face griji pentru că îi pasă de tine.

-De ieri dimineață. Nu-ți face griji, e obișnuit să lipsesc nopțile de acasă.

Sofia voia să-l intrebe de ce lipsea de acasă însă se răzgândi fiindu-i frică de ce raspuns îi va da.
Pe de altă parte, Yoongi se ruga ca fata să nu-l întrebe de ce pentru că nu putea să o mintă și nu putea să-i zică adevăratul motiv, acela fiind faptul că se ducea să se calmeze prin sex.

-Mi-aș dori să mai stau cu tine însă ar trebui să plec de acum. Mâine am repetiții de dimineață și oricum am stat destul pe capul tău, nu vreau să te deranjez.. Îi șoptește Yoongi fetei în timp ce se ridică.

-Să nu crezi niciodată că mă deranjezi, prezența ta îmi face bine. Spune fata și o nuanță aprinsă de roșu îi colorează obrajii.

-Drăguț.

-Ce ai zis?

-Nimic.

O sărută pe frunte și iese din garsonieră dând de aerul rece de pe coridor.

Sofia se aruncă pe saltea punându-și mâinile pe piept. Își simțea inima ieșindu-i din piept. Era fericită însă în același timp în sufletul ei încolțea sentimentul de teamă că Yoongi nu va simți niciodată ceea ce ea a început să simtă pentru el într-un timp atât de scurt.

-Ce-mi faci tu mie, Min Yoongi?

Yoongi se grăbi să ajungă acasă. Deși îi era somn, era sigur că nu va putea dormi. Mintea îi era mult prea plină de ea.

Intră în casă închizând usa în urma lui cu putere.

Toate chipurile din salon erau îndreptate spre el. Toți erau ușurați de vederea lui Yoongi care era mult prea pierdut în propriile gânduri pentru a-i observa.

-Yoongi tu gândești?

-Ai fost plecat aproape două zile.

-Ai găsit-o?

-Mi-e somn, mă duc să dorm. Le răspunde Yoongi.

-De ce nu mă miră? Pufni Seokjin.

-Sunt obosit.

-Cine te-a obosit? Întreabă Jimin cu un zâmbet mult prea pervers.

-Ce dracu,Jim...tresări Yoongi însă fu întrerupt. În acel moment realiză că deși fata cu care a stat în ultimele ore arăta splendid, el era mult mai interesat să o cunoască, să o facă bine, decât să se culce cu dânsa. Chiar își dorea să formeze un cuplu, era sigur că o relație cu ea era ceva în care putea investi sentimente, ca mai apoi să ajungă să facă dragoste, nu monotonul sex de care era sătul însă  îl durea faptul că e posibil ca ea să nu simtă la fel.

-Chiar e necesar să transformi orice chestie în una sexuală? Întreabă Jungkook exasperat.

-De parcă nu ți-ar plăcea. Răspunde Jimin zâmbind drăcește.

-Da, dar doar atunci când suntem doar noi doi. Șoptește Jungkook mușcând urechea iubitului său.

-Noapte bună. Spune Yoongi urcând scările, chiar nu voia să asiște la interminabilele flirturi dintre cei doi.

Închide ușa și se pune fix in locul unde dormise Sofia cu două nopți în urmă inspirând involuntar mirosul de cocos care i-a invadat nările în ultimele zile.

-Ce-mi faci tu mie, Sofia?