You Are My Dreamcatcher -Min Yoongi

1

Capul mă durea ca întotdeauna, țiuitul infernal pe care doar urechile mele îl auzeau nu se mai oprise de câteva zile bune, viața mea era un haos total și singurul parazit din ea eram eu. Cu toate acestea, încă mă aflam acolo, încă stateam la rând pentru a-mi privi salvatorii în ochi. Tot ce îmi doream era să-i privesc direct în ochi și să le spun un sincer "mulțumesc". Nu știu de ce, dar îmi era frică, îmi era groază. Poate mă înspăimânta gândul că după ce le voi mulțumi tuturor și după ce voi ieși din încăperea enormă în care mă aflam, mă voi întoarce iar la viața mea mizeră pe care o uram din toată ființa. În ultimele luni ma hrăneam doar cu speranță. Speranța că îi voi vedea și le voi mulțumi că, indirect, prin muzica lor, m-au mai ținut câțiva ani în viață. Pentru ei voi fi o simplă army, la fel ca celelalte fete care trec prin fața lor dar pentru mine va însemna totul. Așa voi putea muri liniștită știind că i-am întâlnit și că am apucat să le mulțumesc. Nu mă interesează că în ultimele luni am lucrat dublu pentru a strânge nenorociții ăștia de bani pentru biletul la fan meeting ul lor, oricum oboseala nu se va simți atunci când bătăile inimii ți se opresc. Oh, si ce aproape sunt de acel moment.

Stiu cam toate informațiile publice și oficiale despre ei, fiecare dintre ei e special dar cel mai mult mă atrage Suga, simt că în el mă regăsesc cel mai mult. Mulți o considerau o obsesie dar pentru mine BTS reprezentau cuiul care inca mă ținea pe perete, chiar daca opera era jerpelită și neiubită de către iubitorii de artă. Nu am putut să mă atașez emoțional de ei, așa cum nu am reușit cu nicio persoană de când mama mea a fost ucisă chiar sub ochii mei de către tatăl meu de care acum mi-e frică și din cauza acestei frici, am plecat la mii de kilometri distanță de țara în care am locuit până la varsta de 18 ani. Am observat că multe army se imaginează într-o relație cu anumiți membrii din trupă. Eu nu m-am putut imagina astfel pentru ca, în primul rând, o relație se bazează pe sentimente de iubire din partea ambilor parteneri iar eu nu sunt capabilă să ofer dragoste. Dragostea mea ofilește ce-i frumos. Iar al doilea motiv ar fi că nu-mi permit să-mi fac speranțe false. Cine ar putea să fie atras de o fată care trăiește într-o garsonieră a cărei chirie e mai ieftină decât zecile de pastile pe care le ia pentru a se ține în viață, speriată că la orice colț de stradă tatăl ei va ieși în fața ei și îi va dărui același sfârșit chinuitor pe care il oferise și mamei ei cu 9 ani în urmă. Uneori mă întreb de ce nu o fac și gata, suferința va lua sfârșit. Nu pot. Nu pot să-i fac ei asta, nu pot pentru că știu cât va suferi, mi-e groază de suferința ei. Ea e singura care mă iubeste și m-a iubit din prima zi în care ne-am întâlnit. Ea mă iubește, știu sigur că mă iubește dar mi se rupe sufletul atunci când știu că nu-s capabilă să o răsplătesc cu aceeași iubire. O iubesc dar ceva mă împiedică să i o arăt, doar traiesc cu speranța că ea e conștientă de iubirea pe care i o port. Mă gandesc că daca știa că nu o iubesc, nu m-ar mai fi sunat în fiecare seară să vadă dacă sunt bine. Sunt obligată să-i spun că sunt bine, nu vreau să se îngrijoreze pentru una ca mine. Nu merit. Gandul sinuciderii imi fuge rapid din minte atunci cand mă gândesc la ea.

-다음![da-eum] (următorul) aud o voce aproape de urechea mea care mă trezeste din propriile gânduri și mă aduce cu picioarele pe pământ.

Ridic privirea și văd o fată zâmbitoare din stuff, aceasta observând că trăsăturile asiatice nu-mi sunt prezente pe chip, îmi spune cu o engleză destul de stâlcită

-You next.

Deși știu coreeană cât de cât, mă bucur când oamenii încearcă să vorbească cu mine în engleză. Mi am ridicat puțin colțurile buzelor și mi-am încrețit ochii într-o încercare de zâmbet în timp ce-mi dădeam masca jos și mă îndreptam spre masa lor. Aveam emoții dar încercam să-mi păstrez fața inexpresivă. Nu imi doream să mă privească în ochi, nu voiam să vadă durerea care se ascunde în spatele acestora.

Îmi ațintesc privirea spre cei șapte. Primul era Jin, apoi Namjoon. Ambii erau atenți la cele două persoane din fața lor. Jin contura inimioare în aer iar Namjoon purta o conversație serioasă cu fata roșcată din fața lui.
-Sigur îi spune "love yourself" sau ceva de genul. Am spus eu mai mult pentru mine.

Când îmi iau privirea de la cei doi, mă întâlnesc cu o privire caldă care se uita înspre partea de încăpere unde mă aflam eu. În fața lui nu se afla nimeni, dupa nici doua secunde, acesta devine foarte agitat și-și scapă pixul pe jos. Eram mult prea departe pentru a-i analiza ochii dar ce-i sigur este că m-au fascinat. În acele câteva secunde în care pupilele lui se uitau la noi, la grupul de army care aștepta cu nerabdare să-și întâlnească idolii, am putut vedea în ei caldura pe care nu am mai văzut-o de ani buni. M-am surprins atunci când mi-am dat seama că ceva din mine tânjea ca ochii lui să fie ațintiți spre mine.