Te iubesc altfel

Capitolul 11

"Atunci problema e rezolvată. De ce mai suntem aici?" Ares caută în continuare niște răspunsuri.

"Ascultați aici amândoi, jurați-mi că ceea ce vă spun acum o să rămână aici, între noi." Le spun pe un ton atât de răspicat încât nici măcar lui Ares nu îi vine să spună vreo glumă nepotrivită.

"Amos, sunt fratele tău. Poți avea încredere." Matthias îmi spune, cu ochii atent pironiți într-ai mei.

"Da, iar eu sunt ca și fratele tău, oricum." Ares mă asigură, apropiindu-se mai tare de noi. Îmi adun puteri ca să le spun ceea ce știu până acum despre Thiara și vărul ei, în timp ce Hazel își roade stresată obrazul.

"Așa că vărul ei nu e un om lângă care Thiara ar trebui să își trăiască viața. Am văzut cu ochii mei cum se comportă cu ea."

Matt și Ares încă încearcă să digere toate întâmplările pe care le-am istorisit și mă privesc de parcă tocmai le-aș fi inventat. Ares e primul care își scutură capul, încercând să își revină în fire, apoi spune:

"Deci ceea ce încerci tu să spui este că vărul ăsta al ei, în loc să aibă grijă de ea cum ar trebui, o abuzează?"

Încuviințez trist din cap, lăsându-l să se șocheze la fel de tare precum m-am șocat și eu când am aflat prima oară. Sau, mai bine zis, când am văzut.

"Dar părinții ei unde sunt? Și de ce nu înștiințează poliția? Sau de ce nu pleacă de la el?" Matthias vine cu întrebările sale, încercând să găsească rațiunea.

"Viața Thiarei nu e ușoară deloc." Intervine Hazel. "I-am tot spus să plece. I-am spus că poate veni să doarmă la mine pe cât de des e posibil, ca să nu fie nevoită să își petreacă timpul în compania lui. Dar Thiara e foarte încăpățânată, mereu îmi spune că e viața ei și se descurcă și singură. E atât de obișnuită să facă totul pe cont propriu încât dacă cineva se oferă să o ajute, i se pare anormal."

"Dar nu merită să trăiască așa." Matthias chiar își arată empatia față de situație. "Dacă l-ar da în vileag pe vărul ei, nu ar putea interveni justiția ca să îi schimbe tutorele?"

"Cu ce dovezi să îl dea în vileag?" Întreabă Hazel, iar Matt stă să se gândească. "Nick o să le nege pe toate, e un ticălos."

"Are vântăi pe corp, nu? Ar putea fi și asta o dovadă. Sau... ar fi cuvântul ei împotriva cuvântului lui Nick. Plus că, Amos, tu ai văzut cu ochii tăi, nu? Ai putea fi martor."

"M-am gândit deja la toate astea, dar e în zadar. Vânătăile nu sunt dovezi concrete, ar putea să le fi căpătat de la orice. Și mai ales dacă el se apără, va nega și va spune că Thiara cu siguranță s-a lovit. Da, sunt martor, dar eu nu sunt suficient. Nick o să vină cu prietenii lui care or să îi ia apărarea și or să declare că nu e o persoană violentă. Iar apoi... și eu l-am lovit pe Nick când am luat parte la scena aceea cu Thiara, și lângă mai era și un prieten de-a lui. Cu siguranță ar folosi asta împotriva mea."

Acum că spun asta cu voce tare, toată osteneala mea pare fără rost. Nu știu cum să o scot la capăt, dar i-am promis Thiarei că o voi face. Tot ce pot să fac e să îmi spun o rugăciune în minte, sperând că va fi ascultată.

Matthias, Ares și Hazel par să gândească același lucru ca și mine după fețele lor. Ei nici măcar nu știu despre felul în care Nick a îndreptat arma spre mine, despre felul în care pentru prima oară m-am gândit că s-ar putea să mor chiar în această zi. Nu vreau să le spun, nu vreau să îi sperii mai tare.

"Dar trebuie să existe o cale prin care să îl îndepărtăm pe omul ăla, să îi luăm din drepturile pe care le are asupra ei." Matthias continuă plin de nădejde.