City of Darkness

CAPITOLUL 4

Ma trezesc orbita de stralucitoarea lumina a soarelui de dimineata. Ceea ce era ciudat deoarece eu de obicei inchid draperiile cand ma pun la somn.
Cand ma ridic din pat observ ca sunt intr-o padure...asta deja m-a pus pe gandurii si am inceput sa ma ridic din pat privind in jurul meu pentru a reusi sa imi dau seama ce caut aici, intr-o padure cand eu stiu ca in camera mea m-am culcat.
Puteam observa ca padurea este foarte deasa, cu unele carari care te duceau fiecare pe cate un drum diferit.
Mirosul naturii il simteam ca pe o binecuvantare dupa atatia ani petrecuti in oras, unde nu putai simti decat miros de poluare, de care m-am saturat.
Am inceput sa merg desculta pe o carare, putin speriata din cauza faptului ca nu stiam ce caut aici, cine m-a adus aici si incotro ma indreptam. Pana la urma nici unde ma aflu nu am reusit sa imi dau seama.
Dupa cateva minute de mers care pentru mine au parut o vesnicie din cauza ca pamantul aspru si micile pietricele imi faceau mersul descult mai dificil de suportat, am reusit sa ajung intr-un loc unde vedeam o cascada nu foarte mare.
M-am indreptat catre acel loc cand dintr-o data, am inceput sa aud pe cineva vorbind.
M-am ascuns repede dupa un copac, pentru a nu fi observata si mi-am indreptat privirea catre locul de unde am auzit persoane vorbind. Cand am vazut cine era nu mi-a venit sa cred. M-am frecat la ochi cu mana si am mai privit o data dar in zadar, asta nu a schimbat nimic. Acolo era tata si cei patru prieteni ai sai.
Dar asta nu poate fi posibil. Se presupune ca sunt morti...
Am vrut sa fug la el si sa ii spun cat ma bucur ca nu e mort, sa ii spun cat de dor mi-a fost de el si sa il intreb daca el m-a dus aici si de ce s-a ascuns atatia ani.
Dar cand am facut un pas ei nu mai erau acolo. Cerul incepuse sa se inroseasca asemenea culorii sangelui intunecat iar in fata mea a aparut un lup de doua ori cat unul normal care maraia.
De frica am facut un pas inapoi dar am cazut inpiedicandu-ma de o creanga de copac cazuta pe jos.
Lupul s-a apropiat de mine inca maraind si cu bale la gura. Cand a cascat gura, in loc sa scoata un urlet nu mi-a venit sa cred ce a spus:

-Tatal tau nu e mort, dar nu iti face griji ca il rezolv eu.

Dupa asta s-a apropiat de mine si mai mult si si-a deschis gura lasand la iveala niste dinti periculos de ascutiti, dupa care s-a napustit catre fata mea, eu urland si inchizand ochii.

Ma ridic in capul oaselor in pat, transpirata toata si o vad pe mama ca intra in fuga pe usa cu o fata foarte speriata.

Cred ca am si strigat in somn.

Nici nu e de mirare, asa vis ciudat nu am avut in viata mea.

-Draga mea, ce s-a intamplat? spune mama apropiindu-se de mine si luandu-ma in brate.

Eu ii raspund la imbratisare si simt cum ma mai relaxez. Asta face dragostea de mama.

-Nimic mama, nu iti face griji, a fost doar un cosmar. Unul foarte urat.

Mama se indeparteaza de mine si ma priveste ganditoare.

-Celeste, tu nu ai avut cosmaruri de foarte mult timp. Chiar si asa, tu nu ai strigat niciodata in somn. Ce ai vis...

-Nimic grav, spun eu rapid intrerupand-o. Chiar nu vreau sa o ingrijorez cu visele mele ciudate. Du-te la somn, pe bune, sunt bine. Multumesc mama.

-O scumpa mea, nu imi multumi, sti doar ca te iubesc si ca as face orice ca tu sa fi bine, spune mama si ma saruta pe frunte.

-Si eu mama, si o imbratisez.

Dupa ce se ridica si pleaca ma uit la ceas si vad ca e sase dimineata, nu e de mirare ca mama vrea sa doarma. E ziua ei libera.

Ma ridic din pat si ma duc la baie sa ma spal pe fata pentru a ma trezi dupa sperietura pe care inca o simt in mine din cauza visului.

"Tatal tau nu e mort." Asta imi tot suna in cap de cand a plecat mama. Ce naiba vrea sa insemne asta, este ciudat pana si pentru un vis, un gand din capul meu...nici eu nu stiu.

Ma imbrac in ceva lejer si ies din casa. Cartierul era pustiu la ora aceasta deoarece era Duminica si multa lume era libera de la munca. Decid sa imi fac plimbarea de dimineata asa ca ma indrept catre un parc din apropiere.

Cand ma indrept catre locul unde am vazut acel om aseara mi se face pielea de gaina. Daca o sa fie acolo din nou? Dar nici urma de el si in plus sunt obligata sa trec pe aici pentru ca daca inconjor imi ia mai mult timp.

Trec fara nici o problema si cand ajung la capatul strazii imi intorc privirea si il vad din nou, la zece metri in spatele meu. Cuprinsa de groaza o iau la fuga cu cea mai mare viteza catre parc unde sunt cateva persoane, poate nu are curaj sa ma urmareasca printre alti oameni.

Ma asez pe o banca si astept sa vad daca iese dar nici urma de el. Parca i-ar fi frica sa se arate. Dar pana la urma ce vrea de la mine? Daca era hot m-ar fi atacat aseara inainte sa intru in casa. Sper doar sa nu fie vreun criminal din ala care nu se da batut pana nu isi omoara tinta.

Stau in gandurile mele in jur de o ora gandindu-ma ce ar putea insemna toata tarasenia asta. Ce vrea de la mine?

Ma hotarasc sa plec acasa pentru a nu se ingrijora mama dar nu prea cred ca o sa se trezeasca atat de rapid asa ca o iau pe drumul cel lung pantru a nu fi nevoita sa trec din nou pe strada cu ciudatul ala.

* * *

Ajunsa in fata casei nici macar nu indraznesc sa ma uit sa vad daca mai era acolo acel ciudat asa ca intru direct in casa, si dupa asta in camera mea unde planuiesc sa imi petrec toata ziua deoarece inca eram speriata.

Tot ce vreau este ca scoala sa inceapa si sa imi petrec timpul cu prietenii mei.