Not Dead (at all)

*nouă* - nirvana

”Unde o fi ajuns Kurt?”

Nicăieri.

”O fi bine?”

Nu știu.

”Ce ar face dacă ar vedea ce fel de fani are în ziua de azi?”

Nu-mi pasă.

Sunt într-o cameră și privesc cu capul în jos două fete conversând.

De ce le pasă așa de mult de mine nu pot să înțeleg, ele nu sunt fane. Ele se prefac că sunt. Ele cred că sunt. Hm...

Am părăsit acel loc ca să ajung în altul. Aici era o fată singură, fără prieteni, care vorbea singură. Rectific...vorbea cu un prieten imaginar. Pe nume Kurt. Vorbea cu mine... 

”Mă simt rău...ele mereu râd de mine...”

Știam cum se simte...și i-am răspuns.

”Și de mine se râdea... Ei râdeau de mine că sunt diferit. Eu râdeam de ei că sunt toți la fel.”

”Dar nu au mai râs de tine după.”

”Crezi tu...”

Și am descoperit că pot vorbi cu oamenii. Și chiar sunt lângă toți cei ce au nevoie de mine. Oricând au nevoie de mine.

Rătăcesc din nou pe străzi...mă plimb. 

Îmi place să mă plimb. îmi face bine.

Dar îmi face și rău.

Singurul meu refugiu a fost muzica. Și am pierdut-o și pe aia. Dar o regasesc uneori și atunci mă regăsesc și pe mine...

Nu mi-am dorit succesul nici măcar un moment din viațamea și se pare că nu am scăpat de el nici după moarte. Nu știu dacă e un lucru rău sau unul bun...dar atâta vreme cât eu și muzica mea ajutăm, totul e bine. Mereu am iubit oamenii...prea mult poate. Și deși eram și eu om, nu mă iubeam așa de tare...

Parcă îmi lipsesc unele lucruri... destule lucruri... dar sunt fericit. 

Sunt multe lucrurti frumoase peste tot.

Și există ceva bun în fiecare dintre noi...