Not Dead (at all)

*șase*

Aud atâtea chestii amuzante în jur încât îmi vine să aplaud acești ”fani” care știu atâtea lucruri despre ”ăla” care le e idol cică.

Mă apreciează cică. Cică sunt tare. Cică sunt beton. Deci acum eu calc pe mine în timp ce aplaud și zâmbesc la fiecare pe lângă care trec. Și râd ca un nebun și nu știu dacă să îmi pară rău sau nu că nimeni nu ma vede. Cred că ar aprecia ”aprecierea” mea față de ei. 

Nu sunt rău cu toți. Normal că nu. Este doar o pauză de amuzament...am si eu nevoie de așa ceva, nu? Nu?

Presupun că da.

Mă îndrept oricum spre nicăieri și m-am mai calmat puțin. Acum doar merg cu capul în jos și mâinile în buzunare. Apoi mă opresc așezându-mă pe o bancă goală. Și privesc cum o fată încearcă să impresioneze un băiat pretinzând că ascultă Nirvana și că știe chestii despre trupă cică. Exact. Chiar știe. De aceea numele meu este Axl Rose, nu?

La care băiatul aprobă. Și el cică deja asculta Nirvana și se presupune că știa măcar cine sunt.

Cred că am să înebunesc.

Mai bine plec până nu încep din nou să aplaud.

Oh...e prea târziu...deja mă învârt în jurul lor zâmbind dement și aplaudând.

Cred că ar merita să mă vadă chiar acum. Nu? Aplaudită vă dau...mhm. Deja am înebunit. Super.