Not Dead (at all)

*șapte* - la

Mă simt amețit.

Privesc în jur și parcă totul a luat-o razna.

Parcă toată lumea este cu susul în jos.

Războaie, înjurături...cântăreți pop care se cred modele dar le fac rău fanilor și care se cred rock când de fapt cântă muzica aia comercială, lipsită de vlagă, suflet sau trăiri...apoi își permit să se numească rock. Apoi își permit să se numească eu. Eu. Eu...

Mă simt puțin jignit...puțin dezamăgit. Mă așteptam la mai mult dar...tristă e lumea în care trăim. În care trăiam. Nu s-a schimbat prea mult de atunci. Iar acești oameni nu înțeleg că eu nu mi-am dorit acest succes, am făcut ce am crezut că este mai bine. Am făcut-o pentru mai bine. Am preferat să mor, oamenii urânu-mă pentru ceea ce eram, decât să trăiesc, oamenii iubindu-mă pentru ceea ce nu eram. Aceste vedete nu sunt ca mine...au spus asta doar pentru succes... Dar oare...voi credeți că îl merită? Credeți că eu l-am meritat? 

Oare ceva este pe bune meritat în lumea asta?

Am părăsit-o întrebându-mă asta și...continui să întreb.

Dacă mă vedeți pe stradă...am să vin spre voi apoi am să mă dau în spate încercănd să mă retrag. Știti deja ce aș avea de întrebat...mi-ați putea răspunde?

_____________
am scris anticipat epilogul. nu știu cât o voi mai putea continua. rămâne de văzut. dar sper să vă placă micul meu omagiu pentru kurt.