Capitolul 2

42 7 0
                                    

    - Cine dracu bate în halul ăsta la ușă? O să trebuiască să îmi plătesca dacă strică ceva.

    Se îndreptate spre ușa fiind gata să îi tragă un pumn în gura tipului care i-a stricat minunatul somn de după amiază. Abia adormise după toate jocurile de aseară pe care și le comandase. Însă rămăsese fără cuvinte când îl văzuse pe Taehyung în fața ușii ținând o pungă în mână. Se uitase la pungă încercând să analizeze ce se putea vedea din conținutul acesteia. Însă nimic favorabil pentru șaten așa că renunțase la idee.

      - Mă lași să intru?

      - Ce ai în pungă?

     Râsul slab a lui Taehyung răsuna în urechile șatenului. Era fascinat de curiozitatea excesivă și totuși atât de drăguță a băiatului mai mic. Îi întinsese punga și intrase în apartament pe lângă Jungkook. Își punese hanoracul în cuier unde se mai aflau câteva dintre hainele sale. Faptul că mereu venea îmbracat și le uita aici devenea deja un obicei.

       - Ai iubit?

       Jungkook îl privea confuz. De unde îi venise întrebarea și ce legătură avea cu așa zisa lor prietenie temporară. Alesese să îi ignore întrebarea și să caute dulciuri în pungă. Până la urmă găsise o multitudine de lucruri pe care le poate mânca. Ar trebui să îl întrebe și pe Taehyung dacă vrea? Nu putea mânca el tot?

        - Vrei și tu?

       Îi întinde acesta un baton pe jumătate mâncat. Băiatul cu păr argintiu răspunsese negativ când îl văzute. Îi răsărise un zâmbet știind că doar el se va bucura de toate dulciurile de acolo. Era un monstru când venea vorba de câteva lucruri, iar dulciurile erau unul dintre ele. De acum înainte trebuia să cumpere mai multe dulciuri ca să îl mulțumească.

        Se trântise pe canapea nelăsându-i loc și șatenului. Care se murdarise de ciocolată pe mâini și față. Arăta ca un copilaș. Cine ar fi știut că băiatul inabordabil, gata să iți spargă fața în orice secundă are un comportament amuzant și adorabil. Îi făcuse câteva poze cât încerca Jungkook să își șteargă opera de artă de pe față. Fără niciun pic de ajutor din partea leneșului de pe canapea. Nu mai observa nimic înneregulă așa că se gândise să îl întrebe pe Taehyung.

        - Mai am?

        - Da, vino încoa să te curăț.

       Se îndreptase spre acesta așezându-se pe canapea. Îi înmânase șervețelul și aștepta să termine o dată ca să se poată juca la noul nivel. Se simțea destul de incomod când cenușiul și-a apropiat chipul destul de mult de al său. I-a luat aproximativ zece secunde să realizeze că Taehyung și-a lipit buzele de ale sale. Îl saruta și el încă nu știa cum ar trebui să reacționeze la asta. Voia să îl împingă și să îl de-a afară în șuturi pentru că și-a permis așa ceva, dar în același timp ce avea de pierdut dacă i-ar fi răspuns.

     Nu apucase să facă niciuna din ele pentru că băiatul se îndepărtase de el râzând. Fără să stea pe gânduri îl împinse pe cenușiu făcându-l să cadă. Ce nenorocit!

        - Trebuia să îți fi văzut fața!

    Se ridică acesta de pe podea încă râzând în hohote. Atât de amuzantă era situația? Ar trebui să râdă și el ca să scape de tensiunea penibilă dintre ei?

        - Dacă mai scoți vreun cuvânt nu o să mai ai față!

     Își deschide playstation-ul ignorandu-l pe "glumeț". De când să săruți pe cineva random e glumă? Carantina e din ce în ce mai aiurea. Dacă nu ar fi existat virusul asta idiot acum ar fi dispărut. S-ar fi teleportat din propria locuință fără să se uite înapoi vreo clipă. Și-ar fi cumpărat un câine, un bilet de avion doar dus spre Hawai și si-ar fi schimbat numele în Carl. Blond cu părul lung nu sună atât de rău. Sigur nu l-ar mai recunoaște nimeni cu noul look.

     Își pierduse primele două vieți doar fiindcă avea capul în nori. Cenușiul își făcea cafea în bucătărie deci nu îl va deranja pe parcusul jocului. Se uită la consola din mâna sa și o izbește de podea. Avea draci pe orice îi stătea în cale acum. Ar fi bine pentru pielea lui Taehyung să stea acolo și să nu se mai întoarcă în sufragerie. Altfel se va pupa și cu consola în seara asta nu numai cu Jungkook.

Bored without youWhere stories live. Discover now