Dare To Love

Capitolul 1

"Nume de cod:Linda"

-Emma? Vino puțin jos! Strigă mama de la parter si am tresărit fiind prinsă de acțiunea cărții destul de interesantă cu care îmi ocupam timpul.

-Vin acuum! I-am răspuns și m-am încălțat rapid cu papucii roz de casă, țopăind pe scări.

Mama stătea pe canapea, cu ochii în televizor si după expresia terifianta a fetei, mi-am dat seama că au avut loc mai multe atacuri. Ceea ce înseamnă că era a șaptea oară că se întâmplă, săptămâna asta.

Încă două persoane au fost găsite decedate în Parcul Central, pe o bancă. Deci vampirii nici măcar nu se mai chinuie să mai ascundă cadavrele. Oricum nu ar mai avea de ce să facă asta, din moment ce nimeni nu îi poate opri sau mai bine zis, nu mai încearcă sa-i mai oprească..

Din moment ce nu sunt martori și din lipsa camerelor de supraveghere, specialiștii au constatat că este vina vampirilor, cu toate că nu existau urme de violență fizică pe cadavre. Până când mai primim noi informații, cel mai bine este să rămâneți  în locuințe, cu ferestrele si ușile închise, evitând contactul cu persoanele necunoscute.

Spun asta in fiecare seara, după fiecare crimă, dar nu e ca și cum noi nu realizam ceea ce se întâmplă afară . Tot încearcă sa ne convingă ca totul va fi bine și vor remedia situația, când ei se tem mai mult decât noi. Au organizat campanii de vânătoare, au ajutat oamenii sa fuga din țară, dar vampirii îi găsesc oricum. Dacă locuiești în orașul lor, oficial ai devenit proprietatea lor, si aștepți terifiant în casă să îți vină rândul să mori. Pentru că speranța, clar nu mai există din moment ce privim pe zi ce trece cum oamenii din același oraș cu noi, se sting pe rând.

Oftând, am luat telecomanda din mâna ei și am oprit televizorul, strângând-o puternic in brațe. Și eu fac parte din oamenii care se tem enorm de ceea ce se întâmplă, dar vreau sa par puternică pentru familia mea. Toti avem nevoie de cineva care sa ne înțeleagă si sa ne susțină la un moment dat.

-Ceea ce nu știm, nu ne poate afecta... Am șoptit, așezându-i parul după ureche o suvita de păr.

-Mă tem pentru viețile noastre. In orice momente am putea fi și noi atacați și șterși de pe fata pământului într-o fracțiune de secundă. Și nimeni nu ar afla acest lucru. Toate astea nu trebuiau să se întâmple. Trebuia sa te bucuri de adolescență, nu sa stai închisă în casă, tremurând de frică, Charlie merită o copilărie mai frumoasă de atât. Este numai vina mea, trebuia sa plecam atunci când am avut ocazia... Murmură printre lacrimi și am îmbrățișat-o din nou.

Se învinovățeste zilnic de faptul ca nu am plecat și noi la început din oraș, așa cum au făcut majoritatea vecinilor din cartier. Motivul a fost unul destul de întemeiat și ea știe foarte bine că vampirii iubesc, să-și vaneze prada. I-am fi atras mai repede asupra noastră, daca am fi plecat. Asa, cel putin putem petrece încă câteva săptămâni împreună.

-Nu trebuie sa gândești așa. Ceea ce se întâmplă acum afară nu are nici o legătură cu noi. Nu suntem noi vinovații pentru apariția unor asemenea anomalii în lume. Suntem prinsi la mijloc în lupta lor pentru putere. Curând, cineva le va tăia aripile și totul își va reveni la normal. Sunt sigură de asta. Mi-am folosit toată puterea de convingere în aceste vorbe, încercând să le cred și eu în totalitate.

-Am vorbit aseară cu tatăl tău și... Începu să spună, dar am întrerupt-o brusc.

Știam ce voia sa zică și sub nici o formă nu aveam să fiu de acord cu acest lucru.