Povestea Noastra

Cap. 41 - NEEDITAT

- Inca e dezordine. Nu am reusit sa despachetez prea mult de cand m-am mutat. Nu am avut timp suficient cu munca si restul. O sa imi ia o vreme pana ce voi pune totul in ordine. De asta sunt atat de multe cutii in jur si mobila abia astazi a venit cineva sa o asambleze.

- De ce nu mi-ai spus ca ai nevoie de ajutor?

- Credeam ca termin mai curand. Nu ma asteptam sa ia atata timp. Plus ca si tu ai destule de facut din moment ce va pregatiti pentru un  comeback.

- Tot as fi venit sa ajut cand aveam ferestre, ca acum. Haide. Zic sa incepem aici cu mutatul mobilei si dupa o sa despachetam  cutiile.

*cateva ore mai tarziu*

- Deci, o sa imi spui ce e aici? ma intreaba sprijinindu-se de cutia pe care am adus-o.

- Deschide-o, asezandu-ma pe podea aproape de ea.

Sunt entuziasmat sa ii vad reactia. Sper ca ii va placea.

Jisol sfasaie hartia cu care era impachetata o cutie gigantica. Dupa ce o deschide arunca o privire inauntru vad un zambet aparand pe buzele ei ceea ce m-a facut fericit. Dinauntru scoate pe rand un set de cani mari, un ceainic, un infuzor, o cutie cu pliculete de ceai cu diferite arome si o tigaie pentru clatite (pur si simplu a trebuit sa ii iau una). Ceaiul si clatitele sunt favoritele ei de aceea m-am gandit sa ii cumpar aceste lucruri. Le va folosi foarte mult.

- Ce in punga asta? intraba scotand-o.

Se aseaza langa mine si o deschide. In ea am pus o pereche de pijamale, niste periute si pasta de dinti, deodorant, in general produse de igiena.

- De ce mi-ai luat pijamale pentru barbati? intreaba nedumerita. Si deodorant?

- Astea sunt pentru mine. Stii, pentru cand o sa mai raman la tine peste noapte.

- Cine zice ca o sa se intample asta? ridicandu-si sprancenele.

Se ridica de jos si apoi ia ceainicul si canile de jos indreptandu-se spre bucatarie. O urmez indeaproape luand si restul lucrurilor cu mine.

Jisol's pov

Nu ma intelegeti gresit, chiar imi doresc sa ramana sa stea cu mine cand poate, doar il tachinez putin.

Asezand cutiile jos, il observ pe Taeyong venind din urma mea, iar imediat ce isi elibereaza mainile ma imbratiseaza de la spate sprijinindu-si barbia pe umarul meu. Avea fata indreptata spre mine si ma privea fix. Cred ca s-a suparat pe mine. Ar trebui sa nu il mai tachinez atat de mult pentru ca nu vreau sa ajunga sa creada ca nu tin la el sau ca sunt o persoana rautacioasa pentru ca nu e asa.

- Glumeam doar, spun mangaindul pe cap. Vrei sa ramai in seara asta?

A dat din cap afirmativ.

- Bine atunci. Ma ajuti te rog sa mai asez prin casa?

- Desigur, spune si ma saruta scurt pe obraz, dupa care ma ia de mana si mergem intr-o alta camera.

In aproximativ 2 ore luam pauza din nou si ne asezam pe canapea.

- Ce spui de ceva de mancare? Imi e cam foame, spune Jisol punandu-si mana in dreptul stomacului.

- Da te rog.

- Hai sa pregatim ceva. Nu stiu exact ce mai am prin frigider dar sigur gasim ceva.

- Am o propunere.

- Te ascult.

- O sa te las pe tine sa gatesti ceva mai simplu ca tot esti obosita, iar eu o sa mai organizez cate ceva intre timp. E ceva ce pot sa fac?