Întâlnirea ciudaţilor

∞ Gânduri problematice.

Gata şi capitolul şapte. Vreau să precizez că poezia scrisă de Geoff,defapt este scrisă de Bingolino în "Fărâme de Gânduri". Mi-a plăcut aşa de mult şi sper că nu s-a supărat că am folosit-o şi eu în cărticica mea. Mulţumesc!

În poză este Fred. 

 ________________________________________

-Fie! Când veniţi să îl luaţi? 

-O să încerce Jason să ajungă. Până mâine seară să fie pregătit.

-Bine,mamă. Aşteptăm. 

    Termină conversaţia şi se aruncă pe pat. Oh,trebuie să îi fac bagajul ,gândi fata cu ochelari. Se ridică din cearceafurile moi făcând câteva piruete până la uşă. Fustiţa ei galbenă îi stătea bine pe şolduri,dar tricoul roşu puţin decoltat o incomoda.

   Colega sa de cameră se odihnea într-o poziţie dubioasă. Velma o privi mai atent şi chicoti. De când a început vacanţa, Lindsay doar doarme. Îşi ţinea spatele pe un scaun, picioarele pe perete, mâinile pe măsuţa de toaletă şi capul aproape îi aluneca de pe spătarul scaunului. Velma se analiză în oglindă înainte să iasă din cameră, dar renunţă şi se îndreptă spre şifonier. Apucă un tricou violet închis, fără decolteu dându-l jos pe cel recomandat de Lindsay.

     Fiind gata,ieşi din cameră. Uitase de papucii de casă. Oftă meargând mai repede deoarece parchetul de pe hol era rece ca gheaţa. Căuta camera lui Toni pentru că acolo trebuia să fie şi  Sherwood. Ciocăni de două ori, dar nu răspunse nimeni, aşa că ridică din umeri şi intră direct sperând că nu avea să îl găsească pe Toni în lenjerie intimă.

     Brunetul lenevea în pat citind o carte. Velma îl chestionă întrebându-l de locul în care se afla Sherwood. 

-Nu ştiu.

Îşi dădu ochii peste cap ieşind din cameră. Trânti uşa ca scena să fie mai dramatică. 

-Se pare că o să împachetez singură.

                                                                 **

       Courtney voia puţin aer. Simţea că se sufocă în acea casă imensă. Se plimba prin curtea din spate cu picioarele desculţe. Iarba scurtă o gâdila determinând-o să chicoteze. Gândurile mişunau gingaşe prin mintea ei obosită. Crezuse că dacă va veni în această vacanţă, avea să fie liniştită,iar gândurile problematice să nu existe.

       Se aşeză la trunchiul unui copac torturând un fir de iarbă. Îl rupea în bucăţele mici. Venise vremea să îşi pună gândurile şi sentimentele în ordine. Doar avea şaptesprezece ani, nu era un copil. Trebuia să fie matură şi să ia decizii mature şi inteligente. Aerul era inert, parcă încercând să ţină la distanţă o mult-aşteptată furtună cu tunete şi fulgere.

         Se străduia să fie atentă,dar eşua. Partea cea mai grea era că nu avea cu cine să discute. Erau mulţi, însă în nimeni nu îşi pusese o încredere deplină. Ar fi Fred. Nu, parcă nici lui nu-i pot spune nimic. Va râde de mine. Îmi este jenă, renunţă.

          Se gândi la verişorul său Robert. Era simpatic şi ascultător, dar o conversaţie cu el o epuiza. Plus că se afla în luna de miere, după nunta minunată la care participase şi Courtney în primăvară. Şi până la urmă .. ce avea să-i spună? Că începe să se îndrăgostească de un profesor? 

-Nu e necesar să te jenezi. 

   Courtney întoarse brusc capul înspre locul din care se auzise vocea. Parcă ştia ce voia să spună. Îl rugă să se aşeze lângă ea.