Întâlnirea ciudaţilor

∞ Ciudaţii parcă se împrietenesc.

În poză este Velma. 

________________________________

-Waste away tonight. I'm wearing my heart on a noose.  

Îşi dădu ochii peste cap şi îi aruncă o pernă în faţă colegei sale de cameră. Uneori îţi vine să o mănânci la cât de dulce e,iar alteori - ca acum - mai că i-aş băga "microfonul" ăla pe gât. ,gândea Courtney în timp ce încerca să citească al doilea volum din cartea ce o cumpărase Daphne şi i-o împrumutase.Pofta de stat şi de ieşit din starea de plictiseală o îndemnase să citească. Îi plăcea. Se simţea ca un personaj. Toate sentimentele şi trăirile acelui om imaginar creat de un autor o furnicau în interior făcându-i-se frică,dar şi fiind fericită.

-Oh,love! Dragoste! Molii nesuferite care se pierd prin stomacurile persoanelor nevinovate! Far away. Far away! 

  Blodina intrase în transă,iar starea de euforie o captivase. La radio-ul vechi al brunetei cu care împărţea aceaşi baie,cântau zgomotos Green Day, trupa sa preferată. Sărea în pat,îşi imagina o chitară pe care o spărgea de perete. Era nebună,părerea lui Courtney.

-Ăla-i telefonul meu,femeie! Dacă-l arunci,jur că te .. 

Prea târziu.

     Bridgette făcu ochii mari când observă obiectul preţios lovit de perete şi dezmembrat. Se dădu doi paşi în spate simţindu-se vinovată. Privirea ameninţătoare şi plină de reproş a brunetei o determină să îşi ia picioarele la spate şi să fugă. Era ca în filmele cu acţiune. 

Poate ar trebui să devin artistă,actriţă. Mă cam pricep.

Se împiedică.

    Renunţ. Privi stângace în spatele său întâlnind-o pe aceaşi Courtney nervoasă care scotea fum şi păpădii malefice pe urechi. De ce tocmai malefice? Owen tremura doar când ochii săi albaştri o vedeau pe brunetă. Globul ocular parcă se umplea cu o ceaţă adâncă împiedicând restul elementelor să îşi facă treaba. 

-De când e peretele moale? se întrebă cu voce tare. Oh ..

     Stânjeneala deveni singurul lucru care o preocupa pe Bridgette pe lângă zecile de exemple pentru a-şi cere iertare. Se ciocnise neintenţionat -în încercarea disperată de a scăpa de domnişoara malefică- de Geoff care sorbea liniştit dintr-o cană plină cu un lichid maro. Liniştea se aşternu,băiatul ţinându-şi mâinile în şold şi bătând din picior,iar fata admirându-şi papucii de casă roz cu buline albe,însă stânjenită.

-Nu-i vina mea. De fapt,de ce cutreieri holurile la ore aşa problematice? începu ocolind partea cu scuzele,însă renunţă simţind un val de eşec. Bine,îmi .. îmi pare .. rău.

    Blondina închise strâns ochii,dar nu pentru a plânge. Doar încerca să evite privirile victorioase şi pline de sine al blondului cu ochi albaştri. Dacă un duh i-ar fi îndeplinit trei dorinţe în acel moment ar fi fost următoarele: să aibă nişte dopuri de urechi pentru a nu auzi cuvintele supărătoare şi să nu uite să îşi cumpere alţi papuci,pe lângă faptul că vrea o viaţă fericită,liniştită şi lipsită de problema cât va mai putea respira.

-Înţeleg.

Bridgette deschise instantaneu ochii holbându-se ca la un om aterizat dintr-o galaxie paralelă.

-Atât? Nici un „ce proastă", „idioato,nu vezi pe unde mergi?!", „oh,copil mic şi prostănac" sau „sunt pantalonii mei din secolul cincişpe,cum îi mai curăţ" ?