Întâlnirea ciudaţilor

∞ Confesiuni înainte de despărţire.

   Acest capitol este reuşit, cred eu. Dacă voi aveţi altă părere, vă rog, expuneţi-o. Şi chiar dacă nu aveţi, tot exprimaţi-o. :)) Oricum, NU este sfârşitul poveştii, nici pe departe. Am planuri mari cu aceste personaje. Aşteptaţi-vă la treizeci de capitole. Enjoy!

P.S. Glumesc. Nu, nu în legătură cu sfârşitul, ci doar că va avea treizeci de capitole. Exagerez.

În poză este Shaggy.

___________

               Încă şocată, Bridgette citi cu voce tare continuarea poeziei. O enigmă îi întunecase gândirea. Probabil înţelesese greşit. Geoff să scrie versuri? Băiatul insensibil, indiferent, arogant şi sâcâitor? Să fi fost el? Nu. Scutură din cap eliberându-şi mintea. Nu putea fi adevărat, era imposibil. Poate are o prietenă şi îi duce dorul, îşi spuse. Alt motiv nu i se părea relevant.

-Ce cauţi în camera mea? Îmi cotrobăi prin lucruri?!

       Bridgette îl privi tăcută. Urme de cute îşi făcuseră apariţia pe frunte dezvăluind faptul că era furios.  Se încruntase, sprâncenele se arcuiseră într-un mod nemaivăzut de tânăra blondă până atunci, expresia feţei fiind redată doar de o linie dreaptă. Furnicături dubioase pe şira spinării nu îi dădură pace fetei. Aerul incins strivise orice urmă de binedispunere. Bridgette simţea că picioarele i se moloşesc şi îi mulţumi celui-de-sus deoarece a avut minunata idee de a se aşeza. Nu ar fi rezistat. Presiunea şi-ar fi spus cuvântul şi ar fi cedat, pur şi simplu.

-Nu mi-aş fi imaginat că eşti în stare să faci astfel de lucruri!

Tăcu.

-Ce credeai că vei găsi?! Oh,nu, murmură Geoff după câteva clipe de holbat la ecranul calculatorului.

   Îşi puse laptopul cu grijă pe pat şi îşi trosni oasele nervos. Stânjeneala îl mistuia devenind mai profundă. Parcă ar fi fost un balon mic şi după ce l-a umplut cu heliu ar fi devenit o bilă imensă. Tăcerea şi uimirea blondei îi erau de ajuns pentru a o lua razna. Încercase să păstreze secretul cu putinţă, însă câştigase. Adevărul învinse.

-Ar trebui să pleci, sugeră încet băiatul.

   Înghiţi cu greu nodul sâcâitor din gât holbându-se. Trase aer în piept încruntându-se la tânărul cu părul galben care îşi trosnea degetele deranjant. Era total absurd. Merita nişte explicaţii! Voia să ştie toate amănuntele existente despre acest hobby al lui Geoff. În special, cine era muza lui. Nu ştia de ce. O sâcâia faptul că el ar fi putut tachina pe altcineva înafară de ea, că ar fi râs de altă fată, că exista cineva care îl inspira, cineva pe care iubea ..

Se ridică.

     Trecu fulgerător pe lângă el încercând să îl ocolească, pe cât posibil. Dar se lovi involuntar de umărul lui. Oprindu-se, întoarse mecanic capul spre dreapta întâlnindu-i privirea. Umărul său era lipit de al lui. O senzaţie ciudată, dar plăcută îi străbătea tot corpul determinând-o să tremure. Îşi muşcă buza inferioară analizându-i fiecare trăsătură a feţei din nou şi din nou. Încontinuu. Buzele lui Geoff erau întredeschise permiţându-i aerului încet să iasă făcând loc celui rece. Sesiza că se holba la buzele băiatului, dar nu îşi putea lua privirea din acel loc. Păreau perfecte.

     Lucrurile se mişcau cu încetinitorul. Auzea doar respiraţiile lor întârziate. Mintea ei se oprise, gândindu-se doar la cât de divine erau cele două elemente care se jucau cu aerul. Simţea o dorinţă ciudată, arzătoare de a-i simţi buzele calde şi .. Nu. Aceste gânduri prosteşti o înnebuneau. Nu îşi dăduse seama până acum ce bine se simte când el este prezent. Mintea ei ducea o luptă deschisă cu senzaţiile ce o invadaseră. Ar fi vrut să îl atingă. Ah, cât ar fi vrut!