Întâlnirea ciudaţilor

∞ Întâlnirea.

 În poză este Courtney.

_____________________________________  

     Era deja dimineaţă când Fred şi Courtney ajunseseră la staţia de autobuz de unde avea să înceapă excursia. Şatenul era nerăbdător să o revadă pe blonda care l-a pocnit, iar Courtney - încă somnoroasă - avea chef să bată pe cineva de la câţi nervi îi făcuse prietenul ei cel mai bun.L-ar fi bătut pe el ,dar nu vrea să îl vadă blonda fără un ochi sau mai grav,fără un dinte. 

     Se aşezaseră amândoi pe banca din staţia de autobuz aşteptând orice semn de viaţă de la ghidul lor. O frunză,o gumă lipită pe un asteroid, un licurici - deşi era soare -, o piatră albastră sau chiar şi un om cu o valiză care se apropie de ei. Fred îşi lăsă geamantanul şi rucsacul pe o altă bancă ,apoi având grijă să ochiască fiecare fir de praf care trecea pe acolo,se aşeză mai comfortabil.Courtney  lenevea pe bordura unui trotuar punându-şi mâinile în cap şi privindu-şi prietenul ciudat.

Oare va fi şi el vreodată normal? Vise,Courtney,vise. Se ridică şi o sună pe mama ei care se învârtea prin bucătărie aşteptând o veste de la fiica sa rătăcită-n lume.

-Alo?! Courtney,scumpo! Unde eşti ?! Vrei să sun la poliţie? Te-a răpit cineva.Spune-mi adresa! Vin imediat,draga mea,rezistă!

    Adolescenta îşi dădu ochii peste cap privindu-l pe Fred care vorbea cu un băiat. Ardea de nerăbdare să vadă despre ce discută,aşa că încerca să scape de mama ei cât mai repede.

-Calmă,mamă,calmă.Sunt bine.Ne vedem prin septembrie.Plec într-o excursie cu Fred şi alţii pe care nu îi cunoşti.Te-am sunat pentru că mi s-au epuizat banii de pe Card şi trebuie să îl "umplii" ,dacă înţelegi.

-Oh,puişor! De câte ori ţi-am spus să mă anunţi şi pe mine când pleci undeva.. Şi Fred de ce nu m-a sunat?Îl credeam un băiat cu capul pe umeri. În fine,lasă că îţi pun bani şi vorbim noi când ajungi acasă.

-Bine.Mulţumesc! Trebuie să închid. Pa!

-Dar ..

 Dacă şi Fred e un băiat cu capul pe umeri .. gândi Courtney în timp ce se îndrepta spre tăntălăul ei prieten şi tipul care purta nişte blugi negrii şi un tricou verde cu doi unicorni croşetaţi.Cum ajunse acolo întinse mâna prezentându-se.

    Află că băiatul era ghidul lor,profesorul  Ultonium,dar prenumele adevărat fiind Toni. Courtney nu îşi bătu capul foarte mult cu socializatul revenind la trotuarul fierbinte. La câţiva metrii distanţă se observau doi băieţi. Unul se juca cu o frunză,iar celălalt îmbrăcat în verde se scobea în nas.Şatena îşi dădu ochii peste cap văzând cu ce specimene va trebui să împartă o casă.

      După ce Ed şi DJ ajunseră în staţie şi se prezentară lui Fred,Toni şi Courtney,atmosfera devenea plictisitoare.Profesorul aranjase toate bagajele prin portbagajul autobuzului şi verifică scaunul de şofer -pentru că el avea să conducă- îndesându-şi capul într-o carte despre crimă. Courtney ocupase un loc în autobuz ,în spate, adormind cu picioarele pe cele două scaune din faţa ei ocupând patru. Pe lângă ea lenevea o revistă de modă cam veche pe care o găsise prin autobuz,pe sub un scaun. Avea paginile îndoite şi se vedea că fusese răsfoită de n ori,era puţin pătată chiar.

    DJ încerca să se caţere într-un copac ca să ajute o pisicuţă adorabilă să coboare teafără..Ed încă era ocupat cu recolta de anul acesta stând tolănit pe o bancă din staţie. Trecuse deja mai bine de o oră şi Fred aproape înnebunise. Acea fată cu părul bogat şi blond nu mai venea sau nici măcar nu se înscrise? Îi înţepenise fundul pe bancă alături de Ed.Se plictisise,îi era foame,dar el aştepta. Îşi întoarse privirea la patruzeci de grade şi zări o fată îmbrăcată într-o rochie scurtă care trăgea după ea două valize imense. Era blondă,dar nu era acea blondă. Aceasta arăta altfel.