Întâlnirea ciudaţilor

∞ Dar evident că nu poţi citi cu un nebun în cameră

  Ţin să menţionez că Todd este interpretat de Jeremy Irvine.

_______________

●Daphne

   Îşi dădu ochii peste cap când coborî din maşină. Încă nu i se părea o idee bună. Era stupid să meargă la acei oameni la uşă şi să le ceară cazare pe gratis. Absolut penibil şi imposibil pe deasupra. Însă se resemnă şi se scutură de firimituri. Probabil Shaggy se va enerva când va găsi bucăţele de ciocolată prin maşină, dar ea va fi acasă atunci. 

-Trezeşte-te, femeie! urlă cineva din spatele său.

   Se întoarse brusc speriată. Era doar Shaggy care o trăgea pe Izzy de picioare. A fost blestemată cu aceşti prieteni anormali. Plus că-i cunoaşte din copilărie. Deci da, cu siguranţă cineva o urăşte acolo sus.

-Nu sunt luminile aprinse, spuse DJ apropiindu-se de ea. Cred că nu sunt acasă.

   Îşi muşcă limba de nervi şi dădu cu piciorul în iarbă. Normal că nu sunt aprinse! Este abia ora prânzului. Ok, Daphne. Calmează-te. Hai să ne calmăm. Degeaba. Nici încurajările conştinţei nu o linişteau. Trebuie să înţeleagă că e singura persoană normală. S-ar fi dat cu capul de pereţi, dar erau pe un câmp. Ah, şi poate ar merge la baie. Dimineaţa sărise peste partea aceea, deoarece o şopârlă se plimba indiferentă prin iarba înaltă şi deasă.

-Mişcaţi-vă, le spuse nervoasă celor doi care ieşeau din maşină.

     Izzy o săgetă cu privirea şi se abţinu să facă vreo remarcă răutăcioasă despre atitudinea fetei. În schimb, întrebă nonşalantă:

-Nu-ţi iei telefonul?

-Nu, mormăi Daphne şi îşi băgă mâinile în buzunar. Oricum e descărcat.

   Blonda aprobă suspicioasă din cap şi îşi scoase telefonul, începând să îl butoneze. Daphne se holbă pentru câteva secunde la cer. Nu era senin,ci se anunţa o ploaie groaznică. Vremea a fost destul de ciudată în ultimele zile. Revenind cu picioarele pe pământ, observă că rămăsese în urmă. Băieţii discutau în faţă, iar Izzy se cufundase în chestia la care se uita pe telefon. Bruneta fugi spre ei.

-Uite, murmură Izzy arătându-i ecranul telefonului.

-Sunt puţin confuză, mărturisi atunci când văzu mesajul.

-Puţin confuză? Repetă blonda râzând slab. Eu sunt mai încurcată decât un cameleon pe un curcubeu.

     Daphne nu îşi putu reţine zâmbetul, deşi voia să abordeze atitudinea de „oameni idioţi, nu vedeţi că sunt supărată?”. Speră că nimeni nu i-a observat rânjetul, altfel planul ei va fi un eşec imens. Da, a vorbit cu ea, deci deja e un eşec total. Îşi dădu două palme mintal, iar după ce îşi veni în fire, luă telefonul amicei sale şi căută numărul lui Courtney în agendă.

-Ce vrei să faci?

-E prea riscant să discutăm prin mesaje despre acest subiect, explică bruneta şi duse telefonul la ureche. Nu ştiai că cei de la agenţia de telefoane citesc conversaţiile?

    Izzy îşi dădu plictisită ochii peste cap şi îi spuse să dea pe difuzor. Daphne ştia că blondei nu îi place când foloseşte acel ton autoritar, dar învăţasese să îl ignore.

-Ce faci? întrebă Daphne când nu mai auzi bipăitul specific.

-Scufundări în cadă, răspunse fata de la capătul firului, iar bruneta crezu că este sarcastică. Tu?

-Cerşim mâncare de la nişte fermieri.

   Urmă o pauză, apoi auzi râsetul zgomotos al lui Courtney.