Întâlnirea ciudaţilor

∞ Ed şi starea gravă de sănătate.

     Ţin să vă atenţionez că în acest capitol m-a cam lăsat inspiraţie. Totuşi, este acceptabil, părerea mea. Aştept să citiţi şi vă expuneţi punctul de vedere.

În poză este Toni.

__________________________

-Nu. Doar când o să îmi crească mustaţă, mormăi blonda foindu-se.

   Băiatul cu pielea ciocolatie îşi dădu ochii peste cap furios. Duse degetele la ceafă şi se scărpină buimac. Nu înţelegea femeile. Zău dacă le înţelegea gândirea şi gesturile. Aceste fiinţe malefice vrăjeau creaturile masculine cu delicateţea, şarmul şi frumuseţea lor nefirească. Începea să creadă spusele lui Owen cum că toate fetele ar fi malefice ca bufniţele.

-Bine. Ai câştigat, murmură nesigur în barbă.

-Mulţumesc! 

        Se strâmbă.

   Se întoarse pe călcâie apucând clanţa. Apăsă cu forţă lăsând uşa să se ciocnească liniştită de perete. Coborî scările lovindu-se cu cotul de Izzy care îşi târa picioarele în papucii de casă mâncând dintr-un bol cu cereale. Se holbă dubios. Cine consuma cereale la miezul nopţii? Ciudaţi. Nu ştiu de ce mai mă mir, îşi spuse.

   Ajuns în living oftă. Nu era nimeni. Senzaţia de singurătatea îi lăsă un gust amar în gură. Se împiedică de un covor necunoscut în drum spre calorifer. Da, ştia că era iulie,  însă frigul îl acaparase şi tremura. Articulaţiile -parcă- îngeţaseră îngreunându-i acţiunile. Când atinse metalul polaric, se retrase. Pielea de găină în ansamblu cu furnicăturile de pe şira spinării îl determinară să se cutremure uşor.

     Se holbă  la canapeaua albă din mijlocul camerei fără să realizeze că tocmai o atinse. Era rece, iar perinele la fel. Încercând să se încălzească se ghemui punându-şi o mână sub cap. Somnul parcă-i dispăruse, iar pătura subţie nu îl ajuta deoarece tremura în continuare. Dinţii se ciocneau unii de alţii îngrozitor. Încerca să îşi ţină ochii închişi gândindu-se la ghiocei şi crizanteme, dar nu îi era de folos.

  Oftă.

Peste puţin timp, auzi târşâitul papucilor de casă şi pe cineva care înjura covorul de care se împiedicase şi el. Îi recunoscu vocea.

-Îmi pare .. Ah, nu pot să o zic. Orgoliu tâmpit, ştii tu. Ed? Hei! Am menţionat scuzele, ce mai vrei?! Ah,mi-a scăpat, bolborosi apropiindu-se de corpul sculptat al tânărului. Simte-te mândru! Începe cu aberaţiile.

Sesizând faptul că vorbeşte singură îi dezvălui capul azvârlind dintr-o mişcare pătura roşiatică. Culoarea ciocolatie a pielii ascundea faptul că dârdâie, încadrându-se în fundal. Enervată la culme, îl zgâlţâie puternic nescoţând nicio vorbă. 

-Trezeşte-te! 

-Sunt, răspunse scurt nereuşind să formuleze alt răspuns. 

Lindsay îl scutură uşor retrăgându-şi mâna la impactul cu fruntea lui. Şi gheaţa era mai caldă decât lobul frontal al acestuia. 

-Eşti bine? Ed, eşti foarte rece. Ridică-te! Să mergem în cameră, sugeră neprimind un răspuns.

   Clătină din cap apucându-l de braţe. Îl ridică gâfâind şi îndrumându-l să îşi mişte picioarele că de restul se ocupă ea. Au reuşit cu greu să urce scările îndreptându-se spre dormitor. Lindsay trase de clanţă spre dreapta şi uşa se deschise scoţând la iveală o cameră dezordonată. Lindsay a aruncat dintr-o mişcare nişte haine pe jos şi l-a ajutat pe Ed să se pună pe pat. L-a învelit cu cele două pături de la ambele paturi adunându-şi fulgerător piesele de vestimentaţie îngrămădindu-le în şifonier.