Blackband

Capitolul 52

         Minerva aleargă către sora ei și o ia în brațe. Totul se întâmplă sub privirea tuturor membrilor Blackband. Minerva știa, până și eu știam, că ziua în care îi va elibera sora e ziua în care e și ea liberă și trebuie să plece cât mai departe de El Nïno.  Pentru că jurământul e jurământ. Iar El Nïno îl va respecta. Iar dacă înainte vila era Blackband, de azi înainte trebuie să își dă gândul de la asta.

        Erick devine ușor irascibil. Ură să știe că fratele său vitreg a fost mai mult decât el, a fost mereu cu un pas înaintea lui. Gândul îl făcea să îi ofere un glonț fix între ochi, dar trebuia sa se controleze.

         Erza se apropie ușor de Erick , încă cu arma îndreptată spre El Nïno și îi șoptește ceva la ureche.

         Ce naiba fac ei doi? Erick afirmă din cap, iar ea se retrage la locul ei făcând semn celorlalți membri Blackband să lase armele în jos.

             — Cară-te, El Nïno. Bâlciul s-a încheiat, vorbește Erick vrând să se retragă, însă vocea fratelui său îl oprește.

              — Eu cred că abia a început. Nu te simti vinovat pentru ce ii faci Minervei? O arunci așa pur și simplu în stradă?

           El Nïno jos ca cărțile lui, în care vrea sa il scoată pe Erick vinovat, însă el doar râde și își scoate o țigară.

               — Poate o iei la tine. Dacă tot va iubiti atât.

                — Nu vrea la mine. Tot ce a vrut de la mine a fost fetița aia. Și a primit-o, acum e liberă să plece. Ai putea sa ii înțelegi motivele.

               — Iar tu ai putea sa te cari. Stiu ce vrei să faci, Nïno, nu iti voi face jocul astăzi.

          Într-adevăr, Minerva nu are unde să se ducă. În Blackband nu are ce căuta, iar Nick avea să își respecte afacerea: după ce iti voi elibera sora, nu vreau să te mai văd niciodată. Unde naiba se putea duce cu o fetiță de 5 ani?

             — Erick, isi îndreaptă toți privirea spre mine când vocea mea se face auzită, Minerva nu are unde să se ducă. Macar las-o până...

            — Nu ți-am cerut opinia, mi-o taie Erick, iar Nïno începe să râdă.

             — Până și la asta sunt  mai bun decat tine. Mereu i-am ascultat punctul de vedere al Karinei. Tu nu ești în stare să o faci, fratioare.

        Rahat! Printr-o singură propoziție El Nïno a aruncat două bombe asupra lui Erick și acest lucru i se citea pe chip: tocmai i-a spus indirect că mi-am petrecut timpul cu el și a doua bombă " fratioare ". Membrii Blackband se încruntă și nu înțeleg, poate vor trece cu vederea sau poate Erick...

         Erick.

          Am simțit cum toată vitejia mea dispare când privirea lui socata și dezamăgită îmi analizează ochii cu atâta devotament timp de câteva minute bune. Nu ii pasa că dacă membrii Blackband erau puțin mai paranoici și i-ar fi pus întrebări despre apelativul pe care Nïno l-a folosit. Părea că îi pasă doar de faptul că eu mi-am petrecut timpul cu el. Parca avea nevoie de o confirmare, însă spaima pe care mi-o trăda chipul...il face să înțeleagă și își îndreaptă învins privirea spre El Nïno.

              — O arunc în stradă pe javră. Acum, lăsați-mă.

          Nu putea fi atât de crud, nu? Are un copil de 5 ani! Asa e, l-a trădat, dar nici la El Nïno nu poate sta. Iar în interiorul lui știe că a șantajat-o cu sora sa și nu a avut cale de întors. De ce refuza adevărul doar ca sa îi faca rau si sa  se răzbune pe cineva? Sa te ia dracu, Erick Hills, unde naiba ti-ai lăsat sufletul?

          Minerva începe să plângă, iar Linda este pe aproape să izbucnească și ea. În final mă observă și pe mine, ceea ce ii confirma și mai mult coșmarul lui Erick:

           — Karinuț, de ce ești lângă oamenii răi?

             Strâng din dinti. De data asta nu iti mai pot oferi niciun zâmbet de-al meu, Linda.

          — Nu-ti face griji, Linda, spune Nïno și o ia în brațe pe fetiță protector. În ciuda a tuturor riscurilor și a orgoliilor, eu voi fi cel care va ceda azi, pentru că Erick niciodată nu o va face. El E prea mândru, prea orgolios, prea egoist să îți ajute sora, înțelegi? Mândria lui e mai presus decat două vieți umane.

        Deși El Nïno vrea sa îl  evidențieze ca pe un om rău pe Erick, eu stiam ca are dreptate. Mândria și orgoliul sau strica tot.

          — Așa că, Minerva, draga mea, o să îți ofer eu niste bani și poate de ce nu, vrei sa intri într-o nouă bandă.

         Toți sunt șocați, mai puțin Erick. Și eu. Mă așteptam la asta din partea lui, însă doar să o ajute. Dar sa facă parte din banda lui? Oare să cred sau să nu cred? Oare e doar un teatru?

            — Eu...eu am nevoie doar de un loc sigur pentru mine și sora mea. Și de un job pentru bani, nimic mai mult. Nu vreau să îi mai pun viața în pericol Lindei.

         El Nïno afirmă din cap și o lasă pe Linda jos pentru a o lua pe Minerva în brațe.

            — Te voi ajuta eu.

             — Nu ai de gând să o ajuți cu nimic? întreb furioasă, asezandu-ma în fața lui Erick. Atât de cinic să fii? Te-a trădat pentru sora ei, Dumnezeule! A fost obligată să facă asta.

               — Da, de el, spune refuzând să mă privească în ochi. Lăsați teatrul și plecați naibi din vila mea.

               — Vrei să plec și eu?

               — Te opreste ceva? mă întreabă Erick de parcă aștepta un răspuns pe măsură pentru a îi răspunde la multe întrebări pe care le are înăuntrul sau.

        Da, mă oprește. Tu ma oprești. Sau ar trebui sa o faci.

                 — Inainte mă oprea, spun cu tragere de inimă. Însă acum...Nu mai sunt sigură de nimic.

          Erza este prima care reacționează și maraie carte mine. Face câțiva pași pentru a mă privi mai bine si se încruntă,  însă nu, de data aceasta nu mai merge. Trebuie să fim realiști, iar realitatea e formata din bine si rau. Iar eu niciodată nu am optat pentru rău. Și nu voi face nici acum.

           — Ce mama dracului vrei sa spui, Karina? Te-ai ticnit de tot? îmi șoptește Erza însă Erick îi face semn să se retragă și să mă lase in voia mea.

         Privirea lui mă devorează și simt un ghimpe puternic în stomac. La naiba, e atât de greu.

            — Nu mai sunt sigură cine sunt băieții buni, Erick.

         Vocea mea era trista si stinsă. El Nïno e cel care se apropie de mine și de Erick si întinde mâna spre mine. Dacă aveam să i-o prind, trebuia sa uit pentru totdeauna de Blackband.

             — Atunci du-te unde crezi tu că se află binele, Karina, spune blând Erick, dar stiu ca înăuntrul sau e puțin temător. La fel ca si ceilalti membrii Blackband.

         Și nu știam sigur unde e binele, însă cu siguranță la Blackband, nu. Cu siguranță la Erick nu.

        Astfel, cu trageri de inimă și goluri în stomac, sub privirea tuturor mă îndrept spre Erick ușor și îi șoptesc la ureche:

        — Ai grijă de ei de azi înainte.

        Și cu acestea, mă întorc spre El Nïno și îi prind mâna. Erza scapă arma din mână și pot simti criticile și privirile judecatoare ale tuturor membrilor Blackband. Minerva și Linda le arunca o ultima privire, după care hotărăsc să ne urmeze pe mine și pe El Nïno.

            La revedere, Blackband.

            Bun venit, El Nïno.

            La revedere, Erick.

            Bun venit, Nick.