Blackband

Capitolul 54

De multe ori simțim că ne prăbușim: la pierderea cuiva drag, când suntem ținta oamenilor răi, când încrederea ne e pătată și trădată. De altfel, cum ne putem proteja de suferință? Prin non-atașament, cel puțin asta fac eu. Karina Scarlet a suferit prea multe înfrângeri, crezând-o toți o păpușă alintată și slabă de înger, însă nu a fost niciodată astfel.

Am fost dintotdeauna o luptătoare. De când am realizat ce rahat de viață am, ce mamă drogată și ce tată bolnav mintal am, când sora mea a dispărut dintr-odată, lăsându-mă să mă descurc singură cu asta. Am venit în orașul ăsta, gata să îmi urmez sora peste tot, căci ea s-a întors după mine și a vrut să se revanșeze față de mine. Doar că asta a crezut ea.

Dar a crezut gresit. A facut mult mai mult rău. Da, tata murise, dar mama rămase încă acolo, poate o puteam ajuta într-un fel. Poate tatăl era violent, însă a murit și orice ar fi făcut era tatăl nostru. M-a durut pierderea lui.

Aducandu-ma în Blackband, vrând să mă țină în acest loc doar pentru o lună cât îmi găsesc un job și mă stabilesc, însă Karina Scarlet a vrut și ea să facă parte din nenorocita de bandă. Karina Scarlet nu e lașă, însă mi-am făcut-o cu mâna mea. M-am îndrăgostit de Erick, liderul benzii, și ce? A urmat o altă dezamăgire și o inima franta consecutiv. Apoi El Nïno. Deși recunosc că nu am avut niciodată 100% încredere în el, credeam ca acel Nick chiar exista. Însă se pare ca m-am înșelat. E în stare să își arunce dușmanii pe capul celor din Blackband, fără să îi pese măcar că acolo se află fratele lui. Chiar și doar de tata, la naiba, e fratele lui.

Iar în această seară, chiar peste o oră și 20 de minute vila Blackband are să ardă din temelii în flăcările Iadului. Nu va putea sa scape nimeni. Iar prin minte îmi apar fiecare chip în timp ce îl privesc pe Nick - sau mai bine zis, El Nïno, căci cealaltă mască e dominantă: al frumosului meu nenorocit Erick ce ne-am frânt inimile reciproc ca fraierii, al surorii mele Erza, bruneta mea surioara ce mereu e îngrijorată de ceva, vrând să se dea matură; Yasmin, ce ține atat de mult la Blake, însă Erick le-a pus bariere iubirii lor; Ryn ce suferă în tăcere și nimeni nu o poate ajuta- nici nu stiu daca cineva este conștient de suferinta unei prietene de-a lor; Diablo, ce nu vorbește prea mult, dar și când o face vorbește cu cap și mereu e ceva inteligent - de asemenea, o persoană plină de suferință și durere, însă el e unul dintre cei ce au invatat sa trăiască cu suferința; Yukio, programatorul nostru coreean ce se pricepe la orice e legat de tehnologie, un băiat extrem de deștept, poate mai deștept decât toți din banda aia; Gabe, băiatul ce stie sa manuiasca o sabie și un pistol ca un adevărat profesionist - un profesionist ce poartă mereu o bandanăpe frunte; Dex, tipul tăcut continuu, ce pare genul gotic și emo, însă abilitățile sale de a manipula minți, e poate cea mai utilă din Blackband. Imi aduc de asemenea aminte de Kj, dragul meu erou cu un zambet de milioane ce tocmai omul din fața mea ce doarme liniștit l-a omorât. Minerva, o alta marioneta si un alt membru Blackband pierdut. Si sa nu uit si de romanul Sorin, căruia nu i-am aflat misterul.

      Toți sunt speciali în felul lor și nici El Nïno și nici cine naiba o fi Montana, nu au dreptul să îi șteargă pe acești oameni de pe fața pământului.

Il privesc în continuare pe Nïno cum doarme și mă întreb, oare chiar are o inima bună de a ajutat-o pe Minerva și sora ei? Ce nu a făcut nici măcar Erick? Sau ajutorul oferit de la început Minervei? Sau a fost doar teatru?

Mă ridic în liniște de lângă el, având grijă să îmi strecor mâna în buzunarul de la jacheta să neagră ce se află deasupra sa în cuier pentru a-i lua teancul de chei. De asemenea îi iau arma și telefonul ce se află pe noptiera din dreapta sa și cu grijă îi las foaia cu mesajul meu pentru el: ,, Trebuia să îmi dovedești că aici e binele. "

Cu grijă închid ușa în urma mea și caut în grabă cheia camerei sale. O închid și îmi arunc privirea la ceas.

O oră și 3 minute.

Privesc alarmată cronometru ce mi l-am pus la ceasul de mână și caut cu disperare pe rând cheia de la ușă lui Heidi.

Nu am de gand sa o las aici. Nu am de gand sa las această floare să putrezeasca în acest loc când lumea de afară e gata să o înfrunte și să o facă mai puternică decât este deja. Exact ca si fratele sau. Zâmbesc în sinea mea când o privesc cum doarme și înghit în sec.

Îmi pare rau ca te trezesc, înger cu cornițe, dar Ricki are nevoie de ajutorul nostru.

Fără să fac vreun zgomot îi lipesc brusc mâna de gura si ea tresare speriată, încercând să mă lovească cu mâinile. Le imobilizez pe moment, însă am uitat că dracusorul are niste picioare lungi și îmi bubuie falca când vârful piciorului sau face contact cu obrazul meu.

Crede că vrea să îi fac rău.

Ii fac semn să tacă, însă ea încearcă să îmi îndepărteze mâna de la gură, însă nu fac asta pana nu ii șoptesc cât de încet dar și clar pot:

— Nu vreau să îți fac rău, Heidi. Vreau sa te ajut. Mergem după Ricki.

Fata se încruntă câteva secunde după care da negativ din cap. Nu ma crede și timpul nu îmi permite să stau după ea.

— Asculta bine la mine, afurisita mică. Idiotul de frate-tău e în pericol și de data aceasta eu sunt singura care il poate ajuta. Doar noi îl putem salva. Asa ca alege, vrei sa stai aici și să îți continui somnul de frumusete sau mergi cu mine?

Fără să îmi dau seama o lacrimă mi se prelinge pe obraz și o sterg cu mâna care se afla la gura ei. Ii arat cronometru și mimez un " tic-tac" așa că începe să se îmbrace repede, privind spre arma, telefonul și cheile din mână pe care ar trebui să le pun într-un rucsac. Ii fac semn fetei ca ma întorc imediat și mă duc în fosta cameră a Lindei în căutarea unei gentuțe sau ceva. Cand ma uit la ceas, mâinile încep să rascoleasca prin cameră mult mai repede.

40 de minute.

Însă când trec pe lângă fereastra, o lumină de jos îmi face stomacul ghem. O dubă neagră se află la intrarea în bloc și trei persoane mascate cu arme în mână vorbesc între ei. Înghit în sec și trec im camera lui Heidi, întorcând-o brusc către mine:

— Uite ce e, soră de drac, jos ne paște pericolul. Am nevoie doar să stai calmă, bine? Am un plan, pe care trebuie să îl respectăm împreună. Pentru că știu cine sunt tipii de jos cei răi.

O iau la goană pe scări, lăsând apartamentul gol, doar cu un El Nïno închis în cameră fără arma și fara telefon.

Numărul de roluri trebuie să înceapă.