Blackband

Prolog

     Blackband. Un simplu cuvânt face ca oamenii din orășelul Cleveland să se retragă în liniște și să privească speriați în stânga și în dreapta.

     Blackband. Nimeni nu știe cine sunt și de unde vin; oamenii vorbesc pe la colțuri de străzi și își dau cu părerea uneori, însă niciunul dintre ei nu știu adevărul. Alții spun că fac parte din armată și sunt sub acoperire pentru a-i proteja de hoți, violatori și tot felul de infractori, alții spun că sunt chiar ei infractorii. Unii sunt de părere că îl slăvesc pe Necuratul, în timp ce alții consideră că sunt doar niște copii care vor să sperie lumea.

      Blackband. Niciodată nu se despart, aceștia merg peste tot în grup. De asemenea, mereu își fac apariția cum știu ei mai bine: motoare zgomotoase, toți îmbrăcați în negru, tatuaje pe brațe, miros de țigară, mers spontan, priviri ucigătoare aruncate asupra curioșilor și zâmbete vulcanice.

      Blackband. Inamicii îi pândesc peste tot pregătiți să le creeze durere, însă ce nu știu ei, este faptul că ceea ce i-a unit pe toți acești oameni este ea, însăși, durerea. Toți au trecut tulburător și pe unii poate încă îi mănâncă de vii, însă au învățat împreună să supraviețuiască cu durerea.

       Blackband. Toți se află împreună la vila lor poziționată la ieșire din Cleveland, la puțină depărtare de restul orașului. Pentru că ei asta iubesc cel mai mult: liniștea și pacea. Fiecare muncește pentru a menține în viață această bandă, însă când nu ești sigur dacă ești protagonistul sau antagonistul din propria poveste, te prăbușești. Totul devine scrum.

      Echilibrul este complet distrus din momentul în care liderul lor, reținut de ani întregi la închisoare, este eliberat și revine asupra bandei, încălcând una din propriile reguli ce le-a impus membrilor grupului său: ,, Relațiile de iubire duc la destrămare în Blackband. Iubirea te face slab, iar membrii Blackband nu sunt astfel