Blackband

Capitolul 10

       

     10. ,, Numele meu e Silvana.  "

    Adorm într-un final cu greu, nu cred ca am dormit mai mult de 4 ore. Și aș fi continuat dacă cineva nu ar bate cu disperare la ușa mea. Mă dau jos leneșă din pat în timp ce casc îndelungat și deschid ușa leneșă. Heidi intră în camera ca o furtună cu un zâmbet ciudat pe față. Este îmbrăcată într-o salopetă neagră din piele ce îi conturează atât de bine formele mai dezvoltate chiar și decât mine.

— Bună dimineața, somnoroaso. Nu te pot lăsa să dormi mai mult, azi avem treaba. Ai permis, nu?

Clipesc buimacă și mai casc o dată până să îi răspund:

— Um, da... Ce s-a întâmplat?

— Avem treabă, spune grăbită și se repede spre dulapul meu de haine si imi arunca niste colanti de piele, un tricou negru și jacheta mea neagră.

Nu am timp sa stau sa reflectez spre ceea ce se întâmplă, că și mă împinge spre baie să mă schimb. Nu imi ia mult până mă aranjez și mă reîntorc în mai puțin de 10 minute.

— O știi pe Liana? mă întreabă în timp ce îmi ia cheia de la masina de pe masuta mea de sticla.

Liana? Imi suna destul de cunoscut dar nu stiu de unde să o iau. Apoi peste câteva secunde îmi aduc aminte vag de blonda care s-a ciocnit de mine in primele zile ale mele în Blackband. Tot în același timp îmi aduc aminte cu amar și melancolie că ea și Erick s-au certat, iar în mașină i-am făcut ditamai circul. Idiotul, voia să mă arunc din mașină.

— De ce zâmbești? Liana e o scorpie. Va trebui să mergem după ea. Acum.

— De ce? Ar fi mai în siguranță dacă am sta aici...

Heidi oftează:

— Din cauza ei, Ricki a stat 6 luni la pârnaie. Și ar fi stat mult și bine acolo dacă un domn cumsecade nu i-ar fi plătit cauțiunea.

Mă încrunt și stau sa analizez situația.

— Pe ce motiv l-au închis?

— Liana susține că Erick a agresat-o, asta clar nu e adevărat, însă tatăl său este un om important în părțile astea și l-au închis. Însă norocul nostru că a venit un om și mai important decât tatăl ei și ne-a salvat fundul.

— Ce om? Cine e? întreb curioasă, dar Heidi ridică din umeri.

— Nu știu multe, Erick a vorbit mai mult cu el. Chiar au petrecut ceva timp împreună și omul respectiv ne-a ajutat și în privința armelor, după cum vezi sunt foarte bine pregătită pentru o luptă ceea ce i se datorează tot lui...

Cad pe gânduri. Cine o fi acest om binefăcător? Totuși, aceasta e cea mai mică problemă în situația de față.

— Acum 4 ani, in aceasta zi, sora ta, Blake, Roby, Dex, Vanesa și Yasmin, dacă nu mă înșel, i-au distrus aniversarea Lianei. Acum vom face noi acest lucru în locul lor, ce zici? O merită!

Nu știu cât de bună e ideea, însă daca mai stau mult închisă între patru pereți, o voi lua razna sigur.

Heidi mă duce într-un loc liber, cu o scenă și mulți oameni ingramaditi. Liana se află pe scena respectiva; nu stiu ce cred alții, însă daca vocea ei e voce de fata talentată, atunci eu o să mă fac cântăreață.

Heidi, capul răutăților, arunca fumigene printr oamenii panicati și fără să observe cineva, Liana este trasa de către nebună jos de pe scena, in spatele acesteia. Heidi nu stă pe gânduri, o lovește puternic o singură dată încât blonda cade pe jos din prima, după care sora lui Erick, care seamănă atât de mult cu el, scoate o foarfecă și începe să îi taie părul cum..." nu știa" mai bine.

E distractiv Sa privesc, mai ales cand atunci când o privesc pe blonda cocheta ce este îmbrăcată într-o rochie albă lungă ce îi dă un aer inocent, a vrut și a reușit în mare parte să îi facă rău lui Erick. Poate ideea lui Heidi nu a fost atât de rea.

— Nu vii? mă întreabă adolescenta când opresc în fața vilei să o las în siguranță.

— Am ceva de făcut. Ma întorc repede.

Vrea sa protesteze, însă bag cheile în contact și mă îndepărtez de vilă.

Mormântul Erzei e la fel de pustiu. Mă doare această imagine, o simt singură pe sora mea aici, între atâtea cruci...atâta pământ.

Deși la început Erza a parut ca nu ii pasă de mine si nu mă vrea în Blackband din motive personale, tot ce a vrut să facă sora mea e să ma tină departe de tot haosul acesta. Toată această suferință. Și mi-a zis, la naiba! Chiar mi-a zis si m-a atenționat că nu știu în ce mă bag, însă Karina tot s-a băgat.

Langa ea este înmormântat Kj și Blake. Mă îngrijorează gândul că vor urma și alte morminte. Mă îngrijorează gândul că voi mai pierde pe cineva.

— Te gândești unde să îi sapi groapa lui Hills?

Tresar speriată, fiind luată pe nepregătite de un glas feminin din spatele meu. Mă întorc către voce și în fața mea se află o doamnă înaltă, brunetă, având părul prins într-un coc foarte bine aranjat cu impletituri pe lângă. Are ochii verzi și tenul îi este extrem de fin și pare delicat. Pe cât de înaltă e, pe atât de bine dotată pare, iar formele sale sunt scoase în evidență de o salopetă stramta pe corp de culoare roșie, având un decolteu adânc.

   Observă că nu scot nicio vorbă, așa că afișează un zâmbet...malefic, as putea spune, dar sunt sigură că ar da pe spate orice bărbat cu zâmbetul acesta.

— Numele meu e Silvana, începe a-mi vorbi cu un ton foarte stăpân pe ea. Și noi două avem de discutat, Karina.

Îmi știe numele. Îmi duc mâna la spate pe psitol, însă nu am de gand sa actionez în vreun fel dacă aceasta nu mă ataca.

— Stai liniștită, scumpo. Nu am venit aici să te atac. Nu am nimic cu tine. Știi pe cine vreau.

Mă încrunt.

— Cine naiba ești? scuip vorbele fără nicio compasiune, iar aceasta ridică sprâncene surprinsă și ironică.

— Ai grijă la ton, Karina. Nu e frumos sa ma superi.

Aceasta afișează din nou acel zâmbet nenorocit. Astept sa vorbeasca din nou:

— Sunt omul din vârf al Montanei. Acum, să trecem la treburi serioase.

-------

O mica dilemă. Va dau peste cap cu prea multe personaje? 😅 sau poate prea multe informații? Uneori fac abuz de inspirație și îmi iese un răhățel colorat.

Kisses și fiți strong în perioada asta. 🤗❤