Babysitting with Niall Horan [tradusă]

Douăzeci

☆Din perspectiva lui Niall☆

Am clipit urmatoarea dimineata inca cu ochii plini de somn. Astazi era marea zi.

Poate e faptul ca am petrecut impreuna absolut fiecare secunda din ultimele 2 saptamani, sau poate era faptul ca ne pasa foarte mult unul de celalalt. Eu si Katie am devenit mult mai apropiati in astea 2 saptamani decat eu si baietii in 2 ani. Nu ma intelege gresit, eu si cu baietii suntem foarte apropiati. Putem sa vorbim despre orice, dar cu Katie e diferit. Ei pot sa ii spun tot ce-mi trece prin minte si simt ca ea ma intelege mai bine ca oricine altcineva. Nu trebuie sa ma ingrijorez ca ma judeca sau de ce zice despre mine. Mereu asteapta sa termin de zis ceva la misto sau la care nici macar nu m-am gandit. E ciudat sa spun ca o cunosc asa bine doar de 2 saptamani. Zici ca suntem impreuna de cateva luni, dar in realitate sunt doar cateva zile.

Niciodata nu am fost disperat sa fiu intr-o relatie si niciodata nu am avut una serioasa, pentru ca cele neimortante din scoala generala si cele de scurta durata din liceu nu se pun. Am fost singur de foarte mult timp si in sfarsit am pe cineva care sa ma strige al ei si sa pot arata lumii asta.

Inainte sa fiu cu Katie, fanii ziceau ca viitoarea mea iubita ar fi ca printesa mea, pentru ca am asteptat asa mult pentru ea. Ei bine, acum Katie e printesa mea.

Am fost intrerupt din aceste ganduri de Katie care casca pe pieptul meu. In loc sa se trezeasca, la care ma asteptam, s-a cuibarit mai bine langa mine si a adormit inapoi. Am zambit la faptul ca amandoi am dormit in pijamalele mele Forever Lazy. Eu o purtam pe cea rosie, iar ea pe cea albastru-inchis. Asta suna ciudat, dar felul in care o purta o facea sa arate ca noua moda. Ii venea perfect de parca a fost special creeata pentru ea. Pana si hainele mele le purta mai bine decat mine. Iubesc cand imi poarta hainele, pentru ca mereu cand face asta isi lasa parfumul imprimat in ele.

Vroiam sa-i fac ceva special inainte sa plec, ca o amintire la care sa ma gandesc tot timpul cat voi fi plecat. Dintr-o data mi-a venit o idee in minte si imediat mi-am luat telefonul.

☆☆☆☆☆

In regula, mersi omule. Chiar apreciez. i-am scris prietenului meu vechi, Dan. Nu puteam sa-l sun, pentru ca daca o faceam, o trezeam pe Katie.

Acum toate surprizele mele erau aranjate. Am decis sa mai planuiesc ceva care sa o tina ocupata pe Katie.

Am scris si ultima parte, apoi am impachetat scrisoarea gandindu-ma unde as putea sa o ascund. Trebuia sa fie intr-un loc usor vizibil, dar nu vroiam sa o citeasca inainte sa plec. In sfarsit, am gasit locul perfect si m-am batut mintal pe spate pentru idee.

M-am decis sa ma schimb in altceva in care sa ma duc la aeroport, dar m-am razgandit. Oricum urma sa zac in avion ore in sir, pentru ca trebuia sa zburam pana in America.

Scarpinandu-mi nasul, m-am bagat din nou in pat langa Katie si am tras-o mai aproape de mine, iar ea imediat a mormait ceva despre Sarah Palin. (lol habar n-am cine e...dar o sa googlesc eu mai incolo)

I-am admirat frumusetea pentru un timp pana mi-a sunat ceasul, apoi am oftat in gand. Era 9:30. Trebuia sa plecam la aeroport peste o jumatate de ora.

"Katie!" am zis usor, dar nici macar nu s-a miscat un pic. "KATIE!" am spus mai tare.

"Mmm." a mormait ea, dar a sunat cam infundat, pentru ca avea fata adancita in scobitura gatului meu.

"Trebuie sa te trezesti, babe."

"Nuuu!"

"Ba daaa!" am cantat eu. "Doar nu vrei sa apelez la metoda dificila, nu?" am intrebat, dar m-a ignorat complet. "Bine...atunci n-am de ales...te voi gadila!" am exclamat, apoi i-am atacat stomacul cu degetele.