Dragoste Intunecata

Propria mea putere

Sper sa va placa acest capitol, deoarece am scris de m-am omorat la el! :)) Serios, ma dor degetele.

Nu stiu cand voi posta next-ul, avand in vedere tristul eveniment de incepere a scolii, dar voi face tot posibilul sa scriu cat mai des, pentru voi! :)

Lectura placuta! :*

**************************************************************

Mergeam deja de 3 ore, si mai aveam inca 2 ore de facut pana in oraselul Inverness, care se afla exact langa lacul Loch Ness.

Tot drumul a fost petrecut in liniste, Tiberiu si cu mine apeland la Ipod-urile noastre, pentru a ne izola unul de celalalt. Aveam, bineinteles, si radio in masina, dar gusturile mele in muzica erau prea ''comerciale'' pentru Tibi, si ale sale prea de moda veche, pentru mine. Data viitoare ar trebui sa-mi gasesc un prieten care s-a nascut in acelasi secol cu mine.

Lasandu-ma pe spate in scaun, ochii mei s-au atintit asupra ferestrei si a peisajului pitoresc care se misca cu viteza in fata lor. Campuri, copaci, si din cand in cand, cate o benzinarie si cate un sat lipsit de civilizatie, apareau in campul meu vizual. Dintr-o data, frunzisul des al copacilor de afara a disparut, dezvaluind in spatele lor, un mic orasel unde obinsuiam sa fac popasuri cu parintii mei.

Mi-am lipit nasul de geam, scotand un mic sunet de uimire. Oraselul a ramas exact asa cum mi-l aminteam, inconjurat de padure, parca ocrotit de straini. Nostalgia si melancolia m-au cuprins de indata, amintindu-mi de timpul petrecut acolo, alaturi de parintii mei, care nu ma mai cunosteau.

-Inchide gura, imi aburesti geamul, a comentat pentru prima data in trei ore Tiberiu, din spatele meu, distrugand momentul.

Mi-am dat ochii peste cap, trantindu-ma inapoi in scaun, fara sa-mi dezlipesc privirea de geam.

-Iti este cunoscut locul? A intrebat acesta. Nu am depistat curiozitate in vocea sa, asa ca am presupus ca intreaba din politete.

-Da, am raspuns monosilabic, fara sa-l privesc. -De obicei, cand mergeam spre Loch Ness cu parintii mei, aici obisnuiam sa facem o pauza inainte sa ne continuam drumul. Nu ca ti-ar pasa, am spus rece.

Am putut vedea prin oglinda retrovizoare, ochii cenusii a lui Tiberiu atintindu-se asupra mea.

-De fapt, mi-ai putea povesti mai multe despre copilaria ta. Nu de alta, dar nu mai am baterie la Ipod, a spus acesta, scotandu-si castile, si aruncand Ipod-ul pe bancheta din spate.

-Deci, sunt o rezerva in caz ca ramai fara vreo sursa de amuzament? Am spus, privindu-l.

-Te rog, scoate-ma din starea aceasta de plictiseala, a spus acesta, aruncandu-mi un zambet frumos.

-Nu se ocupa deja Leah cu asta? Am intrebat, chicotind rautacios.

Mainile lui Tiberiu s-au strans in jurul volanului.

-Ne-am despartit, a spus acesta, pe un glas serios.

Am ramas cufundati in liniste pentru cateva minute. Inca nu puteam sa realizez ceea ce acesta tocmai a spus. Serios? Am scapat de proasta aceea de Leah? Fara intepate care sa se plimbe prin holurile castelului?

Un ranjet stupid si-a facut loc pe buzele mele, si l-am putut vedea pe Tiberiu in oglinda retrovizoare, dandu-si ochii peste cap.

M-am gandit sa nu insist mult asupra acestui subiect, in special deoarece era o despartire recenta, asa ca am inceput sa vorbesc despre altceva:

-Ei bine, despre copilaria mea, cel putin partea pe care mi-o amintesc, nu sunt foarte multe de zis. In afara de faptul ca a fost oribila. M-am mutat la inceputul clasei a 5ea dintr-un cartier frumos din America, intr-un cartier de cacat, din Anglia. Parintii mei au fost atat de faliti de pe urma mutarii, incat in loc sa am un TV la care sa ma uit, am fost practic nevoita sa desenez imagini cu pesonajele din desenele animate si sa le misc cu mainile. Cum nu ne permiteam o piscina, ideea mea geniala a fost sa umplu un tomberon de gunoi cu apa si sa imi var corpul gras in el. Nu a fost foarte distractiv, in loc sa am o zi relaxanta la piscina, mama a trebuit sa vina mai repede de la servici si sa incerce sa ma scoata din tomberonul in care m-am intepenit