Dragoste Intunecata

*Anunt* : ''Intre lumina si intuneric''.

Asa cum v-am anuntat la inceputul capitolului trecut din ''Dragoste Intunecata'', m-am hotarat sa incep o noua carte! :D Asta nu inseamna insa ca imi voi neglija cealalta carte, voi incerca sa postez cat mai des in ambele! :)

Am insa nevoie de parerea voastra, daca merita sau nu sa incep aceasta carte si daca va place ideea. 

De aceea v-as ruga sa imi lasati parerea voastra in spatiul destinat comentariilor, ar insemna mult pentru mine:)

Cartea va fi intitulata ''Intre lumina si intuneric'' ,si aveti aici recenzia si o mica particica din carte:

Greseala mea a fost sa ma aflu la acea petrecere. Greseala mea a fost sa accept provocarea. Greseala mea a fost sa il invoc. Greseala mea a fost sa il las sa patrunda in viata mea.

Dar cea mai mare greseala, a fost sa ma indragostesc de el.

Silver Hunter este una dintre cele mai increzatoare, incapatanate si orgolioase fete. Dupa moartea subita a parintilor sai, aceasta se muta alaturi de bunici si fratele mai mic, Oliver, intr-un orasel din America. Silver se integreaza repede, datorita farmecului si neinfricarii sale...poate prea multa neinfricare insa, din moment ce accepta provocarea de a invoca un demon in noaptea de Halloween, pentru a le demonstra tuturor ca este doar un mit.

Ce se va intampla insa, cand Silver va realiza ca nu este doar un mit, ci din contra, l-a invocat pe insusi printul intunericului, un demon deosebit de puternic. Dar cand acesta va patrunde in viata ei, cu niste intentii ascunse? Cine o va ajuta pe Silver sa scape de amenintarile experimentatului demon, sau, mai important, de farmecul pe care acesta il exercita asupra ei, facand-o sa se simta din ce in ce mai atrasa de el.

Si, pana la urma, Silver va lupta contra lui, sau impreuna cu el? 

'' Am fugit cat de repede ma tineau picioarele, strangandu-mi toate puterile, pentru a reusi sa ma eliberez. Mi-am folosit toata forta in timpul impactului cu bariera invizibila, insa fara folos, am fost aruncata inapoi, aterizand intr-un mod dureros pe spate. Durerea nu era insa atat de chiunuitoare ca si sentimentul de incapabilitate. Eram blocata in pentagrama, fara sa pot face ceva pentru a ma elibera. 

Brusc, un miros familiar mi-a invadat narile. Simtind fiorii de pe sira spinarii, am privit direct in fata mea. In intunericul cimitirului, ochii mei au reusit cu greu sa distinga o figura sprijinita de unul dintre morminte. Stiam exact cine e. 

La vederea sa, mi-am inclestat pumnii si maxilarul. Sentimentele de tristete si dezamagire erau acompaniate de unul si mai puternic. Furia. Furia pe mine insami, dar si pe el. 

M-am ridicat in picioare, fugind din nou inspre bariera, dar am fost aruncata cu aceeasi forta inapoi, lovindu-mi brutal capul.

Am auzit chicotul sau crud in linistea noptii:

-Oameni...asemenea creaturi patetice, spuse acesta cu dezgust in voce.

M-am ridicat cu ultimele forte in picioare, privindu-l direct in ochii aceia rosii, demonici.

-Te urasc, monstrule! Am strigat cat ma tineau plamanii, fara frica. Gata cu smiorcaiala si rugamintile, era timpul sa imi iau destinul in brate si sa lupt contra lui.

Intr-o secunda, am simtit o rafala de vant, iar o respiratie rece imi mangaia fata. Samael se afla la cativa centimetri de fata mea, cu zambetul sau psihopat prezent pe fata:

-Nu, Silver, stii bine ca nu ma urasti, spuse acesta amuzat. - Iar acest lucru va conduce la distrugerea ta, rase demonul amar, privindu-mi chipul.

M-am straduit sa-mi tin lacrimile in frau. Silver Hunter nu a fost niciodata o plangacioasa si nici nu va fi. Nu puteam insa sa-l contrazic. Avea dreptate. Nu il uram, desi imi doaream atat de mult sa il pot uri, iar simplul fapt ca nu reuseam nicicum, ci din contra, ma adanceam si mai mult in vraja sa, ma facea sa vreau sa imi smulg singura inima din piept.

-Am avut incredere in tine, am soptit amar, fara sa-l privesc in ochi. Am simtit mana sa rece pe chipul meu, ridicandu-mi brutal barbia, ca sa ii pot privi ochii de o culoare anormala, in care parul negru ii pica lejer.  

-Esti doar un amarat de om, mereu a fost o diferenta enorma intre noi, ai fost doar prea proasta ca sa o poti vedea, imi spuse acesta insensibil, ranjind.

Am simtit nevoia urgenta de a-l lovi. De a-i lovi chipul care parea atat de angelic, mascandu-i bine adevarata natura de demon. De inger cazut. Vroiam sa il fac sa simta tot ceea ce simteam eu in acest moment. Toata durerea.

Acesta mi-a prins incheieturile, imobilizandumi-le usor cu forta sa iesita din comun, si apropiindu-si buzele reci de urechea mea, soptind:

-Nu lupta contra ceva ce stii ca nu vei putea niciodata invinge, Silver, e in zadar, spuse acesta mieros, lingandu-mi provocator lobul urechii, blocandu-mi respiratia si inima. 

Si uite asa, ma aflam din nou sub vraja sa. Dar nu am uitat de crucifixul din buzunar...."

************************************************

V-a placut? V-a displacut? Merita inceputa povestea?

Va astept parerile si va urez o zi frumosa!