Adevarul: Partea 1

6K 204 14
                                    

Am terminat prima parte din acest capitol, a doua urmand sa fie pusa vineri! Adica poimaine, avand in vedere ca acum este miercuri dimineata(mor de somn). Dupa aceea, nu voi mai putea posta pana dupa 30 iunie, deoarece voi fi plecata la mare.:( Dar ma voi intoarce dupa cu forte proaspete!

Sper sa va placa aceasta prima parte, si scuzati-ma daca vor fi mai multe greseli de gramatica, nu am apucat sa recitesc ceea ce am scris. 

Spor la citit!:*

*****************************************************************

Senzatia razelor calde ale soarelui pe pielea mea palida, a fost sentimentul care mi-a lipsit cel mai mult. Caldura emanata, lumina patrunzatoare, placerea mangaierii razelor, toate mi-au fost rapite in ultimele zile si au fost parca de mult uitate. Insa acum, aveam oportunitatea de a ma bucura de ele.

Stateam intinsa pe o patura de iarba, in mijlocul unei campii nemaintalnite. Ma lasam acoperita de raze de soare si ascultam coloana sonora a ciripitului pasarilor. Ma simteam mai linistatita ca niciodata, si simteam lumina soarelui umplandu-ma parca de viata si redandu-mi culoarea in obraji.

Mi-am deschis o secunda ochii, cum obisnuiam sa fac din minut in minut, ca sa ma asigur ca soarele inca mai era acolo, si nu mi-a fost rapit din nou. Am rasuflat usurata cand am vazut gigantica minge de foc la locul ei, printre norii albi. Mi-am inchis ochii inapoi, lasandu-ma purtata de simturi.

Am simtit dintr-o data cum pamantul de langa mine s-a cutremurat sub greutatea cuiva, si mi-am deschis alene ochii, ca sa privesc intrusul care cuteza sa-mi intrerupa momentul de relaxare.

Cand mi-am intors capul in partea stanga insa, m-am luptat sa-mi tin ochii deschisi, deoarece erau jenati de lumina puternica care venea inspre ei. Puteam simtii prezenta unei persoane exact langa mine, intinsa, insa lumina puternica ma impiedica sa o pot vedea. Dar stiam ca e acolo.

M-am ridicat incet, ca sa fac o descoperire stranie. Intre mine si strain, era o bariera. Un fel de bariera invizibila, de energie. Nu puteam sa o vad, dar puteam sa o simt. Abia atunci am observat ca de fapt, eu nu ma aflam pe campie. Ma aflam pe jumatatea cu padurea intunecata, care imi dadea fiori. Eram doar la cativa mici pasi de campia aurie, unde se afla strainul, care era insa blocata de acea bariera invizibila. M-am intrebat de ce nu pot ajunge pe jumatatea cealalta.

-Mi-as dori sa poti simti senzatia soarelui pe pielea ta si din jumatatea mea, Dolli. Sopti strainul de langa mine, cu o voce atat de calma si linistitoare.....si parca auzita undeva, de mult. 

-Te cunosc? Am intrebat eu, incercand sa fiu la fel de calma ca si el, si sa aflu cat mai multe, deoarece persoana sa ma fascina. 

-Tu nu ma cunosti, Dolli, dar eu te cunosc...sopti persoana oarecum trista, reusind sa imi provoace un val de liniste cu vocea sa.

Am incercat sa-l privesc, dar ochii imi lacrimau de la lumina puternica:

-De cat timp ma cunosti? L-am intrebat, curioasa.

-De acum 17 ani, de cand te-ai nascut, suntem legati de atunci, spoti acesta visator, si am putut simti un zambet in spatele cuvintelor sale.

-Legati? Am intrebat, incrucinsandu-mi picioarele.

-Da, scumpa mea. Nu mi-am luat niciodata ochii de pe tine, si mereu ai reusit sa ma faci mandru, spuse vocea, si nu am putut sa ma abtin sa nu zambesc. -Mereu....pana in aceste ultime zile, continua persoana, si am simtit un fior la schimbarea tonului sau. Nu mai era linistitor, acum era ascutit si furios. 

Dragoste IntunecataWhere stories live. Discover now