Dragoste Intunecata

Adevarul: Partea 2

Iata, dragii mei, si a doua parte! Sper sa va placa la fel de mult cum mi-a placut mie! 

Va anunt ca nu voi mai putea posta pana dupa 30 iunie, deoarece voi fi plecata, insa va promit ca voi posta continuarea imediat dupa!

Va doresc un inceput de vacanta minunat si spor la citit! :*

******************************************************************

Picioarele mele atingeau cu greutate marmura rece a podelei. Eram incredibil de obosita si tot ce visam era patul meu cald, patura pufoasa si pe Mr. Pooky. Dar nu, trebuia sa particip la o cina stupida cu un Consiliu stupid, ca sa aflu de ce am fost rapita. Bine, ultima parte nu suna atat de rau, chiar eram curioasa. 

Am ajuns incet afara din grandioasa sala de bal, ca sa ma trezesc singura in holul intunecat. Mi-am intors capul in toate directile incercand sa-l gasesc pe Tiberiu, dar fara succes. Oh, super, vampirii astia cred ca sunt un GPS ambulant care stie incotro sa mearga? Am oftat exsperata, trantindu-mi nervoasa tocurile de podea. Voiam sa dorm, nu sa stau buimaca in mijlocul coridorului.

Dintr-o data, am simtit o mana calda pe spate si m-am intors sa dau ochii cu Blake. I-am schitat un zambet slab, prinzandu-i mana in a mea.

-N-o sa-ti vina sa crezi, m-au lasat aici sa ma descurc singura, cand habar nu am nici unde e baia. Grozav, pur si simplu grozav, am bombanit eu, suparata.

Blake chicoti incet, strangadu-mi mana:

-Si aici intervin eu, domnita. Trebuie sa te escortez pana la sala de cina, ranji Blake. 

Am oftat, dandu-i un pumn jucaus peste umar:

-Puteai sa te grabesti, nu sa vii cu viteza unui melc si sa ma lasi singura, mai sa adorm aici pe jos, l-am mustrat eu, iar acesta a ras.

M-a tras dupa el pe hol, urcand scariile si virand in diverse directii, pe care am fost prea obosita ca sa le retin. Ma simteam de parca pluteam spre sala de cina. Bine, ocaziile dese in care era sa pic in nas ma trezeau foarte repede la realitate.

Intr-un final, am ajuns in fata unei usi imense de lemn negru, data cu lac, iar Blake mi-a dat drumul la mana, deschizand usa. Mi-am pus repede mana la ochi, maraind, deoarece o lumina puternica a patruns afara din sala. Ce naiba, si-au pus deja instalatia electrica de Craciun acum,  in vara?

O mana m-a impins in sala si am patruns inauntru, impleticindu-ma in propriile picioare goale. Oh, cacat, mi-am uitat tocurile in fata salii de bal. Sunt sigura ca si acum voi face o impresie foarte buna Membriilor Consiliului,  la fel ca si data trecuta. 

Atunci cand ochii mei s-au obisnuit in sfarit cu lumina puternica, am putut distinge formele din jurul meu. Sala avea un tapet auriu, decorat cu diverse tablorui si statui. In mijlocul ei se afla o masa lunga, dintr-un lemn maro, dat cu lac, la care aveau loc mai mult de 50 de persoane. Nu toti vampirii erau prezenti, iar cei care erau, se pregateau sa ocupe cate un loc la masa.

Mi-am tarat obosita picioarele spre unul dintre scaunele elegante din lemn si tapiterie aurita. M-am trantit pe unul care se afla aproape de capul mesei, lasandu-ma pe spate si ignorand privirile care veneau din partea celorlalti. Abia asteptam sa se stranga tot, sa mi se spuna de ce sunt aici, si sa plec in pat. Am oftat adanc. Momentele care ma desparteau de unica mea iubire, patul, deveneau din ce in ce mai insuportabile. 

In curand, pozitia in care ma aflam a devenit inconfortabila si m-am multumit sa-mi arunc capul pe masa, fix in farfuria scumpa din portelan, si sa-mi inchid ochii. Uau, chiar as putea sa adorm asa. Stiu ca nu era foarte elegant, dar totusi, nu mai imi pasa.