Dezamăgiri și pete de sange

Capitolul 21

Mâinile lui Maximilian ating fiecare milimetru din pielea corpului Anastasiei, de parcă acum ar fi prima dată când ar vedea-o. Nu e ca și cum în ultima săptămână au stat mai mult dezbrăcați decât îmbrăcați și cel mai minor lucru se transforma în cel mai mare motiv de a face sex.

Nu mai era captivă coliviei impusă de Max, acum era captivă întregii lui lumi și nu știa cum va mai scăpa de ea odată terminată toată nebunia. Mai puțin de trei săptămâni să joace rolul de iubită perfectă și toată lumea asta magică avea să se destrame aducându-i la realitate. În lumea asta creată de ei, Max nu o lăsase nici măcar o secundă singură, ducând-o după el peste tot. Ajunsese să se simtă extrem de inutilă de când era în preajma lui.

— Nu cred că am să mă satur vreodată de tine, panseluță!

Spatele i se arcuise atunci când limba lui ajunse pe una din coapse. Nu mai conta că e din nou pe biroul lui sau că lemnul era tare și incomod. Tot ce voia acum, era ca limba lui să ajungă în miezul fierbinte.

— Ești cel mai dulce desert!

Vorbele lui aveau un impact mare asupra simțurilor femeii, făcând-o să pulseze ușor. Iar limba lui, ajungând în sfârșit acolo unde și-l dorise încă de când îi rupse chiloții de pe ea, era ca un balsam menit să-i sucească mințile. Scapă câteva gemete pline de dorință, făcându-l pe Max să intensifice mișcările limbii, urmate îndeaproape de degete.

Când unul dintre degetele lui se strecoară în miezul fierbinte, soneria telefonului răsună peste gemetele de plăcere scoase de amândoi. Max înjură de câteva ori prinzând cu dinții de clitorisul femeii și încearcă să ignore intrusul deranjant. Însă cel de la capătul opus aparatului era foarte insistent, apelând din nou și întrerupându-le activitatea celor doi îndrăgostiți.

— Willingham!

Vocea groasă, ușor răgușită, a lui Max răsună în încăpere făcând-o pe Ana să-și muște buza de jos. În timp ce asculta atent interlocutorul, degetele lui își făceau de cap cu corpul celei care i-a furat mințile. Pentru câteva zile uitase care era meseria sa și rol avea. Uitase că pierduse marfă de câteva milioane de dolari și încă nu aflase cine era vinovat pentru paguba colosală.

— Vin imediat!

Vorbește din nou înainte să pună capăt apelului și să-și arunce obiectul pe birou lângă corpul Anei. Avea o erecție de zile mari și plănuise să o pedepsească pe Anastasia în zeci de moduri doar ca să reușească să-și rezolve problema din pantaloni. Însă planurile lui sunt date peste cap de un apel nenorocit. Să-l ia dracii pe Nils!

— Trebuie să plec. Îmi pare rău...

— Să nu îndrăznești! Maximilian, să nu dea Dracu să ieși pe ușa aia și să mă lași așa, că îți jur pe... ce am eu mai sfânt că nu mai răspund de actele mele!

Fără să stea pe gânduri, îl împinge pe scaunul din spatele lui, îi desface pantalonii și îi eliberează membrul mai mult decât pregătit pentru o partidă bună de sex. Luat prin surprindere, Max nici nu are timpul să reacționeze că Ana deja se află în brațele lui, călărindu-l. Se freacă cu miezul fierbinte și ud de vârful capului făcându-l să înjure printre dinți.

— Al dracului femeie! Jur că mă omori cu zilele în mână.

O prinde de solduri și nemairezistând tentației de a se scufunda în ea, o împinge peste organ oftând. Era al naibii de bine s-o știe acolo, în brațele lui și gemându-i numele. Își dezlipește o mână de pe ea, doar ca să-i poată scoate unul dintre sfârcurile săltărețe și jucăușe afară din maioul alb, acele buburuze rozalii cel ademenesc mai rău decât niște acadele, și strânge ușor de acesta. Imediat după se năpustește cu gura asupra sânului și începe să sugă precum un bebeluș avid după lapte, smulgând astfel mai multe gemete și făcându-l să pulseze dureros de tare auzindu-i glasul mieros.

Nu-și dorea nimic mai mult decât ceea ce avea în acest moment; o Ana complet abandonată în brațele lui, sărind pentru a-și provoca plăcere și lăsându-se complet goală, fără nici o apărare. Știa că nu mai are mult timp la dispoziție ca s-o facă să-și dorească să rămână lângă el și acest lucru îl îngrijora mai tare decât orice marfă pierdută. Nu voia s-o piardă din nou. Nu acum când a prins din nou gustul ei!

— Oh, Dumnezeule!

Vocea ei era melodie pură pentru urechile lui Max și doar auzind-o în cele mai mari plăceri, începea să devină dureros de greu să-și oprească ejacularea. Voia s-o facă în același timp cu ea. Voia să se termine în ea și orgasmele lor să facă același dans precum îl fac ei în acest moment. Voia s-o marcheze pentru totdeauna!

— Haide iubito, lasă-te cu totul în mâinile mele. Te iubesc Anastasia!

— Să te ia naiba, Maximilian!

Nu era pregătit să audă asta, nu în acest moment în orice caz și mai ales în mijlocul unui orgasm de toată frumusețea. Fără să-și dea seama o strânge pe Ana în brațe și o apasă tot mai tare peste orgasmul ce-l cuprinse și pe el. Era beat de femeia din brațele sale și euforic din cauză a tot ceea ce simțea pentru ea. Iar faptul că toată magia aceasta avea să se termine destul de curând, nu-l încânta chiar deloc.

— Aș sta cu tine, în tine, toată ziua, dar chiar trebuie să plec. Am o problemă ce a apărut la birou și nu poate fi amânată. Nu mă aștepta diseară, nu știu la ce oră revin.

O îndepărtează ușor și o ajută să-și curețe pielea de sucul pasiunii dintre ei. O atinge cu delicatețe, de parcă ar fi cea mai delicată floare din univers.

— Am înțeles. Stai liniștit, tot aici mă găsești atunci când revii.

Indiferența ei îl ucidea și nu putea să arate asta. Nu înțelegea cum putea fi atât de rece față de el după tot ce trăise în ultimele zile. Știa foarte bine modul în care îi ceruse să stea lângă el, însă crezuse că avea să se mai îndulcească puțin odată cu trecerea zilelor.

— Tot nu ai încredere în mine, Ana?

— Încrederea se câștigă, Max. Și nu, nu prin sex. Ăsta e bonus.

Fără să mai aștepte un răspuns din partea lui, se întoarce pe călcâie și iese din birou. Max oftează, înainte să-și bage mâinile prin păr și să se tragă ușor. Avea să înnebunească mai mult ca sigur, deoarece nu avea să reziste până la final, mai ales dacă Ana nu avea să se înbuneze puțin.

Nu mai avea timp să facă un duș, cu toate că mirosea a sex de la un kilometru. Însă chiar și așa, se băgă sub jetul de apă rece și în mai puțin de trei minute fură afară. Cel mai rapid duș din istoria dușurilor. Se șterse rapid pe corp și își luă unul dintre costumele obișnuite. Nu avea timp să o caute pe Ana ca să-i spună că pleacă. Nu avea timp de nimic. Timpul devenise inamicul lui încă de când îi reîntâlnise ochii Anastasiei.

Nils îl sunase atât de insistent ca să-l anunțe că au prins un suspect și că pare a fi mult mai mult decât un simplu suspect în furtul camioanelor. Nu avea cum să rateze asta pentru nimic în lume. Trebuia să-și afle marfa, sau, cel puțin, să afle cine este în spatele acestui complot împotriva lui.

______________________________________

Știu, știu ! Trei capitole ușor incendiare, unul după celălalt. Îmi cer scuze pentru asta, însă nu cred că vom mai avea parte de așa ceva. Lucrurile urmează să se complice și nu cred că Ana va mai dori ca Max să-i ofere plăcere. Doar atât spun, că după mă ia Max la unșpe metrii. 🤣

La mine tocmai e 1:00 noaptea, așa că vă urez noapte bună. Sau mai bine spus, bună dimineața și Happy Valentine's Day! Să spunem că acest capitol este special, mai romantic, perfect pentru ziua îndrăgostiților. 😁