Dezamăgiri și pete de sange

Capitolul 19

Atunci când programase întâlnirea cu Asahi, nu-și imaginase că acesta avea să fie însoțit de soția lui. Știa că trebuie să vină cu încă o persoană, însă nu se gândise că va fi chiar femeia acestuia. El o luase pe Ana doar ca să facă o impresie bună știind că bărbatul este foarte familist și astfel putea să se laude cu viitoarea lui soție.

Stăteau toți patru la o masă rotundă în unul din cele mai bune restaurante din oraș, cu o panoramică asupra centrului iluminat de miile de luminițe. Însă nimic nu-i putea lua gândul de la faptul că Ana lui era goală pe sub acea rochie. Scula îi era ridicată încă de acasă și faptul că doar Asahi știe engleza să vorbească îl plictisea. Mai ales că își petrecea mai tot timpul traducându-i soției sale.

Ana era tăcută. Din când în când mai sorbea câte o înghițitură din paharul cu vin și îi privea cu un profesionalism cum nu-l mai văzuse niciodată pe chipul ei. Nu știa dacă face asta ca să impresioneze pe cei doi soți sau pur și simplu își juca foarte bine rolul de iubită. Nu era obișnuit cu astfel de reacții din partea femeilor cu care ieșise până acum. Indiferent despre ce femeie era vorba, aceasta habar nu avea cum să se comporte în societate.

În acest moment realizează că el niciodată nu avuse la braț o femeie adevărată, cu excepția Anei, și că toate erau niște târfe ieftine avide după bani. Nici nu acordase atenție acestui lucru, chiar dacă undeva în străfundul lui știa foarte bine ce femei avea agățate de brațul său.

Vrând să scape de toate gândurile ce îi dădeau târcoale, începu o conversație cu Asahi. Voia să știe dacă avea de gând să înceapă acea colaborare și nu-i plăcea să fie dus de nas.

— Știu că seara aceasta este pentru a face cunoștință și să ne simțim bine, însă aș vrea să știu ce aveți de gând să faceți, domnule Yamamoto. Toate astea sunt frumoase, dar afacerile nu pot să aștepte.

— Tinere, de ce te grăbești atât de tare? Nu se sfârșește lumea în câteva ore, avem tot timpul la dispoziție ca să discutăm despre aceste lucruri. Acum vreau să profit de soția mea și de prezența încântătoare a logodnicei tale.

Engleza lui Asahi era perfectă și vorbea atât de calm, de spuneai că este cea mai zen persoană de pe planetă. Ana strâmbă din nas văzând cât de nerăbdător era Max și analizând cuplul din fața sa își dădu seama că ei nu funcționează precum bărbatul din dreapta sa. Acest domn Yamamoto, era unul familist și tradițional. Îți puteai da seama despre asta imediat, doar văzându-l cum își privește soția și îți dădeai seama că atunci când femeia era în preajma lui, nici o afacere nu avea interes.

— Îmi cer scuze pentru necioplirea l... logodnicului meu.

Ana le vorbise într-o japoneză perfectă, lucru ce-l făcuse pe Max să se încrunte. De unde știa Anastasia limba aceasta? Era cât pe ce să le spună că nu este logodnicul ei, fapt ce ar fi adus niște consecințe. Nu că i-ar păsa ei despre ce i s-ar putea întâmpla lui Maximilian și afacerilor lui ilegale. Dar nu voia să i se întâmple nimic ei.

— Nu vă faceți griji, domnișoară, vârsta își spune cuvântul.

Anastasia zâmbi ușor și începu o conversație cu doamna din stânga sa. Era atât de calmă, încât îi aduce aminte de mama ei și dorul o copleși. Poate că n-a fost totul roz între ea și părinții ei, însă dorul o cuprinse instant.

— Sper ca Bettendorf să fie un oraș pe placul dumneavoastră.

De unde știa Ana unde se află? Foarte simplu, nimeni nu-și putea uita rădăcinile. Iar rădăcinile Anei se află în Bettendorf. Foarte ironic totul. Mai ales când se gândește că de aici a fugit doar ca să uite tot și să lase trecutul acolo unde îi este locul, adică în trecut.