Dezamăgiri și pete de sange

Capitolul 13

Se învârtea în cerc în acea încăpere ce părea că o sufocă din ce în ce mai tare. Cum Dumnezeu să facă asta? Cum Dumnezeu îndrăznea să-i ceară acest lucru? Cerința lui Max o revoltă și mai tare. Îi venea să ia statuia din colțul biroului și s-o arunce direct în capul lui Maximilian. Era idiot sau ce naiba se întâmplă cu el?

— De unde a apărut ideea asta stupidă?

— Nu este stupidă, Ana, chiar deloc.

— Este cea mai stupidă cerință pe care ai putea să mi-o spui. Omule, cum naiba ai crede că aș putea să mă prefac iubita ta? Jur că în acest moment mai tentant este să-ți dau cu ceva în cap decât să intru în jocul tău.

Începe să-și maseze tâmplele, deoarece simțea că îi va exploda capul. Posibil să fie tensiunea de vine, însă o cuprinse o durere de nedescris.

— Și dacă îți spun că după această perioadă ești liberă? Dacă îți spun că imediat ce trec cele treizeci de zile te întorci înapoi în Londra și îți continui viața de unde ai lăsat-o? Și acum este mai tentant să-mi spargi capul?

Max se ridică în picioare și se apropie periculos de mult de Ana. Îi plăcea să vadă această latură a ei. Să vadă că a devenit o femeie ce nu se lasă în fața nimănui. Încă de când s-a pus în fața fratelui său ca să-l apere și-a dat seama că niciodată nu a fost în pericol cu el, poate și din cauza aceasta i-a cruțat viața. Pentru că nu, nu și-a ucis fratele în acea confruntare de acum câteva zile.

Să fi comis cea mai mare greșeală din istoria omenirii? Posibil, însă nu regretă deloc. Niciodată nu ar putea să își ucidă fratele cu sânge rece. Poate că n-au avut niciodată o relație apropiată, dar asta nu înseamnă că îl urăște. Nici pe departe. A fost idolul său până în momentul în care a atentat la cel mai important lucru din viața sa; Anastasia.

— Ce ai spus? Poți să repeți te rog?

Se întoarce brusc spre el și aproape că se ciocnesc unul de celălalt. Este surprinsă de ceea ce a auzit și nu-i vine să creadă. Oare ce joc murdar mai vrea să joace Maximilian? Oare ce joc murdar joacă deja acest bărbat atât de schimbat? Deoarece nu-l mai recunoaște nici dacă ar încerca să deschidă toate ușile pe care încearcă să le țină închise.

— Că la final vei fi liberă.

— Aham. Și care sunt condițiile acestui joc misogin?

— Misogin? Nu crezi că folosești niște cuvinte cam mari, Ana?

Femeia începe să râdă ușor. I se părea atât de copilăresc totul și totuși atât de periculos, încât nu știa ce să facă. Își dorea atât de mult să fie liberă din nou, însă nu credea că ar fi capabilă să joace ceva atât de murdar.

— Nu, chiar deloc. Am impresia că nu mă iubești așa cum spui, ba din contră, mă urăști din străfundul sufletului. Și că în loc să mă lași în pace, vrei să vezi cum sufăr. Îți place să vezi femeile suferind, Maximilian?

Își ridică bărbia ca și cum ar vrea să-i spună că nu-i merge cu ea și că n-o poate duce de nas atât de ușor. Max zâmbi ușor ca mai apoi s-o privească intens și năucitor.

— Singurul mod în care îmi doresc să te văd suferind, este în pat, sub mine.

Fără să-i dea vreo șansă la răspuns, o pinde de mijloc și o lipește de pieptul său. Imediat ce corpurile lor se ciocnesc, își bagă o mână în părul ei și o trage spre buzele lui fără nici un alt preaviz. Îl înnebunea femeia aceasta.

Simgura modalitate prin care ar putea s-o facă să vadă cât de mult o iubește ar fi să i-o tragă. Însă cunoscând-o pe Ana ar fi în stare să-i taie scula și nu voia să rămână fără ustensile.