🌸Atracția🌸

🌸Capitolul 27🌸

Melody P. O. V

Am rămas cu Nayro în tribune pentru a putea vorbi. Mă simțeam tristă. Am observat privirile lui Andrew care nu sau dezlipit de mine pe parcursul ceremoniei. Nayro tocmai mă informa că urma să iasă cu un afro-american la un bar pentru gay. Da, corect, Nayro e gay. Mi-a mărturisit asta după ce în Mexic l-am sărutat în fața lui Andrew. E izbitoare asemănarea dintre cei doi. Am încercat să mă mint singură, dar este imposibil. Durerea pierderii de acum câteva luni nu o să mă lase în pace niciodată. După cum spuneam, Nayro mi-a zis că se întâlnește cu un tip și că nu va fi acasă. În timp ce râdeam în momentul în care îmi arata poze cu tipul ăla dezbrăcat, o dregere de glas ne lasă uimiți. Întorc capul spre sursa de sunet, iar momentul în care ridic capul, întâlnesc acei ochi albaștri superbi. Vedeam gelozia dincolo de orbite. Gelozia i se aprinde mai mult în momentul în care Nayro îmi pune mâna pe picior și-l strânge spunând că este nevoie urgentă să plece. Știu defapt că ăsta era modul lui de a mă lăsa singură cu Black.

-Bună Melody! *Îmi zice Andrew cu voce groasă*

-Salut Black! *Zic simplu*

-Ești frumoasă! *mă complimentează el*

-Nici tu nu ești mai rău. *zic eu*

-Putem vorbi puțin? *întreabă uitându-se în jos*

-Despre?

-Despre noi? *zice el, iar eu rămân stană de piatră*

-Care noi, Black? *zic pufnind*

-Chiar așa repede ai uitat totul? *Zice el mai mult părând frustrat*

-Nu știu despre ce vorbești, Andrew!

-Cum rămâne cu Mexic? *îmi aduce aminte de o imagine care nu mă lasă în pace*

-Ce s-a întâmplat în Mexic? *mă fac neștiutoare*

-Mell, nu face asta! Nu te poți preface că nu s-a întâmplat nimic! *zice el implorându-mă să rămân și să nu neg ceea ce se întâmpla-se*

-Ești nebun? *îl întreb*

-Nebun de legat. Nebun după tine. Nu știu ce dracului mi-ai făcut, dar mereu simt că dacă nu te am nu pot trăi. AM ÎNCERCAT! Am vrut să te dau uitării, dar nu pot. Te iubesc până peste cap, prostuțo! Te iubesc! Înțelegi? *mi se confesează Black*

-Andrew, mă întâlnesc cu Nayro! *zic eu încercând ultima carte*

-Oh, lasă-mă cu Nayro! Știu că e gay MELL! Nu sunt așa de prost. L-am spionat. Știu tot ce mișcă despre el. *rămân uimită când îmi spune asta*

-Înțelegi că eu nu te pot ierta! Ai uitat acel mesaj? Ai uitat că eu mi-am pierdut copilul! *zic eu cu durere pe care o știu, pentru că o port în suflet*

-Era copilul nostru! *zice el parcă amintindu-și*

-Al meu! Tu ți-ai pierdut dreptul. *zice ea*

-Iubito! Am greșit! Iartă-mă! Te rog! *spune punându-se în genunchi și îmi oferă buchetul în timp ce scotocește buzunarul*

-Ăsta e inelul tău. E singurul lucru care mi-a mai alinat durerea și m-am simțit viu. Te rog, iartă-mă! Am fost un prost gelos și posesiv. Nu știu ce a fost în capul meu. Dacă aș putea da timpul înapoi, nu aș mai repeta niciodată ceea ce am făcut. Iubito, mă ierți? *spune cu vocea stinsă*

Îl privesc în ochii săi albaștri ca cerul, apele oceanului se scufundă în ei. Îi simt sinceritatea în priviri. Mă uit atent în ochii de care m-am îndrăgostit nebunește de prima dată.

-Dupa ce ai plecat n-am putut rezista. Aproape am intrat în comă alcoolică. În fiecare zi mă uram mai tare pentru cuvintele și faptele mele. Am vrut să mor. M-am intoxicat cu pastile și alcool. Nimeni nu știa. Toți credeau că eram plecat în Olanda. După ce mi-am revenit, am mers la terapie. Aveam ședințe săptămânale. Psihologul mi-a zis că o vacanța mi-ar prinde bine. Am ales Mexic, deși nu știu de ce. Mi-a stat inima în loc în momentul în care te-am văzut, și când l-am mai văzut și pe Nyro. Am înnebunit. *zice foarte serios*

-Nayro! *strig corectându-l pe el*

-Nayro! Iertare! *zice plictisit*

-Black! Sincer? Și mie mi-a fost dor de tine! *zic zâmbind*

Mă îndrept spre el și îl cuprind sărutându-l cu foc. Mă ia în brațe și mă sărută pe creștetul capului. Șuierăturile nu contenesc să fie reținute. Privim peste balustradă. Adam și Bella împreună cu un cuplu și câțiva colegi bat din palme și șuieră.

Brusc îmi vine ideea nebunească de a lua inelul și a mi-l pune pe inelar, după care ridic mâna spre mulțimea care începe să ne aclame mai tare.

-Te iubesc! *îmi zice privindu-mă în ochi*

-Și eu te iubesc! *răspund făcând același lucru ca și el*