🌸Atracția🌸

🌸Capitolul 19🌸

Am avut un șoc foarte mare. Nu mi-a venit să cred. Mama avea legături cu familia Cross. Este soarta oare? Cum se face că băiatul pe care practic îl uram din suflet este acum iubitul meu. Familia lui o cunoaștea pe mama, iar fostul meu iubit este verișorul actualului iubit. E o nebunie totală. După ce am luat masa și am aflat informațiile care mi-au dat viața peste cap, mama lui Adam a decis să-mi povesteasca despre el când era mic. În multe poze apăreau el și Christian. Mama lui privea cu milă în ochi. O înțeleg. Pentru mine a fost dificil să-mi pierd mama, darămite ei să piardă copilul pe care l-a ținut în burtă 9 luni și l-a crescut până în ultima clipă a vieții lui. Îl priveam pe Adam care era la masă cu tatăl lui arătându-i un proiect pe care la conceput pentru firma lui de avocatură. Îi arată tatălui său prezentarea pentru nu știu ce parteneri de afaceri în timp ce mă privea și schiță mici zâmbete când vedea că îmi îndrept privirea spre el. Este drăguț. Niciodată nu am putut realiza asta. De când suntem împreună, se comportă frumos. Îl observ încruntat, atunci când privește numărul care îl apelează, își dă ochii peste cap, vorbind mai departe cu tatăl său. Telefonul îi sună insistent. El doar privește.

-Fiule, ești atât de căutat? Răspunde! Pot aștepta. *îi spune tatăl său mai mult îndemnându-l ca să nu mai fie întrerupți*

-Scuze tată! Nu e important, dar e prea insistent. *spune și se ridică de pe scaun luându-și telefonul în mână *

-Dacă e insistent, e important. *spune mama sa de pe canapeaua de lângă mine *

Nu înțelegeam despre ce era vorba. Mă irită puțin faptul că persoana care îl apela pe Adam era atât de insistentă. Dacă omul nu răspunde este ocupat, nu? Îl văd cum se ridică, e nervos și o ia spre holul care duce la camera lui. Mă scuz în fața Liei pentru că am nevoie la baie și merg pe urmele lui Adam. Îl văd nervos, foarte nervos. E de fapt mai nervos ca niciodată după dățile în care îl vedeam eu. Îl aud că răspunde și începe discuția cu persoana de pe cealaltă linie.

-Ce vrei, Johanna? *spune destul de răstit, de parcă ar lua-o la bătaie *

-Știu că e ziua mea! Mersi! Asta e tot? Am musafiri și nu am când să stau cu tine la pălăvrăgeala. *ii zice autoritar, voind să scape de ea*

-Ce vrei să spui cu asta? *deja are iritat*

-Ce insinuezi? *cred că îi va exploda capul de la această discuție *

-Nu are cum. Eu mereu folosesc protecție. *deja e panicat, nu sta pe loc, se plimba dintr-o parte în alta *

-Johanna. O singură dată a fost, dar ai luat contraceptive. *spune supărat, dar cu voce medie pentru a nu fi auzit*

-Cum adică nu? Le-ai luat de față cu mine. *e nervos din cale-afară, începe să se țină de perete*

-Adica mai mințit. Ai luat doar o pastilă pentru durere. Johanna, ești nebună?! Realizezi ce naibii tocmai ai făcut? *strigă atât de tare, iar o venă de la gât îi pulsează *

-Să-ți fie clar! Eu nu sunt tatăl nici unui copil. *spune Adam printre dinți *

Copil? Am rămas șocată. Îl priveam și în gând îmi repetam același lucru.. Johanna și Adam vor avea un.. Iar ultimul cuvânt se pare că l-am rostit cu voca tare.

-Copil? *rostesc tare, încât îl sperii pe Adam care se întoarce brusc*

-Iubito! Lasă-mă să-ți explic! Johanna, mai vorbim pe tema asta. *spune închizând telefonul și îl bagă în buzunar *

-Adam, realizezi că vei fi tatăl unui copil? *spun cu glas stins*

-Iubito! Nu cred! Nu accept și știu că nu este adevărat. *îmi spune convingător, luându-mi fața în palme*