Possessive Love - Harry Style...

By fluffyworld

1.6M 72.8K 16.8K

"Au cazut in sindromul iubirii, dependenti unul de celalalt. Si iubirea nu e un sindrom de care sa scapi... More

Possessive Love - Harry Styles FanFiction
Capitolul unu
Capitolul doi
Capitolul trei
Capitolul patru
Capitolul cinci
Capitolul sase
Capitolul sapte
Capitolul 8
Capitolul noua
Capitolul zece
Capitolul 11
Capitolul 12
Capitolul 13
Capitolul 14
Capitolul 15
Capitolul 16
Capitolul 17
Capitolul 18
Capitolul 19
Capitolul 20
Capitolul 21
Capitolul 22
Capitolul 23
Capitolul 24
Capitolul 25
Capitolul 26
Capitolul 27
Capitolul 28
Capitolul 29
Capitolul 30
Capitolul 31
Capitolul 32
Capitolul 33
Capitolul 34
Capitolul 35
Capitolul 36
Capitolul 37
Capitolul 38
Capitolul 39
Capitolul 40
Capitolul 41
Capitolul 42
Capitolul 44
Capitolul 45
Capitolul 46
Capitolul 47
Capitolul 48
Capitolul 49
Capitolul 50
Capitolul 51
Capitolul 52
Capitolul 53
Capitolul 54
Capitolul 55
Capitolul 56
Capitolul 57
Capitolul 58
Capitolul 59
Capitolul 60
Epilog
Nota Autorului
Anunt Important!
Bãi

Capitolul 43

22.5K 1K 154
By fluffyworld

Era ora cinci, iar eu eram la sediul baietilor. Ma schimbam dupa paravan in timp ce o ascultam pe femeia care m-a antrenat ieri – da, nebuna care arunca dupa oameni cu scaune si pe care o cheama Lara – cum vorbea despre greselile mele de ieri. De data asta purtam doar niste blugi si un corset foarte strans care ma incomoda. Eram la machiaj, iar Lara inca vorbea.

-          Si sa nu cumva sa iti mai dai vreodata jos casca! Stii cat costa o chestie din aia? Apropo, stii ce a fost aproape inexistent? Contactul vizual!

Si continua. Restul fetelor, in afara de Rita si Perrie  au plecat mai devreme ca sa nu fie asa evident. Baietii asteptau sa il iau pe Paul ca ei sa poata actiona.

-          Ce trebuie sa fac azi? am intrebat cand Lara s-a oprit din turuit.

-          Sa il distragi. Ii pui intrebari, vorbesti cu el, faci totul normal si cel mai important, nu iti iesi din rol.

M-am ridicat cand l-am vazut pe Harry coborand scarile de la Mike. M-a imbratisat si mi-a spus:

-          O sa fie bine, ok? Toate astea o sa se termine in curand.

-          Unde mergeti? am intrebat.

-          Trebuie sa ne ocupam de urmaritorii lui, mi-a raspuns Harry.

Am dat din cap, iar buzele lui mi-au sarutat fruntea. Am plecat de langa el, iar Lara m-a excortat pana la masina. Inainte sa urc, ea mi-a dat in mana un cutit mic si mi-a spus sa il ascund in cizma inalta.

-          Ai innebunit? Nu port asa ceva dupa mine! am protestat

-          Ba da, o faci! a zis si a indesat cutitul in cizma mea. Asta e o masura de precautie. De asemenea, ai o arma in geanta.

-          De aia era asa grea? am intrebat revoltata.

-          E pentru siguranta ta! Nu o scoate decat daca e nevoie!

Masina a pornit. M-am uitat in geanta si am vazut arma neagra care era pusa deasupra lucrurilor marunte din geanta. Simteam manerul cutitului pe coapsa mea si imi era frica sa imi misc piciorul. Am ajuns in centru, pe o banca rece. Tot ce trebuia sa fac era sa astept. Cam dupa o ora, l-am vazut pe Paul venind. S-a asezat langa mine pe banca si a spus privind inainte:

-          Ce faci aici?

-          Stiam ca baietii tai iti vor spune ca m-au vazut, am spus, desi chiar nu stiam asta… era ceva ce mi-au spus sa spun cand apare Paul.

-          Desteapta fata, a zis cu un zambet. De ce ai vrut sa ne vedem?

-          Ce-ar fi sa iti spun la o cafea?

M-a luat de mana ca sa ma ajute sa ma ridic si am mers impreuna pana la cea mai apropiata cafenea. Dupa ce am comandat, el a intrebat:

-          Dec ice voiai sa imi spui, frumoaso?

-          Cat de bine iti cunosti echipa? am intrebat.

Repetasem asta cu Lara de multe ori, desi nu stiam ce trebuie sa fac dupa ce el raspunde la intrebare. Lara a spus ca vom vorbi prin casca.

-          Foarte bine.

-          Esti sigur?

-          Foarte sigur. Ce sunt cu intrebarile astea prostesti?

Deja devenea defensiv. Vocea din casca mi-a spus sa caut in geanta un dosar. Mi-am deschis geanta si am inghitit in sec cand am atins arma. Am scos un dosar subtire.

-          Inainte sa iti arat asta trebuie sa stiu daca mai ai ceva furculita la tine, am spus.

El a ras crezand ca glumesc, dar nu glumeam.

-          In regula, tipul chel e un curier de al sau care ii vinde heroina, dar il fura la bani. Cel cu o cicatrice pe obraz a avut o intalnire secreta cu secretara lui, iar blondul care intra in casa aia se intalneste pe la spatele sau. Spune-i ca l-ai vazut pe blond cu un dosar in mana cand a intrat si ca acum doua saptamani, cand a fost facuta poza, contul sau bancar a primit o suma de 10.000 de dolari.

I-am pus pe masa prima poza, cea cu omul chel care lua bani.

-          Cati dolari ai primit dupa vanzarea heroine celor din suburbie?

-          Pe tot transportul 1000 de dolari.

-          Prietenul tau, am spus aratandu-l cu degetul pe cel din fotografie, te-a furat cu 500 de dolari. Si te fura de ceva timp doar ca ii ameninta pe cei cu care face schimbul ca nu le mai aduce.

-          Minciuni!

-          Suna-i si intreaba-i!

El a vorbit la telefon si era asa cum am spus eu. A dat ordin ca tipul sa fie omorat, iar eu am scrasnit din dinti cand m-am gandit la ce urmeaza sa se intample. I-am asezat a doua poza in care era cel cu cicatrice si o blonda.

-          Tipul i-o trage secretarei tale.

-          Stiu.

-          Si nu ai facut nimic?

-          Nu ma lupt pentru tarfulite.

-          In regula! am zis radicand din sprancene.

I-am pus in fata si cea de-a treia poza. S-a incruntat si m-a intrebat:

-          Asta-i Bill?

-          Da. Acum doua saptamani, Bill a mers la casa asta cu un dosar in mana si in aceeasi zi a primit in contul lui bancar 10.000 de dolari. Spune-mi, operatiunea Straja iti spune ceva?

Maxilarul i s-a inclestat si ochii m-au strafulgerat. S-a apropiat de mine amenintator si m-a intrebat soptit:

-          De unde stii de Straja?

-          Asta era scris pe dosar, am raspuns.

-          De unde stii?

-          M-am ciocnit de el si i-am ridicat dosarul. Pe dosar scria “Operatiunea Straja”.

-          Minciuni.

-          Tot ce ti-am spus a fost adevarat, de ce te-as minti acum?

-          Pentru ca asa vrea seful tau.

-          Cred ca seful meu e mai inteligent de atat.

-          Voi verifica informatia si daca e falsa te voi gasi si te voi taia in patru si iti voi vinde organele pe piata neagra.

-          Iar daca e adevarata, am zis scotandu-mi un pix din geanta, suna-ma la numarul asta! am spus si i-am scris in palma un numar care mi-l dicta vocea din casca.

El s-a ridicat si a plecat ca o furtuna. Am iesit si m-am asezat pe o banca.

-          Nu te misca si nu fa nimic suspicios. Are ochi pe tine acum. Daca vrei sa comunici ceva, prefa-te ca vorbesti la telefon.

Mi-am luat telefonul si m-am facut ca apelez pe cineva. Am asteptat putin si apoi am spus cu un zambet, ca sa nu dau de banuit:

-          Ce dracu’ ma fac acum daca ma suna pe numarul ala?

-          Stai linistita, este un telefon cu cartela si pe acela sa raspunzi.

-          Omul ala chiar a facut ce a facut?

-          Intr-un fel… i-am inscenat noi.

-          Oh, Iisuse Hristoase.

Am inchis telefonul si m-am plimbat prin oras, uitandu-ma prin magazine. Maine era ziua mea de nastere si faceam 18 ani. Daca as fi fost acasa, asta ar fi fost cadoul meu. O excursie la New York cu prietenele. Orasul asta era visul meu, iar acum ma aflu aici ca sa omor pe cineva. Ma intreb  cum ar fi aratat tortul meu maine. Mama mereu o chema pe matusa si faceau cel mai bun tort. Semi mi-a promis ca mergem la lacul cu barcute si ca el urma sa pedaleze pana ajungeam in largul lacului. Tata m-ar fi lasat sa ies cu fetele sau sa le chem la noi pe cheltuiala lui. Toata familia mea ar fi venit maine sau poimaine si ar fi fost asa de frumos pentru ca as fi fost acasa, in siguranta, departe de orice pericol. Sisi m-ar fi dus intr-un club, asa cum face in fiecare an de cand am implinit cincisprezece ani. M-as fi distrat pentru ca aveam optsprezece ani. Acum, nici nu cred ca cineva stie macar cati ani am eu in realitate. M-am intristat si as fi plans, dar nu puteam pentru ca eram urmarita. Telefonul mi-a bazait in geanta si mi-am dat seama ca era cel cu cartela.

-          Alo?

-          Unde esti? a intrebat vocea lui Paul.

-          Unde vrei tu sa fiu.

-          La barul unde ne-am vazut ieri. Ne vedem in cincisprezece minute.

Apelul s-a intrerupt. Am luat un taxi si l-am platit cu banii pe care ii aveam in geanta, inevitabil vazand pistolul, din nou. Am coborat si am intrat in barul destul de gol. L-am vazut asezat la o masa si m-am uitat in jur. Excortele lui nu erau nicaieri, era singur. M-am asezat la masa.

-          Am mintit? am intrebat.

-          De unde ai stiut?

-          Clientul meu plateste bine ca eu sa imi fac treaba.

-          Si ce altceva mai stii?

-          Ca ultima data au fost aproape sa te elimine.

-          A fost un turnator care m-a vandut. Haide sa plecam, locul asta nu e sigur ca sa vorbim.

Am iesit din bar si am mers in josul strazii.

-          Voiam sa te intreb, Ana, a inceput el, dar nu a putut termina.

Cineva l-a tras intr-o alee intunecata si apoi am fost luata si el. El a incercat sa se lupte, dar eu am fost imobilizata repede si legata la maini. Nu am putut sa tip pentru ca cineva mi-a acoperit gura. Am incercat sa ma zbat, dar am primit o lovitura si mi-am pierdut cunostinta.

M-am trezit, dar nu vedeam nimic din cauza ca aveam ceva pe cap. Eram asezata pe ceva cu mainile si picioarele legate. Capul imi pulsa si am simtit sange uscat in coltul buzei.

-          Paul? am intrebat eu.

-          Ana, te-ai trezit? m-a intrebat el.

-          Da, esti bine?

-          Da. Poti sa vezi ceva?

-          Nu, am un sac pe cap.

Chiar atunci am auzit o usa deschizandu-se si doua maini m-au luat pe sus. Am strigat si am incercat sa lovesc, dar nu am reusit sa ma eliberez. Am simtit cum persoana care ma tinea in brate cobora probabil niste scari. M-a aruncat pe jos, lovindu-ma la picior. Sacul mi-a fost luat de pe cap si am vazut o celula mica, nimic ce semana cu sediul nostru. Am vazut niste tipi mascati care nu aratau ca si ai nostril. M-au inchis in celula si au plecat.

-          Unde… cer-… zuala…, se auzea din casca mea.

-          Ce? am intrebat.

-          Ramai calma. Nu iti iesi din rol.

Asta a fost ultimul lucru pe care l-am auzit in casca. Mi-am frecat umarul de ureche si am reusit sa imi scot casca care ma incomoda. Erau ai nostri. Ce mama dracu’? Trebuia sa m aprefac? Nu il puteau lua numai pe el pe sus? Trebuiau sa ma lege si pe mine si sa ma arunce intr-o celula?

Dupa cateva momente a aparut si Paul batut bine si fara sac pe cap. L-au bagat in celula. Dupa ce au plecat, m-am tarat spre el.

-          Haide, Paul, nu te lasa. Cine sunt astia? am intrebat.

-          Nu stiu, poarta masti.

Mi-am dat jos cizma cu ajutorul celuilalt picior, iar cutitul a cazut. M-am deplasat pana la el si l-am luat in maini. Pentru ca mainile imi erau legate la spate, a durat ceva pana am inteles cum trebuie sa il misc ca sa chiar taie sforile. Dupa ce am reusit sa ma eliberez, mi-am privit incheieturile zgariate si rosii. Am luat cutitul si am inceput sa imi tai legaturile de la picioare.

-          Stii, Paul, am spus in timp ce imi incaltam cizma la loc, nu am fost complet sincera cu tine. Clientul meu nu ma plateste doar ca sa aflu lucruri despre tine, am spus in timp ce ii taiam legaturile de la mana. Ma plateste sa am si grija de tine ca sa nu fii ucis.

-          Pot sa imi port si singur de grija, a spus dupa ce i-am eliberat si picioarele.

-          Am vazut.

-          Bun, fii atenta cum facem, a inceput el. Tu aseaza-te acolo ca si cum ai fi lesinat, dar tine-ti picioarele apropiate si mainile la spate ca si cum ai fi legata. Eu o sa strig dupa paznic si apoi iesim.

M-am intins cum a spus el si a inceput sa strige dupa ajutor. Un paznic a venit, iar el a cerut ajutor. Ii vedeam cutitul meu la spate si ma rugam sa nu ucida pe niciunul de la noi. Usa s-a deschis si am fost ridicata si pus ape o targa. Cand am ajuns in dreptul usii, am auzit un suspin si targa pe care eram a fost scapata. Am lovit pamantul si cand am deschis ochii am vazut un barbat sangerand langa mine. M-am ridicat de langa el repede, iar bratul mi-a fost prins de Paul care deja era afara din celula. M-a tras dupa el pe coridor. A injunghiat un baiat care venea in graba pe scari, iar el a cazut gramada. Am suspinat cand l-am vazut ghemuindu-se de durere. Am continuat sa urcam scarile, dar am fost surprinsi de baieti cu arme. L-am vazut cum a fost impuscat in picior si a cazut la pamant. M-am lasat langa el incercand sa opresc sangerarea, dar un barbat a venit cu o arma spre mine si a indreptat-o spre capul meu. Am auzit bubuitul si am tipat.

Mi-am dus mana la frunte. Nu era pic de sange. Eram lovita altundeva? Nu ma simteam ca ultima oara. Am vazut ca paul era inconstient pe podea si niste fete se ocupau de piciorul sau. M-am uitat spre cel care a indreptat arma spre mine. M-a ajutat sa ma ridic si a spus prin masca lui neagra:

-          Gloante oarbe. Te-ai descurcat foarte bine. Acum va transportam la sediul central si acolo vei primi instructiuni noi.

-          Dar cei pe care i-a injunghiat?

-          Sunt bine, cineva are grija de ei.

Am rasuflat usurata si l-am urmat pe barbat pana la masina. Am stat cu ochii inchisi tot drumul pana am ajuns la sediu. Am intrat inauntru si l-am vazut pe Harry care statea pe un scaun. Louis l-a lovit peste umar si m-a aratat cu degetul. Harry s-a ridicat si a fugit spre mine. L-am imbratisat cat de strans am putut si i-am spus:

-          Te iubesc.

Am fost asa de speriata de tot ce s-a intamplat. El s-a indepartat putin si s-a uitat la buza mea lovita si a sarutat-o usor. Sarutul a prins avant ca si cum nu ne-am mai vazut de mult timp. Totul a fost intrerupt cand am auzit vocea lui Sophia:

-          Trebuie sa mergem!

Ne-am desprins, iar el mi-a zambit usor. Bratele Sophiei m-au tras intr-o alta imbratisare calduroasa.

-          Te-ai descurcat foarte bine!

-          Voi sunteti bine? am intrebat.

-          Da, dar acum trebuie sa te aranjam pe tine.

O fata mi-a bandajat bratul si l-a stropit cu ceva sange fals ca sa para ca si cum am fost impuscata in brat. Mi-a sifonat hainele si mi-a facut cateva vanatai si rani pe fata, folosind machiaj. Lara m-a luat dupa ce am fost gata si m-a dus prin usile pe care nu scria nimic. Era o incapere mare si spatioasa. Pe pereti erau dulapuri si masute suspendate cu lucruri de tortura. Doua scaune erau asezate in mijlocul camerei. Lara m-a legat de unul dintre scaune si a spus:

-          Trebuie sa fii convingatoare. Mai scoate cat poti de la el. Capsula asta, a zis ea aratandu-mi o capsula transparenta destul de mare, o tii in gura si daca va fi cazut, cand o sa te impuste cu gloaste oarbe, lasa-te pe fata si strange-o intre dinti.

Am dat din cap. L-au adus pe Paul care era inca lesinat si l-au legat de scaun. Au iesit din camera si dupa ceva timp, Paul s-a trezit:

-          Paul! am strigat eu.

-          Ana, ce se intampla?

-          Ne-au impuscat si acum ne-au adus aici. Cine ar fi putut face asa ceva?

-          Nu stiu, dar daca scapi de aici, trebuie sa mergi la Martin si sa ii spui ca sunt mort.

-          Cine e Martin? am intrebat.

-          Contactul direct cu cei mai mari.

-          Credeam ca tu esti ala.

-          Eu vorbesc cu Martin si Martin cu ei.

-          De ce imi spui astea? Si cum de esti sigur ca am sa scap?

-          Iti spun asta pentru ca am incredere in tine. Sunt sigur ca ai sa scapi. Am sa le spun ca numai tu stii numarul seifului.

-          Dar ei nu trebuie sa il stie!

-          Dar Martin trebuie. O sa observe ca am disparut si o sa ma caute. Regula e ca daca unul dintre noi nu poate fii contactat mai mult de 24 de ore, inseamna ca l-au prins. Ne ingheata conturile, ne acopera urmele si trimit dupa noi. Pentru mine poate va fi prea tarziu, dart u ai sa scapi. Spune-i lui Martin ca numarul seifului este 78a79z. Clientul tau e un om foarte destept ca te-a ales tocmai pe tine.

Atunci usile s-au deschis si Mike, fetele si baietii au venit in camera.

-          Buna,  Paul! a zis Mike. Stai bine?

-          Tu? a intrebat Paul uimit.

-          Nu te asteptai sa fiu asa frumos? a intrebat Mike satisfacut.

-          Nu ma asteptam sa fii asa destept.

-          Pacat… Si tu care ai cautat permanent in randurile tale. Cred ca ego-ul tau a respins ideea ca ar putea fi cineva din afara. Nu ca m-as supara, dar acum serios. Sa iti aduci minimul de gardieni. Fetele astea frumoase, a zis aratand spre Perrie, Sophia, Rita si Lola, au reusit sa iti execute baietii foarte repede. Miscare de amator.

-          Nu asta ai spus atunci cand te-am ruinat cu vizitele celor din gasca lui Alun.

-          Vezi tu, “ruinat” e un cuvant asa mare. Ce ai facut tu, nu a fost sa ma ruinezi cu vizitele acelea violente, ci m-ai facut mai puternic. Hai sa vedem… Zayn, de ce nu ii arati prietenului nostru cum e sa ruinezi ceva… de exemplu fata lui.

Zayn a zambit si a inceput sa il loveasca brutal pe Paul. S-a oprit doar cand i-a spart nasul si sangele a inceput sa curga siroi. Mi-am intors capul ca sa nu vad scena sangeroasa.

-          Acum, patru intrebari: numarul seifului, cum ajung la superiorii tai, unde e Chin si unde e gasca lui Alun?

-          Pai hai sa vedem, a inceput Paul. Numarul seifului e numarul de mobil a lui ma-ta pentru ca ne-am intalnit de cateva ori si asta a fost singurul lucru pe care l-a vrut ca si recompensa, poti sa ajungi la superiorii mei daca te prostituezi, Chin e cu ma-ta acum – m-as fi dus eu, dar sunt putin ocupat acum – si gasca lui Alun e cu Chin, adica , sa vezi minune, cu ma-ta!

Am strans din dinti. Stiam ca asta l-a enervat pe Mike. Mike a afisat un zambet lejer si s-a apropiat de el.

-          In primul rand, mama are numai telefon fix.

Mike s-a uitat spre baieti si a spus:

-          Al treilea dulap de pe stanga.

Baietii s-au dus si au inceput sa caute pe acolo.

-          In al doilea rand, superiorii tai o prefera luata in gura, desi probabil stii deja asta, iar gasca lui Alun si Chin nu au cu ce sa i-o traga lui mama. Si acum, nici tu nu o sa mai ai!

Baietii s-au apropiat cu un cutit, iar Paul a strigat si a incercat sa se traga, dar nu a reusit pentru ca Louis i-a oprit scaunul.

-          Iisuse! am strigat. Stiu eu numarul de la seif si cum sa ajungeti la superiorii lui! Opriti-va!

-          Taci! a strigat Paul.

-          Nu, nu! Spune, frumoaso, spune raspunsul la intrebari! a zis Mike.

M-am uitat la Harry, iar el mi-a facut semn sa tac. Mi-am muscat buzele si Mike a expirat nemultumit.

-          Plictisitor. Harry, ocupa-te de ea.

Mike i-a aruncat pistolul lui lui Harry. El a venit in spatele meu si l-a lipit de ceafa mea. Era ca si un cosmar. Harry tinand pistolul la capul meu pentru ca asa voia Mike. Mi-am adus capsula intre dinti si am inceput sa plang. Voiam sa fie o prefacatorie, dar pana la urma chiar am plans. Cand am auzit bubuitul acela ingrozitor m-am lasat in fata si am strans capsula intre dinti. Spatele imi era complet desprins de spatar, iar antebratele erau tinute cu sfoara de scaun. Sangele din capsula a inceput sa picure pe jos si sa faca o balta. Paul a gemut indurerat. Toti au ramas linistiti pana Mike a inceput sa aplaude.

-          Bravo, draguto! Bine jucat! Haide, ridica-te acum!

M-am ridicat din pozitia incomoda in care stateam si Harry mi-a eliberat mainile si picioarele. Mi-am sters sangele care mi-a ajuns pe barba si am scuipat capsula pe jos. Paul ma privea prostit. A inceput sa tipe si sa ma injure, dar Harry l-a lovit asa de tare incat capul i-a mers pe spate.

-          Numarul seifului e 78a79z. Un tip Martin e legatura directa cu superiorii lui. In 24 de ore de cand nu mai au contact cu el, trimit o echipa sa il caute, ii ingheata conturile si ii acopera urmele, am zis.

-          Rita si Lola, luati telefonul lui si spuneti-le celorlalti ca e bine. Stabiliti o intalnire cu Martin maine aici. Perrie si Sophia, luati echipa si mergeti la seif. Baieti, voi ramaneti cu mine pana aflam ce vrem sa stim. Alice, tu mergi in apartamentul meu si odihneste-te.

-          Imi pare rau, Paul! am zis si am iesit.

Am mers spre apartamentul lui Mike si am intrat inauntru. M-am intins pe canapea si m-am invelit cu patura luata de pe patul lui. Am privit ceasul de pe perete. 3:06 dimineata. La multi ani, Alice, mi-am spus in gand. La multi ani.

Imi pare rau daca sunt greseli, dar e tarziu si nu am apucat sa il editez. Anyway, multumesc pentru ca cititi si sper ca v-a placut capitolul! :) Xx

Continue Reading

You'll Also Like

3K 457 30
- Atat de frumos... Șopti băiatul brunet înspre locul în care baiatul stătea întins la soare,se aflau la ora de sport,însă blondul a rămas neclintit...
1.3K 130 18
Este vorba despre povestea a două fete Ana și Lia .Ele sau cunoscut la luceu, și vor avea parte de o mare surpriza atunci când descoperă trupa lor d...
492K 15.4K 83
"Iubirea este o simplă ecuație. Tu doar rezolv-o..." #1 în Fanfiction 6.09.2023 #1 în Fanfiction 3. 02. 2020 #1 în Fanfiction 28. 12. 2019 #1 în zayn...
1.3M 60.1K 85
"Daca viata ar fi fost o cursa, iar deciziile proaste ar fi jaloane, le-as darama pe toate." "- Ma mai iubesti? - Il iubesc pe Harry cel bun. - Ei bi...