Capitolul 54

20.8K 1K 240
                                    

Pentru o citire mai buna, ascultati piesa din descriere, e una din preferatele mele! ("Breakeven" - The Script) <3 Xx  (@OanaSarbu, nu glumesc.) 

ALICE’S POV

Ziua 32

Sunt pe strada de o luna. Cam acum o saptamana l-am vazut pe Harry din nou. Nu pot gandi bine, nu ma mai pot misca bine, nu ma simt bine.

Ce facea el? Nu ma pot opri din a ma gandi la asta de atunci. Inainte era mai usor pentru ca il uram stiind ca il iubesc. Acum ca l-am vazut, ceva s-a pierdut din mine. Jumatate de Alice a plecat cu el si cealalta jumatate a ramas insarcinata pe strada.

Mancarea pe care am primit-o in acea zi de la anonim s-a terminat, iar barmanii deja nu ma mai agreau cand ma vedeau si ma dadeau afara. Pe scurt, eram o epava. O epava gravida in luna a cincea  care inca statea si plangea dupa un tip care nu se va mai intoarce.

In buzunar aveam 46 de centi pe care nu i-as fi dat nici in ruptul capului deoarece ei urmau sa-mi plateasca telefonul spre Sisi care urma sa ma ia din locul asta de nebuni.

Apusul nu se vedea de unde stateam eu, dar umbrele copacilor erau culcate la pamant si cerul arata ca si patat cu sange. Tot ce voiam era sa fiu acasa in Chicago. Toate gandurile imi erau intunecate de Harry. E ca si cum i-ai da unui drogat care se afla in recuperare o doza dubla. Asa ma simteam. Dependenta din nou, neajutorata si pur si simplu cu inima franta. Inainte nu simteam ca aveam o inima franta. O simteam seara cum batea, simteam coastele care o aparau, respiratia era in regula. Acum imi asezam mana peste ea si pur si simplu nu o mai simteam. Nu mai batea normal. La fiecare contractie care trebuia sa imi impinga sangele prin vene, o durere ma apasa pe piept. Coastele inca erau acolo si respiratia era normala, dar ceva nu se simtea la fel. Parca aveam inima descusuta undeva si pur si simplu dispaream pe acolo. Poate de aceea ma durea asa tare.

Doamne, cat imi doream sa simta si Harry durerea mea! Voiam sa vada si el cum e sa stii ca ceva e gresit cu tine, dar sa nu il poti opri. Sa simti cum te distrugi, dar cand te uiti, totul sa fie normal. Cum e sa te aduni singur de pe jos, obligandu-te sa te ridici doar pentru ca mai ai o viata de care sa ai grija si cand vrei sa aduni cioburile care se presupune ca fac parte din tine, sa te tai. Sa te ranesti tu pe tine. Sa te certi in mintea ta pentru ca inca iubesti o persoana care ti-a facut numai rau. Sunt bolnava?

Asa ca m-am convins sa ma ridic din nou, adunandu-ma de pe jos si zgariandu-ma inca o data. Nu mai puteam sa stau aici si sa vad strazile astea pe care l-am vazut pe Harry. Am luat-o spre Dumnezeu stie unde, dar eram convinsa ca voi gasi un bar. Mereu o fac, e Las Vegas.

HARRY’S POV

Incep sa urasc bautura. Deja m-am plictisit de ea, desi ma ajuta.

Cunosc nenorocitul de Las Vegas ca in palma, deci unde, unde mama dracului se ascunde Alice? Jur ca am mers pe toate strazile si in toate ungherele intunecate in care se putea tari cu inima ei micuta si rupta in doua, dar nu am gasit-o.

Sincer, incep sa cred ca a reusit sa plece din Las Vegas. Dar cum? Autostop? Ii era prea frica de asta dupa toata experienta cu tiristul naibii care aproape a violat-o. A gasit bani si si-a luat un bilet de autobuz sau a sunat pe cineva? Sau a gasit-o tatal meu si acum e la el?

Ce mananca? Unde sta? Ii e frig? Sigur ii e frig, a plecat doar cu afurisitul meu de jerseu pe ea. De ce dracu’ nu a luat o geaca daca tot voia sa fuga?

Nu ma puteam concentra la munca mea. Mereu ma gandeam la ce face Alice. Trebuia sa ma gandesc la ce o sa fac cu nenorocitul meu de tata. Am lipsit de la ultima misiune pentru ca in ultima am omorat in bataie un paznic. La naiba cu Mike, el crede ca sunt “instabil”. A vorbit cu cunostintele lui din Chicago, dar aparent, Alice nu era acasa la ea si nici la spital sau sectie.

Possessive Love - Harry Styles A.U.  FanFiction - I. SyndromeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum