Possessive Love - Harry Styles A.U. FanFiction - I. Syndrome

Capitolul 24

M-am trezit a doua dimineata in bratele lui Harry. Mana lui o tinea pe a mea, iar bratul sau imi inconjura talia. Noaptea trecuta a fost cea mai buna noapte din viata mea. (minus partea in care oameni au fost omorati si batuti). Cand ne-am intors in casa, Nadia isi facea bagajele ca sa plece, iar Perrie ii arunca vorbe urate. Era ciudat pentru ca baietii chiar mi-au zambit cand am intrat in casa cu Harry. Si nu era ironic sau rautacios. Era… calduros. Cred ca am inceput sa ma integrez. Imi amintesc zambetul larg care il aveam pe fata cand am intrat in camera lui. Sau cand ne-am pus in pat si mana lui a cuprins-o pe a mea. Sa ii simt respiratia pe ceafa mea si sa ii vad zambetul inainte de culcare. Cand i-am simtit buzele lui pe ale mele am fost fericita. Era ca si cum ploaia aceea era tot ce imi doream. Ne facea trupurile ude sa se lipeasca unul de altul. Buzele lui peste ale mele. Era o furnicatura constanta care ar fi trebuit sa ma deranjeze, dar nu o facea. Era ca si cum in sfarsit puteam sa scarpin o mancarime care nu imi dadea pace. Stiu ca seara tarziu, baietii au ambalat motoarele si au plecat, iar cand l-am intrebat pe Harry el mi-a spus ca erau afacerile. In sfarsit ma simteam a lui Harry.

M-am foit in bratele lui ca sa ajung fata in fata cu el. Deja avea ochii deschisi si privea in gol. Cand m-a vazut, a zambit. Zambetul acela frumos si copilaresc.

-          Tu nu trebuia sa mergi la lucru? am intrebat usor ragusita.

-          Nu, eu trebuie sa stau aici in caz de orice. Si partea cea mai buna e ca stau aici cu tine.

Am zambit usor, dupa care ne-am ridicat din pat amandoi. Nu ne era foame la niciunul, asa ca Harry s-a bagat primul la dus. A incercat sa ma convinga si pe mine sa merg cu el, dar am refuzat. Era ciudat cum dupa un sarut ne comportam ca si cum am fi fost impreuna de mult timp. Am coborat in bucatarie si am vazut usa care ducea spre sala armelor. Am deschis-o si am trecut prin garaj, prin sala de antrenament si cand am ajuns in fata usii, m-am oprit putin ca sa imi fac curaj.

Se vedeau pe pereti locuri goale unde erau arme inainte sa le ia baietii. Mi-am trecut mana peste cateva dintre ele si se simteau atat de reci sub atingerea mea. M-am dus la manechinele de lupta si am privit tintele cu contururi omenesti. Am auzit usa trantindu-se in spatele meu si l-am vazut pe Harry in blugi negri, fara tricou si cu parul inca ud. Mici stropi cadeau pe pieptul lui parca sculptat. Era asa perfect. M-am inrosit usor pentru ca stiam ca ma holbez. Eu aveam doar pantalonii scurti pe mine si un maiou mai stramt.

-          Deci ai gasit camera asta?

-          Mhm…

-          Haide aici! mi-a spus si a coborat scarile.

Era suparat ca am gasit-o? Era nervos sau fericit? Jur ca emotiile lui erau lucruri ce nu le puteam intelege. Cand am ajuns in fata lui mi-am impreunat mainile in fata si am asteptat. El s-a intins si a luat o arma neagra si micuta de pe masa. A incarcat-o si mi-a luat mana si mi-a pus-o in palma. Era grea si rece. Mi-am clatinat capul si m-am incruntat. I-am intins arma inapoi, dar el nu a luat-o. Mi-a infasurat degetele in jurul patului armei si eu am stat acolo, cu arma in mana, fara sa fac nimic.

-          Alice, trebuie sa stiu ca te poti apara daca se intampla ceva, a spus el si m-a prins de umeri, dupa care m-a intors cu fata la tinta. Era o distanta considerabila intre mine si locul unde trebuia sa lovesc.

Mi-a facut semn sa trag. Am ochit si am apasat pe tragaci. Nu lovisem nimic.

-          Iubito, in primul rand, trebuie sa tii ochii deschisi ca sa lovesti ceva! a zis amuzat.

Apoi a luat arma din mana mea, a inchis un ochi si cu bratul stang intins in fata si cu spatele la mine, a tras de trei ori. Tinta avea trei lovituri in cap.