Era ora cinci dimineata, iar eu si Harry asteptam in receptie. Bateam nelinistita din picior si sorbeam din cand in cand o gura din cafeaua pe care Harry mi-a adus-o. Astazi incepea totul. Nu stiam cand va fi gata sau ce se va intampla, iar asta ma speria. Eram pierduta cu privirea gandindu-ma la ziua de azi cand Harry mi-a luat cafeaua neterminata din maini si a aruncat-o la gunoi.
- Hei! am protestat eu.
- Esti agitata, iar cafeaua aia iti facea si mai rau, a zis amuzat.
- Dar intarziem si Mike o sa fie nervos pe noi! am zis panicata.
- Lasa-ma pe mine sa imi fac griji in legatura cu Mike, a raspuns putin tensionat.
Chiar atunci au ajuns si restul si ne-am urcat in taxiuri pentru ca asa era “mai sigur”. Era un trafic nebun in ciuda orei matinale, iar partea cea mai rea era ca noi trebuia sa strabatem tot orasul. Masinile ne-au lasat in fata unei cladiri care – spre surprinderea mea – nu era abandonata si sinistra, ci era chiar aranjata si parea noua. Am mers spre usa, singurul sunet care se auzea fiind tocurile fetelor. Rita a scos o cartel micuta si a inserat-o in spatiut corespunzator, dar aceasta nu s-a mai intors. Totusi, usa s-a deschis si am ramas uimita cand am vazut ce grea si groasa era. Tot ce am vazut a fost o camera goala. Era o cutie fara ferestre, dar foarte curata si cu un singur bec care lumina slab incaperea. Lola si-a scos telefonul si ecranul ei a luminat putin mai tare locul.
- Alice, haide langa mine! mi-a spus ea, iar eu m-am executat. Nu ma descurc pe tocurile astea singura, asa ca azi o sa stam mai mult impreuna! a continuat razand dupa ce m-a luat de brat.
Cred ca a fost doar o scuza pentru a putea sa aiba grija de mine pentru ca eu eram cea care era cel mai probabil sa moara prima, dar a fost dragut din partea ei. Louis scria ceva pe telefon si dupa ceva timp a venit un baiat de afara. Nu il puteam vedea bine in lumina slaba, dar stiam ca e chel. I-a salutat pe baieti scurt si apoi s-a dus intr-un colt al camerei. Cred ca era nebun pentru ca a inceput sa zgarie cu unghiile parchetul de la coltul camerei. Ne-am dus spre el. Nimeni nu parea uimit, dar deja m-am obisnuit sa fiu singura care pune intrebari despre un lucru care e ciudat, asa ca am tacut. Pentru oamenii astia era mai normal sa fuga cu o bomba in mana in timp ce un nebun zgaria un colt de casa si altul ii spunea mar unei pere decat sa manance un hamburger.
Chelul a desprins ceva de pe parchet… corectie, de fapt, a desprins parchetul in sine… dubla corectie, a desprins un autocolant care arata ca un parchet si a lasat la iveala cimentul murdar. L-a tras pana la un punct unde a aparut o usa in pamant. A deschis-o cu o cartela – ce-o fi cu oamenii astia si cartel, nu stiu – si usa s-a despartit in doua, incepand o numaratoare inversa. Am intrat cu totii repede si dupa ce a trecut ultimul, usa s-a inchis incet.
Coboram niste scari inalte si inguste in graba. Cand am ajuns la capatul lor, am vazut cel mai uimitor lucru. O camera giganta, plina cu oameni care stateau la pupitre cu calculatoare si lucrau. Unii vorbeau la telefon, altii intr-o casca, cativa scriau ceva si se plimbau si se ocupau cu tot felul de dosare. Pe margini erau barbati care aveau un aspect fizic fioros, cu muschi umflati si arme la ei. Toti, dar absolut toti, aveau pe masa sau la pantaloni o arma. Erau usi cu numele unor oameni pe ele de unde intrau si ieseau multi altii. La etaj era o mansard unde erau alti oameni cu arme care stateau in picioare. In dreapta era o camera facuta din sticla unde vedeai baieti si fete mai tineri antrenandu-se. Ii vedeai cu un instructor care le arata tehnici de lupta. Un perete gros ii separa de altii care trageau cu arma si se bateau cu cutite adevarate. Unii sangerau din brat sau din nas, dar nu le pasa. O usa era cu vestiare, iar alta cu locul medicului. Pe partea opusa era o usa de fier pe care scria mare “laborator”. In fata noastra era o usa dubla pe care nu scria nimic si nici nu puteai auzi nimic. Am urcat niste scari spre o camera pazita de doi barbati bine-facuti care nici nu ne-au privit.
Harry a deschis-o si am vazut un apartament luxos. Un birou chiar in capatul celalalt, canapele, televizoare, bucatarie, totul exact ca si intr-o camera de hotel. Mana Lolei m-a tras inauntru. Toti s-au asezat pe canapele sau scaune, iar eu am ajuns intre Perrie si Sophia, ca masura de protectie, din nou.
Mike a venit dupa ceva timp din camera cealalta cu camasa neingheiata si sifonata, parul ciufulit si pantalonii de stofa necalcati. Pe gat avea urme de ruj, asa ca nimeni nu a comentat nimic.
- Buna dimineata! a zis el cu un ranjet satisfacut. Sper ca ati dormit bine pentru ca eu nu am facut-o deloc. Asa, acum avem pana diseara sa stabilim planul. Tinta va fi la barul asta, a spus indicand pe o harta adusa de o fata imbracata in uniforma, la ora 23:00, pentru o afacere. Si cum ne distragem noi tintele intotdeauna? Cu cele mai frumoase domnisoare de pe tot pamantul asta, adica fetele noastre!
- Tinta e prea desteapta sa cada dupa porcaria asta cu fetele, a zis Louis morocanos.
- Poate, dar cei mai importanti oameni din echipa lui, cad pe jos si cand vad o fata intr-o rochie mai sus de glezne. Voi sunteti cinci domnisoare frumoase, iar oamenii importanti sunt 4.
A luat o telecomanda si a deschis televizorul gigant unde a aparut imaginea unui barbat inalt si muschiulos.
- Doamnelor, faceti cunostinta cu Godzila! El este garda de corp care merge peste tot cu tinta, asa ca de el trebuie sa scapam primul. Am cautat mai adanc in viata lui. A intrat in puscarie pentru detinerea de substante ilegale, tentativa de ucidere, crima, complice la crima si vandalizare. Mereu a iesit dupa maxim 3 ani. Ce nu apare aici din toate cacaturile pamantului?
- Prostitutie si violenta animala, a raspuns Harry repede.
- Si medalia de aur se duce spre cretul care a avut prea multe probleme cu legea! a zis el cu un zambet viclean si i-a aruncat un mar dintr-un vas.
Harry l-a privit nervos si a lasat marul sa cada pe jos.
- Si daca te uiti mai atent, a continuat Mike, iti dai seama ca tipul asta a avut o viata de pampalau. Tata abuziv pe care l-a omorat chiar el si o dulce mama neputincioasa. E baiatul mamei si respecta femeile mai mult decat orice. Am trimis experimente de fete acum cateva luni la el si a ales-o pe domnita aflata la ananghie, dar rautacioasa. Francesc, a spus aratand spre garda de corp, este idiotul ideal. Cine il vrea?
Nimeni nu a ridicat mana, dar Mike a adaugat repede:
- Perrie, stiam ca tu o sa fii prima care ma implora sa te las sa te joci cu Francesc! Acum, o sa vina un tip de la noi cu tine si o sa jucati o micuta scena in care el te loveste si tu cazi pe jos si apoi Francesc o sa te ajute. Dupa ce te aduna de pe jos, tu o sa fii rautacioasa cu el si o sa te prezinti sub numele de “mama”. Ok?
- Sa mi-o sugi! a protestat Zayn. Nu face asa ceva! Nu se lasa lovita de un jegos si apoi pipaita de un fatalau care i-o suge la ma-sa! a strigat el nervos si s-a ridicat, dar mana lui Perrie l-a tras jos.
Perrie s-a ridicat de langa mine si s-a dus langa el. I-a spus ceva la ureche, iar el a incercat sa protesteze de cateva ori, dar pana la urma s-a linistit si Perrie a fost de acord sa ia ceea ce s-a propus.
- Si urmatorul in lista noastra este Arnold sau asa cum imi place mie sa ii spun, cel care e cel mai probabil sa moara. Arnold, a zis si pe televizor a aparut un barbat gras cu par negru, este cel de-al 27-lea degustator si un geniu care sta pe langa el.
- Adica el gusta totul inaintea tintei? a intrebat Rita.
- Fata desteapta! a spus Mike satisfacut. De asemenea, tocilarului ii plac fete destepte si sexi, deci, multumim pentru idee Rita. Sunt sigur ca ai fi ideala pentru el.
Pe ecran a venit apoi un tip saten cu un breton capresc de parca era tuns cu un bol pe cap.
- El e Jason si face rost de toata oricand. Vrei sa moara vecinul de langa tine la film pantru ca mesteca prea zgomotos? Un mesaj lui Jason si gata. Cine e pe placul sau? Supunerea. Ne trebuie o persoana supusa, Lola, care sa fie fata, Lola, sa fie obisnuita cu stilul asta de lucru, Lola, si sa fie si frumoasa, Lola, si sa…
- Bine, m-am prins! a zis Lola enervata.
- Asta-i spiritual! a spus Mike vesel. Celalalt om important este necunoscut, a spus si pe ecran a aparut un contur al unui barbat care avea in el un semn de intrebare. Mereu barbat, altul in fiecare locatie, schimbat regulat. Tipul asta e un fel de umbra… vede tot si actioneaza si nu e mai departe de 2 metri de tinta. Nu o sa aiba contact direct cu el niciodata, dar omul asta o sa manifeste un interes sporit in tinta noastra. Singur la masa mereu si foarte destept. Din cauza ca e asa atent, nu observa micile siretlicuri, dar nu e prost. Doar daca am avea o experta in psihologie sau ceva…, a zis cu o simpatie falsa.
- O sa ma ocup de el, a spus Sophia dandu-si ochii peste cap.
- Trebuie sa neutralizezi pericolul umbrei asteia.
Pe ecran a aparut un barbat slab cu parul blond vopsit si o cicatrice pe barbie. Ochii lui albastri nu tradau nimic, iar buzele lui sangerii erau subtiri.
- Tinta, echipa. Echipa, tinta, a spus Mike ca si cum ne-ar face cunostinta. Cunoscuta sub numele de nastere Paul, poreclit de femei “dumnezeul vaginelor”, de cei din afacerile noastre “ti-o trage si dispare”, stiut de ingeri ca si “Iisuse, nu ti-o mai trage cu pamantencele” sau simplu cum ii spun eu “un nenorocit si cacat cu ochi”.
Mi-am tinut un zambet, desi nu era de ras nimic. La el trebuie sa ajungem. El era omul rau. De ce toti oamenii periculosi trebuie sa para draguti?
- Si aici, intervine iubita numarul cinci! spune Mike si arata cu telecomanda spre mine.
M-am inrosit usor si m-am incruntat.
- Tu, draguto, trebuie sa fii acel “sunt mica si speriata, dar ti-as trage-o!”. Intelegi ce vreau sa zic aici?
- Mike! l-a atentionta Harry incordat.
- Toate veti fi in siguranta. Microfon, casca, tipi la cateva strazi distanta… si voi sunteti fete frumoase… cine ar omori o fata asa draguta? a zis el rautacios.
Tipi la cateva strazi distanta? Cu ce o sa ma ajute tipii la cateva strazi distanta cand glontul o sa fie la trei milimetri departare de capul meu?
- Aveti pregatiri cu antrenoare separate fetele, iar baietii veniti sa discutam ce faceti voi si sa vavedeti cu echipa. A, si inca un micut, micut detaliu, a spus inainte sa iesim. Daca de data asta nu iese bine misiunea, va voi pune capetele pe tavi si o sa va pun sa le mancati cu fundul, m-am facut inteles? Nimic, dar absolut nimic nu poate sa strice asta. E vulnerabil, crede ca cineva din echipa lui l-a gasit. Acum e momentul, iar daca il pierdeti, am sa va fac eu sa va pierdeti si voi ceva important pentru consolidarea si conceperea unei… familii. Pa-pa!
Apoi a zambit acru. Bine. Asta nu e bine. Am iesit cu fetele pe usa si cinci fete mai mari ne asteptau la usa. Pe mine m-a luat cea cu tatuaje pe gat si m-a dus printr-un tunel micut si ingust, miscandu-se repede. Am dat intr-o sala mica de sport cu multe dulapuri, mese si scaune.
- Tu esti prospatura, iar eu am 15 ore sa te pregatesc sa fii o masina de lupta. Prima regula, a zis si a aruncat cu un scaun – nu glumesc – un scaun in mine.
M-am dat intr-o parte si am zis:
- Ce mama dracu’?
- Prima regula, nu lasa garda jos niciodata, nimeni nu e asa cum pare.
Aha, serios? Pai nici tu, doamna cu tatuaje pe gat imbracata in military cu parul tau scurt negru si muschii aia, nu pari draguta si pacifista! Dar, bineinteles, nu am spus asta. Femeia tocmai a aruncat cu un scaun dupa mine!
- Regula doi, gandeste fiecare lucru de doua ori. Ti-am vazut prima misiune cu Nadia. Slabut, dar ai manevrat-o bine spre sfarsit. Pozitie corporala de lasat, iti simteam frica si nu puteai face contact vizual. Ai fost supusa pana ai luat atitudine. Asta vreau. Atitudine si apoi supunere. Dar intai, te invatam baza.
Vorbea repede si fara vreo emotie in afara de dispret si critica. Mi-a facut semn sa merg spre ea si am stat in fata ei. Cu o miscare brusca si-a indreptat pumnul spre abdomenul meu, dar l-a oprit chiar inainte sa ma atinga. Degetul aratator mi-a impuns stomacul incordat.
- Asa trebuie sa stai tot timpul, a zis ea. Nu stii cand cineva o sa te loveasca.
Apoi m-a invatat sa dau lovituri de baza, cat sa apuc sa fug dupa cum zicea ea, pentru barbati si femei. Mi-a aratat cum sa stau in garda si cum sa nu imi las spatele niciodata descoperit. Mi-a aratat cum sa lupt cu “arme de oportunitate” asa cum spunea ea. In cazul nostru, mese si scaune. Repetam cand ea a impins o masa spre mine si m-a doborat, lovindu-ma in abdomen.
- Tine-l incordat! a strigat ea.
Pentru femeia asta nu era stop. Venea spre mine amnintator si am impins putin masa cand m-am ridicat, dar nu cat sa o opresc. Ma deplasam cat mai departe de ea.
“Gandeste logic, Alice. Ce nu se asteapta nebuna asta sa faci? Nu fii o pisica speriata! Gandeste!” Si atunci mi-am dat seama. M-am intors catre ea si am inaintat cu pasi mari. S-a uitat incruntata pentru ca distanta dintre noi era mica si am lovit-o in maxilar cu pumnul s ii-am lovit picioarele cu spatarul scaunului. Ea a cazut pe jos si credeam.
“La naiba, Alice! Nu lovesti femeia barbat daca vrei sa mai ai maxilar!”.
- Imi pare asa de rau! am spus si am ajutat-o sa se ridice.
Ma asteptam sa tipe, dar mi-a zambit madru si a spus:
- In sfarsit ai invatat!
Am ras scurt si am avut o pauza scurta. Urma sa ma invete sa ma comport cum “e adecvat personajului”. Mi-a spus care era scenariul si cum trebuia sa actionez. Am ramas surprinsa cat de bine se stia preface. Mi-a aratat gesture si cum pot masca miscrofonul si casca. M-a invatat practice cum sa ma comport ca sa ducem planul la bun sfarsit. Telefonul ei asezat pe o masa a vibrat. Ea mi-a facut semn sa o urmez si am mers inapoi pe coridor. Am trecut printre oamenii de la calculatoare si intr-un colt erau puse mese cu oglinzi si doua paravane mari. sphia a iesit de dupa unul intr-o rochie mulata neagra care sclipea.
- Cum arata? m-a intrebat ea.
- Foarte bine, daca as fi baiat ti-as trage-o! a raspuns Rita care a iesit si ea de dupa celalalt paravan intr- o rochie eleganta care se termina cu o palma mai sus de genunchi.
Sophia a ras si m-a privit ca si cum inca astepta raspuns.
- Foarte bine, am raspun s cu un zambet.
Ea m-a privit fericita si mi-a spus ca totul o sa fie bine. Perrie era imbracata in piele neagra cu fusta scurta si ciorapi de plasa, iar in nas si-a pus inelul pe care nu il purta tot timpul. Lola era imbracata cu un maiou care ii ajungea deasupra buricului si o fusta dreapta scurta. M-am dus dupa paravan si m-am schimbat intr-o rochie de vara care cadea in valuri si o geaca de blugi scurta. Am mers la machiaj si niste fete ne-au aranjat repede. Fata imi arata perfect, nici cearcanele nu se vedeau. Parul mi-a fost facut blucle, apoi tapat in fata si prins intr-o coada inalta. Aveam niste tocuri cu care m-am asigurat ca pot sa fug. Toate aratam exact asa cum trebuie, fiecare cu personalitatea ei. Fetele urmau sa intre in club, iar eu sa astept afara pana vine tinta. Oricum, urma sa vorbim prin casca si asa mai departe. Microfoanele erau prinse in cele mai caudate locuri: in bratara, cercei, intr-o piatra de la rochie, iar castile erau asa de mini incat era imposibil sa le vezi. Pe usa de sus au iesit baietii imbracati in negru mat si cand ne-au vazut au coborat repede.
- Esti bine? m-a intrabat Harry si m-a luat de mana, privindu-mi unghiile ingrijite date cu oja alba.
- Da, sunt ok. nu ai sa crezi ce zi nebuna am avut… o tipa a aruncat cu un scaun si o masa dupa mine, am spus, iar el a zambit usor.
- Ai grija acolo, a spus el privindu-mi ochii caprui.
- Pot sa am grija de mine, am raspuns. Tu incearca sa nu omori prea multe persoane, te rog. Si ai grija sa nu mori sau ceva.
- Spune fata care aproape ca mi-a murit de doua ori.
Am rambit melancholic si apoi ne-am imbratisat.
- Ne vedem dupa misiune aici. Sa nu pleci de langa fete! a zis si mi-a strans mana.
Am dat din cap. El a plecat impreuna cu baietii. Noi am ramas pentru ultimele finisaje si apoi am urcat pe scarile pe care am si venit. Acelasi chel ne-a deschis usa si apoi a asezat acoperirea la loc. Afara, in fata masinilor, erau mai multe persoane printre care am recunoscut-o pe femeia cu tatuaj pe gat, cea care m-a antrenat. Era intr-o rochie mulata si frumoasa, iar ea era eleganta si… feminina.
- Ai grija ce faci acolo, mi-a spus ea cand mi-a deschis usa de la masina.
- O sa fii si tu acolo? am intrebat.
- Da, am sa fiu.
Am dat din cap si am inchis usa dupa mine. Masina a pornit repede prin noapte.
- O sa fie bine, a spus Rita. O sa ne intoarcem si o sa sarbatorim pentru ca fraierii astia ne-au cazut in plasa!
- Toti suntem acolo si toti o sa intoarcem, a completat Sophia care si-a asezat mana peste a mea si a strans-o.
I-am zambit si mi-am sprijinit capul de umarul ei. Nu voiam ca asta sa se intample. A fost in regula, pregatirea si jucatul de roluri, dar acum puneam in practica. Fetele intrau in bar, iar eu ramaneam in masina pana la semnal. Urma sa intru intr-un joc fara intoarcere si fara un castigator. Cineva tot urma sa moara, speram doar sa nu fim noi aceia… dar nu voiam sa fie nici ei. In lume exista oameni rai si buni. Noi nu avem dreptul sa ii judecam si nici sa le hotaram soarta sau continuitatea vietii. Simteam un ghem in stomac. Stiam. Stiam ca nu ma voi obisnui cu asta niciodata. Era imposibil sa ma obisnuiesc cu asa ceva vreodata, dar trebuia sa o fac. Pentru Harry? Pentru ca eram obligati? Pentru ca doar asa se putea? Nu stiu. Stiu doar ca masina le-a lasat pe fete la cateva strazi distanta, iar eu am ramas singura cu trei baieti si o fata ascultand vocile fetelor si privind la laptopul care proiecta o imagine alb negru si micuta. Acum nu mai putea fi oprit nimic.
Mda, capitolul urmator va fi cu desfasurarea actiunii si blah, blah, blah. Imi pare rau ca nu am postat, dar acum mi-am terminat tezele si vine vacanta si promit ca o sa incerc sa fiu mai activa. Multumesc pentru toata sustinerea (la ambele povesti) si sper ca toti sunteti bine. :) Multumesc pentru ca cititi! Xx