M-am trezit cand Harry a iesit din baie cu parul ud, picurandu-i pe umar. Ochii ni s-au intalnit si doar ne-am privit. Nici nu imi puteam da seama ce simtea. Era suparat? Indiferent? Vinovat? Tot ce primeam de la el era o privire neutra.
M-am ridicat din pat si m-am odihnit o secunda la marginea lui. Mana mi s-a dus la buza mea umflata din cauza loviturii de ieri. Mi-am trecut limba peste ea, incercand sa ignor durerea si m-am dus in dreptul balconului. Pe cer erau adunati nori de ploaie, iar ochii mi-au cazut pe balustrada pe care vedeam picaturi adunate una langa alta. Bara aia a fost singura care m-a tinut in viata. Nu pot sa cred ca voiam sa ma sinucid. Cat de mult am ajuns sa imi urasc viata? Cat de mult am ajuns sa imi plang de mila? Era in regula sa fiu trista, dar nu asa. Imi parea rau pentru ce facusem. Dylan nu mai avea o viata, iar eu ii dadeam cu piciorul propriei vieti. Am simtit un nod cand m-am gandit la Dylan si stomacul mi s-a intors pe dos. L-a impuscat in fata mea. L-a batut pana nu a mai stiut de el si l-a lasat sa sufere intr-o balta de sange. L-a lasat sa moara singur, infricosat si in dureri. Ce om face asta?
L-am vazut apropiindu-se de mine si cand am vazut ca mana lui s-a intins spre mine, l-am privit dur, iar bratul i-a revenit pe langa corp. Am privit amandoi balconul care aproape mi-a luat viata. Am plecat de langa el si m-am asezat pe pat, inapoi in siguranta pe care o simteam sub asternuturi. Am auzit o lovitura si o injuratura nervoasa din partea lui Harry care era incordat din nu stiu ce motiv. Cand a iesit din camera, trantind usa dupa el, m-am dat repede jos din pat. Pe geam, i-am vazut pe baieti la masini cum se pregateau. Plecau din nou? Pana si Perrie era cu ei. Ramaneam singura? Sansa mea.
Nu am avut timp sa imi pun la punct un plan pentru ca Harry a intrat grabit in camera cu o privire enervata.
- Nici sa nu te gandesti! a zis in timp ce isi lua pe el un hanorac negru.
- La ce? am intrebat.
Aveam asa multe ganduri si voiam sa stiu la ce se refera.
- La nimic! a raspuns si mai tensionat in timp ce isi aranja bluza. Doar stai intr-un loc si respira. Nu fa nimic altceva!
- Sigur, am sa stau ca si un catelus in timp ce voi mai omorati ceva persoane. Am voie sa merg la baie sau nu? am zis ironica.
- Alice, gata! a zis el in timp ce isi punea o geanta pe umar.
- Sa traiti, domnule Styles! Sau sa va spun Henry, Alteta? am zis facand o micuta reverenta.
- Alice, termina cu prostiile! a insistat el vocea lui fiind foarte ridicata.
- Cu ce prostii, stapane? l-am batjocorit eu. Cu cele in care te tratez ca un print afurisit sau cu fazele cand voiam sa sar de pe balcon?
Piciorul lui Harry a lovit noptiera de langa el si a daramat-o.
- Crezi ca mie imi e usor sa te vad asa? Gata sa sari de la un balcon pentru un tampit sau pentru ceva ce eu am facut? Crezi ca imi place sa ma gandesc la cat de bine semeni cu Gemma sau la faptul ca nu te pot lasa naibii singura din cauza ca ma gandesc ca o sa faci ceva, dar nici nu te pot lua cu mine pentru ca ar fi mult mai periculos! Ei bine, afla ca nu e asa de placut pe cat crezi!
- Bine, pleaca! Asa cum faci mereu si apoi te astepti ca totul sa fie bine! am strigat inapoi. Am vrut sa ma sinucid, boo-hoo! Biata de mine! Nu as fi ajuns asa daca tu nu l-ai fi ucis pe Dylan in fata mea, idiotule! Sub ochii mei, l-am vazut murind si am vazut persoana pe care o iubesc facand ceva ingrozitor unei alte persoane bune la care tineam! Cum te astepti sa fiu?
- Urma sa te raneasca! a strigat inapoi, ridicandu-si mainile frustrat.
A urmat un moment de pauza in care ochii mei s-au umplut de lacrimi. Poate. Poate avea sa ma raneasca. Dar nu merita sa moara. Nu am sa accept gandul asta.
- Persoana pe care o iubesc… a murmurat Harry cu spatele la mine.
- Poftim? am intrebat confuza.
- Ai spus “persoana pe care o iubesc”.
- Si ce dracu’ voiai sa spun? m-am rastit enervata.
- Ai folosit timpul prezent, a continuat ramanand cu spatele la mine.
- Cred ca pot sa deosebesc timpurile, Harry!
- Nu! a zis privindu-ma acum in ochi. Nu ai folosit trecut. Inca ma mai iubesti?
O alta liniste intre noi doi. Il mai iubeam? Il iubeam pe Harry care era bun, nu pe criminalul asta in serie. Ochii lui cautau un raspuns de la mine, o reactive, orice. Incerca sa ma faca sa il urasc? Era un joc? Sau era uimit ca inca tin la el dupa tot ce a facut?
Cand a vazut ca nu am de gand sa raspuns, a pufnit si a iesit pe usa. M-am repezit la geam din nous i l-am vazut cum isi trantea bagajul in masina.
- Unde e Alice? a intrebat Perrie.
- Nu vine, a raspuns Harry scurt, urcand in masina.
- Trebuie sa o salut macar! a zis ea, dar Zayn a oprit-o si a bagat-o in masina repede.
Cele trei masini negre au demarat in mare stamba, lasandu-ma singura in casa asta imensa. Poate asta a fost ultima data cand l-am vazut, iar noi ne-am certat. Am incercat fiecare geam si usa din casa, dar toate erau inchise. Singurele usi deschise erau cele de la dormitor, baie si bucatarie. In rest, nici macar geamul de la balcon nu era intre-deschis. In frigider era mancare cata voiam.
Pe tejghea, am gasit un telefon. Langa telefon, un bilet pe care scria:
“Telefonul poate doar primi apeluri de la un singur numar, al meu. Nu incerca, l-am pus pe Ed sa se ocupe de el deja. Stai cuminte pana ma intorc si raspunde de fiecare data cand sun. – H.”
Am mototolit hartia si am aruncat-o in gunoi. Idiotul. Chiar atunci, telefonul a vibrat o singura data, iar pe ecran imi aparea un mesaj necitit. L-am deschis repede si am vazut un numar necunoscut. In mesaj scria, scurt si ceva ce mi-a incalzit putin inima: “Imi pare rau. – H.”.
Nu stiam daca urma sa il iert pe Harry. Adica, il iubesc. Dar peste cate poate trece o iubire asa fragila?
HARRY’S POV
Liam conducea repede spre Washington unde trebuia sa ne vedem cu Mike pentru misiune. Nu ma puteam concentra din cauza ca ma gandeam la Alice. Chiar asa rau am ajuns? Voia sa se sinucida? Nu imi pare rau ca l-am omorat pe Dylan. Merita tot iadul pe care o sa il primeasca de acolo unde s-a dus. Dar imi parea rau de Alice si de cat suferea. Mi-am scos telefonul si am tastat repede un mesaj pentru ea. “Imi pare rau. – H.” , atat puteam sa spun.
Si acum mergeam la dracu-n praznic pentru o misiune idioata de-a lui Mike acolo care cica era foarte importanta. Nu o puteam lua si pe Alice. Ce sa fac cu ea in timpul focului de arme? Ce sa fac atunci cand trebuie sa omor pe cineva ca sa nu fiu eu omorat? Sa o las la sediu cu toate animalele alea? Proasta idee. In masina? Prea multe variabile. Asa ca singurul loc pentru ea a ramas casa.
Eram in spate, Liam si Niall povestind despre ceva. Am apelat-o pe Alice, dar nu stiu de ce. Cinci impulsuri fara sa raspunda. Dupa opt impulsuri, chiar cand incepeam sa imi fac griji, vocea ei s-a auzit spunandu-mi numele confuza. Nu i-am raspuns, doar am stat acolo, gandindu-ma la toate lucrurile oribile pe care le-ar fi putut face cat eram eu plecat si in toate variantele pe care mi le imaginam, ea pleca, intr-un fel sau altul.
- Harry? a mai intrebat ea odata si mai confuza.
- Doar, stai cu mine.
- De ce? a intrebat ea.
- Vreau sa iti aud respiratia.
Si ea nu a mai spus nimic, in schimb puteam sa ii aud fiecare inspiratie si expiratie. Dupa un timp, acestea au devenit sacadate si violente. Plangea.
- Shhht, incercam sa o linistesc eu. Nu plange.
- Te urasc asa de tare! a zis ea printre sughituri.
Si eu ma urasc, nu iti fa griji, gandeam, dar in schimb am spus:
- Stiu.
- De ce ma faci sa te iubesc? a intrebat prin sughituri.
- Nu stiu.
A incercat sa se linisteasca putin, iar atunci am spus:
- O sa trecem peste asta.
- Esti sigur?
- Nu, am zis sincer.
Depindea de ea daca urma sa trecem sau nu.
- Ce o sa se intample cu noi, Harry?
- Nu stiu.
- Stii ceva? a zis deja ofticata.
- Doar ca nu vreau sa te pierd.
Un hohot a rasunat in receptor si am strans din ochi puternic.
- Poti sa imi canti ceva? a intrebat ea cu o voce tremurata.
Am zambit usor si am inceput sa fredonez o piesa mai veche. Incet-incet, Alice s-a calmat si am putut-o auzi respirand. Am stat cu ea la telefon mai bine de doua ore, cantandu-i usor cand am strigat-o usor, dar nu mi-a raspuns. Totusi, ii auzeam respiratiile ritmice si am stiut ca a adormit. Am inchis telefonul si l-am asezat langa mine.
*
A doua zi, am ajuns in Washington. Am mers direct la sediu unde ne-am intalnit cu alte echipe de-a lui Mike. Doua dube ne-au transportat pana la o uzina electrica scoasa din functiune. Stiam de tunelurile ei care duceau la sediul unde se ascundea tipul pe care trebia sa-l executam. Ne-am tras cagulele pe fata si ne-am luat armele. Fiecare avea o casca si un microfon care ne ajuta sa comunicam. Am iesit si ne-am strecurat pana la usa cladirii. Un tip a deschis-o cu o sarma si am verificat perimetrul cat timp restul inaintau.
Era prea liniste pentru ei. Am gasit usa care ducea spre scarile din subsol. Acelasi tip a incercat sa o deschida, dar dupa ceva timp, si-a dat si idiotul asta seama ca nu o sa inchida usa cu cheia si sa se lase asa usor. Ne trebuia ceva mai tare, dar fara sa atragem atentia. Mike importase un fel de laser care facea gauri prin usa, asa ca am inceput sa contram o gaura destul demare cat sa incapem pe rand, prin ea. In timp ce un chinez isi facea treaba foarte incet, am vazut un punct rosu pe pieptul unui tip si am strigat la el dar nu s-a miscat destl de repede si a fost impuscat in piept de nenorocitii de lunetisti. Erau multe ouncte moarte din care trageau si nu te prea puteai ascunde dupa nimic. M-am urcat pe o scara si m-am urcat pe platform de unde stateau ei. Chiar la scara a venit un lunetist, dar l-am lovit in mosteniri, iar el a cazut pe jos de durere. Arma mea a pus un glont prin capul sau. I-am intins mana lui Louis si l-am ajutat sa urce si el, iar apoi ne-am despartit. Am vazut acelasi punct rosu pe pieptul meu, dar m-am tras, iar glontul mi-a zgariat doar bratul. Am privit spre locul de unde se trasese in mine si am vazut un lunetist cazand si pe Niall facandu-mi semn cu capul. Am impuscat cat de multi tragatori am vazut ca sa ii las pe cei de jos sa isi faca treaba. Dupa ce i-am curatat pe toti am revenit jos, iar usa in sfarsit se deschisese.
Am coborat pe niste scari mici si abrupte incercand sa ignor durerea din brat. Am ajuns in tunerlurile intunecate. Peretii erau umezi creand culoare lungi si stramte. Drumul se despartea in doua, asa ca primul grup a mers prin dreapta, iar grupul meu prin stanga. Inaintam incercand sa fim cat de silentiosi puteam deoarece orice zgomot sau foc de arma ii putea alarma, iar tinta ne-ar fi scapat.
De o parte si de alta, peretii s-au despartit, fecund un culoar mai mare. Celule cu bari groase delimitau acum drumul nostru. Vedeam barbate batuti si femei cu hainele rupte intinsi pe cimentul rece si ferindu-se de lanternele noastre. Unii strigau si plangeau, incercand sa ne apuce cu mainile lor care treceau printre gratii. Idiotii, credeau ca suntem de la politie, incercand sa oprim traficul de persoane. Am gasit seifuri in pereti, depozite de arme si camera mici cu lanturi groase legate de pereti si pamant, uneori tinand chiar persoane vii. Dezgust si repulsie. Asta simteam pentru locul asta. Daca noi am ajuns pe partea cu “afacerile”, atunci inseamna ca restul au luat culoarul residential, unde era si tinta.
Incercam sa sparg un seif cand am auzit o bubuitura puternica si ecoul ei, urmat de urletul alarmei si de lasarea unei lumini rosii pe tot coridorul. Un idiot a tras un foc de arma si a alarmat tinta. Ne-am intors si deja auzeam pasii grei ai paznicilor. Mi-am scos arma si m-am oprit o clipa la colt. Am luat curba si cand am simtit ca teava armei s-a lovit de ceva, am si apasat tragaciul, doborand un gardian. Impuscam in toate partile nimerind capul sau pieptul cu precizie si ii vedeam pe cei din grupa mea murind unul cate unul pentru ca nu puteau sat raga un glont la tinta.
Am facut pasi in spate si am alunecat intr-o balta de sange, murdarindu-ma pe haine si pe palme. M-am intors pe spate si am vazut un pistol atintit spre capul meu. L-am lovit in genunchi pe barbat si m-am rostogolind intr-o parte ca sa evit glontul tras. I-am sucit incheietura, iar el a scapat arma. Am luat-o repede si i-am pus un glont prin mijlocul fruntii. Nici nu m-am ridicat bine in picioare ca un pumn m-a lovit in maxilar cu putere. Mi-am ridicat antebratul reusind sa opresc cea de a doua lovitura si l-am lovit cu genunchiul in stomac pe barbatul care ma ataca. L-am prins de gat sufocandu-l. Chiar inainte sa moara si viata sa i se scurga din ochi, am scuipat sange intr-o parte si i-am spus cu ura:
- Lovesti ca o fata!
Am fugit cu restul grupului spre tunelul residential unde Liam, care avea o zgarietura pe tot obrazul, mi-a venit in fata.
- Sa imi bag picioarele! a spus cand m-a vazut. Tinta a scapat prin trapa de urgenta.
- Cine mama dracu’ a tras?! am intrebat printre dinti.
- Un pusti de la noi a vazut un paznic si s-a panicat ca si o muiere si a tras! Bietul idiot, a murit minute mai tarziu.
- Hai sa plecam de aici si cu putin noroc o sa gaseasca macelul asta maine sau poimaine.
Am iesit si ne-am urcat in dubele care ne-au adus. Ramaseseram mai putin de jumatate.
- Tu ce dracu’ ai mai patit? m-a intrebat Niall privindu-mi hainele pline de lichidul vascos.
- Ah, asta? M-am hotarat ca daca tot facem o baie de sange acolo, de ce sa nu ma tavalesc si eu pe acolo daca tot nu ne grabeam? am raspuns ironic si nervos vizibil.
- Si acum ce facem? a intrebat Louis frustrat, presand un material pe gamba lui care a fost impuscata.
- Ii spunem lui Mike ce s-a intamplat, a spus Zayn.
- Mult noroc cu asta! O sa ne desfinteze.
- Si de ce naiba crezi ca imi pasa fix de asta acum, Louis? s-a rastit Zayn aratand spre abdomenul sau bandajat neprofesional care inca sangera de la ranile de cutit pe care i le-a facut un paznic.
- Taceti naibii din gura! s-a rastit Niall la amandoi.
Am ajuns la sediu si am intrat intr-o incapere luminata slab care avea doar cateva scaune si o masa. Niste medici, care veneau cu noi tot timpul in felul acesta de misiuni, au inceput sa se ingrijeasca de noi. Mi-am schimbat tricoul, iar un doctor slabut si mic de inaltime a inceput sa se ingrijeasca de glontul din bratul meu.
- Vad ca v-ati distrat! a spus Mike intrand in camera. Unde e dovada ca tinta e moarta? a intrebat, turnandu-si niste tarie intr-un pahar care era asezat pe masa.
- A scapat, am raspuns eu cand am vazut ca nimeni altcineva nu avea de gand sa o faca.
Mike s-a oprit brusc fara a se mai misca. Apoi a trantit sticla pe masa si a luat o gura din bautura. S-a intors catre noi si ne-a intamplat cu un calm de suprafata.
- Cum adica a scapat?
- Adica a plecat, gata, l-am pierdut! am raspuns exasperat, incercand sa ignor incompetent doctorului care nu era in stare sa scoata un glont.
- Cum?
- Un idiot a tras si a pornit alarma! Daca nu ai observant, am inceput eu, dar apoi m-am oprit si am tipat nervos catre medic. Mai da-te dracului cu toata medicina ta ca nu esti in stare sa scoti un glont afurisit, cretinule!
Am luat o penseta sterilizata si am apucat glontul, scotandu-l din corpul meu si aruncandu-l pe jos.
- Daca nu ai observa, am reluat eu, suntem mai putin de jumatate si asta se intampla cand ne dais a lucram cu o echipa incompetenta.
- Voi sunteti cretini? a tipat Mike nervos. Va trimit sa faceti poate cea mai importanta misiune din vietile voastre de nimic si voi o dati in bara! Stiti cat am muncit ca sa aflu unde sta tinta asta? Stiti peste cate cadavre am calcat? Nu stiti pentru ca sunteti niste incapabili, niste idiotic cu muschi si fara creier! a tipat el, spargand paharul in mii de cioburi marunte.
A expirat puternic si s-a indreptat de spate.
- Acum, acontinuat mult mai calm. Trebuie sa repar ce voi ati demolat complet deci veti sta la un hotel. Am rezervat deja camera pentru ca m-am gandit ca nu veti fi in stare sa duceti misiunea asta la bun sfarsit. Daca ma scuzati, ma duc sa fac papusi voodoo cu fetele voastre si sa le tai capul!
Apoi s-a intors pe calcaie, urcand niste scari si deja vorbind la telefon intr-o limba straina. Niste masini ne-au dus la un hotel luxos si ne-au condus in camere ca pe niste handicapati. Priveam la un perete tapetat si ma gandeam la doua lucruri: cat de mult urasc sa pierd si la Alice. Ce facea Alice acum? Oare dormea? Era in siguranta? Se simtea singura ca si mine?
Chiar cand capul meu a atins perna, telefonul meu a inceput sa lumineze ca un nenorocit de pom de Craciun si sa vibreze. Era un mesaj de la Zayn care imi spunea sa cobor in fata receptiei in doua minute. Am injurat si m-am ridicat din pat. In receptive erau baietii si Mike.
- Ce mai e acum? am intrebat enervat.
- Am curatat mizeria voastra! a spus Mike. Peste doua zile plecati la New York unde va veti intalni cu o echipa de elita si un plan bine pus la punct. Ne vedem la aeroport. Toata lumea participa, asta insemnand si iubitica ta, Harry. Da, Zayn, si a ta intra in discutie, iar tu Liam sa nu crezi ca ai scapat! A ta vine special din Amsterdam pentru asta! Louis si Niall, mai stiti gemenele din Antarctica? Fetele alea dragute cu care voi ati… stiti voi. O sa fie ca o reuniune de familie! Si nu cumva sa aud comentarii! Ne vedem peste doua zile la aeroport! Hai, acasa cu voi!
Si spunand asta, isi pune ochelarii de soare, desi era noapte, si iese din hotel. Am mers toti spre lift. Un adolescent de vreo 17 ani s-a bagat in Louis si l-a injurat si si-a primit un pumn in fata. Liam s-a descarcat pe o vaza, Liam a lovit usile liftului, Zayn butoanele din acestea, iar eu am spart oglinda din el. Asa ne eliberam noi. Am luat gentile nedesfacute si am mers la masini. M-am oferit sa conduc pentru a fi distras de la tot. Nu puteam sa ma gandesc acum la Mike sau la misiune. Nici la Alice nu ma puteam gandi. Ce o sa ii spun acum? Va trebui sa o pun in pericol si sa o tarasc dupa mine pana in cealalta parte a tarii si stiu ca daca nu fac exact cum vrea Mike, ea va avea de suferit. Cine stie la ce s-a gandit pentru ea. Acum va trebui sa ma priveasca omorand alte persoane, despre care ea nu intelege ca sunt oameni foarte rai, sau chiar ea va trebui sa-i omoare. Cum sa ii spun toate astea? Conduceam repede. Condusul ma facea sa uit pentru un timp de toata idiotenia asta si de viata mea de tot rahatul.
Imi pare rau ca a durat asa de mult, dar am scris tot capitolul si apoi calculatorul meu s-a decis sa se stinga si am pierdut tot ce scrisesem si a trebuit sa il rescriu. :| Nu stiu cand voi mai posta deoarece am avut acum un incident personal foarte neplacut si daca se rezolva, voi scrie si voi posta in curand. Imi pare rau si sper sa pot continua cat mai repede. Multumesc pentru ca cititi! Xx