— Bună, mami! spun și intru în bucătărie.
— Eva! Te-ai întors!
Îmi zâmbește cald, iar ochii săi căprui sclipesc de bucurie. Părul său castaniu este prins într-o coadă la spate, iar hainele viu colorate îi vin bine. Peste tricoul galben are un șorț de bucătărie alb, iar pe insuliță sunt înșirate mai multe ingrediente, ceea ce înseamnă că începe să prepare prânzul. Las cumpărăturile pe un blat, apoi îmi dau paltonul gros jos.
— Am cumpărat tot ce mi-ai cerut, îi spun și mă apuc să despachetez, așezând cele cumpărate în rafturi sau în frigider.
— Mulțumesc! Nu știu ce m-aș fi făcut fără tine.
Vine spre mine, apoi buzele sale rozalii se lipesc de obrazul meu.
— Aiden la ce oră va ajunge? întreabă.
— Două.
Eu și mama ne-am gândit că am putea lua prânzul toți trei, apoi noi doi ne vom apuca de treabă la mine în cameră. Mama deja s-a apucat să pregătească puiul ce îl va băga în cuptor alături de câteva legume, precum cartofi și sparanghel. Eu m-am ocupat de legume, așa că am curățat cartofii, i-am spălat, iar apoi i-am tăiat, prin același proces trecând și sparanghelul.
Când mâncarea e aproape gata, iau farfurii și tacâmuri și merg să aranjez masa din sufragerie. De abia aștept să te văd și sper să te bucuri de acest prânz luat cu noi, mâncarea gătită în casă probabil lipsindu-ți. Când pun și ultimul pahar jos, soneria se aude, așa că fug să deschid. Înainte de asta, îmi trec mâinile prin păr și peste haine, asigurându-mă că arăt decent.
Apăs cu mâna dreaptă pe mânerul metalic, iar ușa se deschide, lăsând la vedere cel mai frumos băiat pe care l-am văzut vreodată și după care mi-am pierdut capul.
— Intră, te rog.
— Bună! mă saluți.
— Bună!
Scapi repede de încălțări și de jachetă, iar eu o iau pentru a o pune în cuier. Aceasta emană mirosul tău specific de mosc, iar eu îl inspir cu patos.
— Aiden! Te rog, intră, nu sta acolo, apare mama din bucătărie, ștergându-se pe mâini cu un prosop.
— Bună ziua, doamnă!
— Bună, dragule! Eva, condu-l, te rog, la masă, o să vin și eu imediat.
Se îndreaptă spre tine, apoi te cuprinde în brațele ei călduroase, sărutându-ți părintește obrazul. Îți zâmbește cald, iar tu schițezi un zâmbet frumos, ușor rușinat. Aceasta urcă la etaj, noi rămânând singuri.
— Vino! O să luăm prânzul, iar apoi ne apucăm de treabă.
— Eva, știi că nu era nevoie de toate astea, îmi zici.
— Mama a venit cu ideea, iar eu am considerat că este una bună. Sunt sigură că mănânci numai prostii, iar o mâncare caldă nu strică nimănui.
Îți întorci capul spre mine, iar în privirea ta găsesc o urmă de bucurie și multă tristețe.
— Mulțumesc, Eva!
Brațele tale mă strâng la pieptul tău, iar eu mă simt acasă acolo.
________________________________________
În acest moment, cartea este înscrisă într-un concurs, așa că țineți-mi pumnii.
Mult succes în noul an școlar!