Liniștea din mașină este una foarte liniștitoare. Ne privim din când în când pe furiș , iar mâinile noastre sunt împreunate. Mă simt cea mai fericită din lume în acest moment.
— De ce nu vrei să îmi spui ce ai vorbit cu tata?
Îl întreb deja a cincea oară , iar el se tot preface că nu mă aude. Îmi vine să îi dau cu ceva în cap pentru că se eschivează.
— Ceea ce vorbes de fiecare dată tații cu iubitul fiicei sale. Mi-a spus să am grijă de tine și să nu te rănesc .
Nu pot să cred că mi-a răspuns. De ce nu voia să îmi spună un lucru atât de simplu și de banal cum este acesta?
— Ești sigur că doar asta ți-a spus?
Nu pot înțelege de ce am acest sentiment , dar îmi pare că Han ascunde ceva ceva de mine. Sau poate că doar sunt eu paranoică.
— Sunt sigur rază de soare. Doar atât mi-a spus.
Decid să le las acest subiect și să mă concentrez asupra imaginii din fața mea. Se pare că am ajuns deja la petrecere.
Casa lui Isac este împânzită de mulți adolescenți ce dansează , trag dintr-un joint sau beau alcool. Petrecerile de genul sunt ținute doar atunci când părinții săi nu sunt acasă. Și sunt unele momente în care mă mir că nu s-a stricat sau furat nimic prețios de aici.
Deschid portiera , și o zbughesc în aerul dogoritor al lunii august. Mereu am urât vara pentru căldura infernală ce o aduce împreună cu ea. Sunt unele momente când abia aștept razele de soare , iar uneori le urăsc. Zici că sunt bipolară , nu alta.
Hunter se apropie de mine și îmi înconjoară talia cu o mână , iar eu simt nevoia să îi copii gestul. Mergem cu pași lenți spre intrare și simt cum iubitul meu îmi lasă un sărut pe tâmplă. Cât de frumos sună doar simplul gând că acesta este iubitul meu.
— Ia te uită pe cine văd eu aici!
Kai mă trage spre el și îmi lasă câte un sărut pe ambii obraji. Mă învârte de câteva ori și mă scanează atent.
— Oh! Fii serios Kai. Nu de mine trebuie să ai grijă , ci de iubițica ta.
Îi fac semn din cap spre Ava , ce acum se trage din îmbrățișarea lui Han . Pot spune că ne-am apropiat și mai mult unii de alții de când formăm un cuplu. De fapt , mai mult Han s-a apropiat. Eu și așa eram apropiată de cei doi amorezați.
— Voi luați-o înainte. Eu trebuie să vorbesc ceva cu Jo două minute.
Kai și Han o privesc pe ciudat pe Ava și nu sunt siguri dacă ar trebui să o asculte sau nu. Prietena mea mârâie spre cei doi , iar ei ridică mâinile în semn că se predau.
Îi văd cum se îndepărtează de noi și ajung în mijlocul mulțimii. Kai o ia spre bar , însă Hunter se oprește și începe a dansa , iar privirea sa nu mă părăsește nici o secundă.
— Ce s-a întâmplat?
— Păi... Kataleya este și ea aici și stă cu noi la masă.
O privesc uimită pe prietena mea și am un sentiment că deja scot flăcări pe nas. Ce caută nenorocita aia aici? Ava își dă seama imediat ce vreau să o întreb , așa că îmi răspunde fără ca eu să deschid gura.
— Mama practic m-a obligat. Și citez "De când v-ați întors stă mereu acasă. Ia-o cu tine undeva." Crede-mă că nici eu nu voiam să vină , dar nu puteam să mă contrazic cu mama.
— Las-o baltă. Dar îți spun din start că îi scot părul dacă se atinge de Hunter.
Ava râde zgomotos și mă trage de braț după ea. În scurt timp sunt lângă Hunter , iar acesta mă privește curios.
— Prietena mea preferată se află aici.
Acesta mă privește și mai încruntat decât data trecută , iar eu îi fac semn spre canapeaua pe care se află Kai și ceilalți prieteni ai noștri.
Îl simt cum se încordează , însă totul trece la fel de repede pe cât a și început. Acesta mă întoarce spre el și își lipește flămând buzele de ale mele. Mă mușcă ușor de buza de jos , iar eu gem înfundat. Acesta prinde ocazia și își strecoară limba în gura mea în timp ce își face de cap.
Rămân fără oxigen și mă îndepărtez ușor , iar rânjetul de pe chipul său îmi face stomacul să se strângă dureros.
— Tu ești femeia mea. Să nu uiți asta nici o dată. Ea nu a contat , și nici nu o să conteze cândva. Te iubesc de un infinit de ori și te iubesc doar pe tine .
Zâmbesc ca o idioată și ne continuăm drumul. Ajunși acolo constat că mai este doar un singur loc liber. Hunter se așează el și îmi fac semn spre poala sa , iar eu mă așez fără nici o reținere.
Îmi întorc privirea spre acea scorpie și îi văd privirea îndreptată asupra iubitului meu. Însă atunci când vede că nu este băgată în seamă , se întoarce spre mine. Privirea sa transmite doar ură și furie.
Zâmbesc cu gura până la urechi și îi arăt semnul păcii. Dacă privirile ar putea ucide , acum la sigur aș fi la zece metri sub pamânt. Decid să o ignor așa că îmi ridic privirea spre prietenii mei.
— Ce bem în seara aceasta ?
Țipătul meu îi face pe toți să chicotească , iar Kai apare lângă noi cu o striclă te Tequila și câteva pahare de carton. Le împarte pe fiecare și desface sticla imensă din mâinile sale.
După ce toate paharele sunt pline , fiecare se întinde după al său. Eu iau unul și il înmânez lui Han. Însă când să îl iau pe al doilea mă bâtâi dintr-o parte în alta pentru că nu îl ajung.
Aud un sunet înfundat venind din spatele meu și prind într-un sfârșit acel nenorocit de pahar. Mă las din nou în jos , însă ceea ce simt în secunda următoare îmi face obrajii să ia foc.
Ceva tare se află pe locul în care stăteam eu cu câteva secunde în urmă și sunt sigură că nu este mâna sa . Respirația mi se oprește câteva secunde , apoi îl simt pe Han aproape.
— Tu îmi provoci toate astea iubito.
Vocea sa este joasă și provocatoare. Înghit în sec și dau peste cap lichidul verzui din paharul meu , o căldură ciudată punând stăpânire pe corpul meu.
Mă ridic ușor de pe acesta și îi las un sărut scurt pe buze , apoi îi șoptesc la ureche:
— Eu ies câteva minute afară.
— Vrei să merg cu tine?
— Sunt bine. După ce mă întorc , poți să mergi cu mine în altă parte.
Gura sa ia forma unui rânjet , iar eu aproape că fug spre ieșire. Simt că ard și am nevoie urgentă de o doză nouă de oxigen.
Ies pe ușa din fața și îmi fac loc printre adolescenții beți sau drogați din fața casei. Aici la sigur nu o să am parte de o gură de aer proaspătă , deci cel mai bine ar fi să ies din curte.
Pășesc spre poarta imensă din fier , iar un val de aer rece mă cuprinde. Îmi înconjor trupul cu brațele și simt o stare de neliniște. Cred că ar fi bine să mă întorc . Nu vreau să îmi imaginez ce privire îi aruncă Kat lui Hunter.
Fac un pas spre intrare , dar simt un braț în jurul mâinii mele și am tendința de a țipa , însă gură îmi este astupată de o bucată de material ce miroase oribil. Mă zbat de câteva ori în încercarea de a mă elibara , însă nu reușesc.
Printr-o minune reușesc să îmi arunc jos telefonul din buzunarul de la spate al blujilor , iar peste câteva secunde totul din jurul meu se face negru.
Am revenit. Cartea mai are în jur de 7-8 capitole și povestea este gata. Aștept părerile voastre și vă doresc o zi frumoasă. ❤