Ziua de azi se prevestește a fi una minunată. Norii negri ce acopereau ieri cerul , astăzi nu se pot zări nicăieri. Singurul indiciu că ieri am avut parte de o ploaie torențială sunt doar micile băltoace cu apă.
Londra are cea mai grea climă după părerea mea. Uite de aceea iubesc clima din California. Facultatea începe din nou într-o lună , iar împreună cu ea apar și bucuriile vieții de student.
Pășesc înăuntrul cafenelei "La Elly" , iar clopoțelul de sus anunță că a intrat cineva înăuntru. Scanez rapid încăperea și văd cele câteva persoane așezate pe scaune. Îl caut cu privirea pe Zack și îl zăresc stând după tejghea și butonând de zor telefonul.
Astăzi am întârziat un pic pentru că mașina lui Isac i-a făcut câteva probleme. Sunt de părere că ar trebui să-și schimbe mașina aia. Doar ea sărmana știe de câte ori a avut câte un mic accident.
—Neața Zack,îl salut pe colegul meu de muncă și îmi pun geaca pe spătarul scaunului.
—Neața Jo. Credeam că nu vii azi la muncă,spune acesta și mă trage într-o îmbrățișare.
—Mașina lui Isac a făcut din nou probleme.
—De ce nu schimbă rabla aia de mașină? Întreabă acesta amuzat .
—Știi cât de mult ține la ea. Tatăl său i-a promis una nouă de ziua lui , dar acesta se împotrivește.
Îmi leg la spate șorțul alb cu broderie neagră în mijloc și îmi prind părul într-o coadă de cal. Clopoțelul de la ușă sună , iar câteva adolescente intră înăuntrul localului. Privirea lui Zack cade pe ele , iar eu îi fac semn din mână că le poate deservi el .
—Următorii sunt ai tăi, mă anunță acesta și se sustrage de lângă mine .
Îmi scot telefonul din spatele blugilor și încep a-mi verifica contul de instagram. Privesc diferite story și îi răspund lui Avery la cele 3 mesaje ce mi le-a lăsat.
Avery este cea mai bună prietenă a mea. Acum este la bunicii săi , iar săptămâna viitoare trebuie să se reîntoarcă în oraș.
Îmi deschid pagina de facebook pentru a vedea dacă nu am nici un mesaj , dar clopoțelul de la ușă anunță că avem un client nou.
Blochez ecranul telefonului și îl bag repede în blugi. Îmi pun un zâmbet cât mai natural pe buze și îmi ridic privirea.
În fața mea se află persoana ce speram să nu o văd pre curând. Hunter pășește cu pași domoli spre locul în care mă aflu eu. Este îmbrăcat din cap până în picioare în negru , iar părul îi stă ciufulit în toate direcțiile.
Ochii săi de culoare gri scanează toată încăperea , iar atunci când dă cu privirea de mine , ochii săi sclipesc , iar un rânjet malițios i se impregnează pe buze.
Băiatul ăsta mi-a făcut ultimii doi ani de liceu un chin. Am fost îndrăgostită cândva de el , dar acesta doar își bătea joc de mine. Eu eram tipa retrasă care aproape că era numită tocilară. Nici acum nu sunt mai ok, dar măcar nu tremur ca varga în fața la toți idioții.
Din acea zi în care s-a prefăcut că vrea să mă sărute și apoi s-a tras în urmă spunând că îmi miroase gura a umplut paharul. Am promis că o să fac tot posibilul să-l uit și să scap de el , și chiar așa și a fost.
Nu l-am mai văzut de acum doi ani, de când am plecat la facultate. Iar această întâlnire pot spune că este una neplăcută.
—Ți-a fost dor de mine? Întreabă acesta rânjind și etalânduși dantura perfectă.
Aștept părerile voastre❤❤