ALICE’S POV
M-am trezit pe la ora zece. Nu recunosteam locul unde eram. Era un pat, nu o canapea. Sunt acasa? Nu… nu am nicio camera asa simpla. Unde? M-a gasit cineva si m-a salvat? M-am dat repede jos din pat impiedicandu-ma in patura si cazand pe jos. M-am ridicat, chiar daca genunchiul ma durea si am mers la geam.
Aceeasi panorama. Un camp linistit. Sunt inca in casa asta blestemata. Dar cum am ajuns de jos aici sus? Am hotarat sa nu ma mai gandesc la asta. M-am dus la baie si am pus putina apa pe genunchiul meu julit, m-am spalat si mi-am aranjat parul. Hainele mele erau putin sifonate, dar nu imi prea pasa. Sunt inca aici cu Harry si baietii. Cu Nadia. Poate ca mai bine ma ascund in camera asta pana maine. O bataie in usa imi intrerupe sirul gandurilor. Am deschis usa tematoare, dar am fost fericita sa o vad pe Perrie care m-a cuprins intr-o imbratisare stransa.
- Am crezut ca ai plecat! a spus ea inca imbratisandu-ma.
As vrea eu sa fie asa usor.
- Deci, a spus Perrie dupa ce ne-am asezat pe pat, ce crezi despre Nadia?
- Ah… zgomotoasa.
Perrie a ras la gluma mea si m-a luat de mana si am coborat scarile. Nu mai era nimeni in sufragerie.
- Tu ai facut curat aici? a intrebat Perrie cand a vazut ca nu mai erau sticle si scrumiere peste tot.
- Da, nu am putut sa dorm.
Ne-am dus in bucatarie unde am gasit… ceva. O Nadia care purta tricoul lui Harry, care ii trecea cu putin peste fund, imbratisandu-l de la spate pe un Harry cu parul ciufulit si dat pe spate, doar in boxerii lui negri. Perrie nu parea uimita, ci mai mult nervoasa. Nu ne-au observant prezenta pentru ca Harry gatea, iar ea chicotea incet. Il puteam vedea pe Harry zambind. Incepea sa ma sperie starea lui de veselie, dar numai Nadia il putea face sa rada. Ma simteam nefolositoare. In afara e curatenie si probleme, ce mai fac eu pentru ceilalti? Nadia ii uimeste pe toti. Eu ii plictisesc.
Perrie a trantit usa de la bucatarie si atunci cei doi au devenit atenti. Ochii Nadiei m-au scanat din cap pana in picioare, iar Harry o privea intrebator pe Perrie. Nici nu m-a observant.
- Te pot ajuta? a intrebat Harry scos din sarite. Mainile Nadiei inca erau in jurul taliei lui, ceea ce ma facea sa ma simt in plus.
- In primul rand, ar ajuta daca nu ati sta dezbracati in mijlocul bucatariei, a zis Perrie nervoasa.
- Nu vad care e problema ta. Si tu faceai asta cu Zayn! i-a aruncat Harry nervos replica.
Ce era cu amandoi azi? Am tras usor de mana lui Perrie spre iesire, dare a s-a smuls din stramtoarea mea si a inaintat spre Harry. Acum erau foarte aproape si amandoi foarte nervosa. Nadia doar statea si privea totul amuzata.
- In al doilea rand, de ce nu pleaca fufa asta de aici odata? a zis Perrie, scuipand cuvintele.
In regula, deci era nervoasa pe Nadia. Am inteles, e suparata pe Nadia pentru ca Zayn s-a culcat cu ea. Dar ce motiv are Harry sa fie nervos? A, da… lui nu ii trebuie un motiv sa fie nervos.
- Scuza-te? a spus Nadia ofticata.
- Da, de tine vorbesc! Vii aici si ti-o tragi cu toti si apoi stai in casa asta ca si o parasuta ce isi asteapta plata pentru seara ce a trecut!
M-am dus si am tras-o pe Perrie spre usa. Asta avea sa se termine urat. Dar si de data asta s-a tras de langa mine.
- Macar eu pot sa le-o trag bine. Acum nu iti mai obosi singurul neuron functional cautand insulte slabe! a spus Nadia si s-a dus repede dupa Harry, anticipand acelasi lucru ca mine. Asta avea sa se termine foarte urat.
- Ce ar fi sa ne faci tuturor un favor si sa pleci de aici? a zis Harry ironic.
- Ce ar fi sa nu mai fii asa dobitoc si sa incepi sa te comporti ca un om matur! Nu e de mirare ca Alice nu vrea sa o si-o traga cu tine! Sigur ai ceva boli de la usuratica asta!
- Perrie…, am incercat sa o opresc eu, dar ea a continuat.
- Esti un patetic care nu poate ceva mai mult de o prostituata de la marginea drumului si e vina ta pentru ca toti din casa asta suntem ce suntem! i-a strigat Perrie deja rosie la fata.
Brusc, Harry a prins-o de gat, a lipit-o de perete si a ridicat-o de la sol.
- Acum, scarba nerecunoscatoare ce esti! Mai spui o singura data ce ai zis inainte si jur ca o sa iti rup toate degetele si ti le bag pe gat cu mana mea! Esti in viata pentru ca eu vreau sa fii! Te-as fi putut impusca din momentul cand ai intrat pe usa si stii ce ar fi facut iubitelul tau, Zayn?! Nimic! Asta ar fi facut! Te-ar fi aruncat in fata usii parintilor tai drogati daca asa as fi vrut eu pentru ca tu esti un nimic!
Harry a tipat tot ce a zis. Eu incercam sa o eliberez pe Perrie care deja se invinetea. Nadia doar privea. Incheieturile degetelor lui Harry erau albe de la forta pe care o avea. Incercam sa ii desprind mana, dar nu reuseam. Atunci a venit Zayn si l-a indepartat pe Harry si cand asta s-a intamplat, si eu si Perrie am cazut pe jos. M-am dus spre Perrie care plangea si tusea puternic. Am ridicat-o de jos si am luat-o in brate. Ea plangea si imi strangea antebratul cu putere, iar eu ii mangaiam usor parul. Gatul ii era vanat si am intors-o cu spatele ca sa nu vada ce se petrecea intre Harry si Zayn. Zayn era in aceeasi pozitie in care a fost si Perrie, dar el era cu picioarele pe pamant. Amandoi erau nervosi si strigau unul la altul.
- Ce naiba, Harry?! s-a rastit Zayn.
- Daca nu iti controlezi prietena, o sa o fac eu!
- Du-te dracului!
- Deci de la tine stie toate cuvintele astea frumoase? a spus Harry ironic. E in viata pentru ca e iubita ta! Daca nu era, o terminam de mult!
Zany si Harry au inceput sa se bata si sa isi arunce insulte, iar eu am luat-o pe Perrie de acolo. Nadia inca privea amuzata scena. Cum poate sa faca asta?! Nu are inima? Am dus-o in camera in care dormisem eu si am rugat-o sa ma astepte. Am coborat scarile. Am inceput sa alerg pe holuri si sa verific fiecare camera ca sa ii gasesc pe baieti. Puteam sa ies, puteam sa fug, dar nu o puteam abandona pe Perrie. Nu puteam. Intr-un sfarsit am gasit camera lui Niall care isi lega sireturile.
- Niall, trebuie sa vii jos, Harry si Zayn se bat si se cearta si nu ii pot opri! Te rog! am spus panicata intr-un suflet.
Stiam ca sunt foarte agresivi si imi era teama. Nu stiam ca plang pana Niall nu mi-a sters lacrimile, m-a cuprins intr-o imbratisare calma si mi-a spus calm:
- Totul o sa fie bine, linisteste-te! Du-te si gaseste-i pe ceilalti!
Am mers amandoi jos: el in bucatarie si eu la Louis in camera unde l-am gasit si pe Liam. Louis tinea in mana o arma. Le-am spus si lor, iar apoi amandoi au mers in bucatarie. Nadia era in sufragerie si bea o cana de cafea. Era imbracata intr-o fusta neagra mulata si scurta si un maiou alb. Mi-a aruncat o privire superioara. Am mers in bucatarie unde baietii incercau sa ii desparta pe Harry si Zayn. Erau asa nervosi. Nu eram obisnuita cu persoane asa violente. Cand Zayn a incercat sa il lovesca pe Harry, pumnul lui era sa imi loveasca mie fata, daca Louis nu ma tragea din calea lui. I-am multumit, iar el mi-a spus sa fiu mai atenta si mi-a oferit un zambet incurajator.
- Te-as omori si pe tine si pe Perrie! a spus Harry nervos.
- Foarte bine! Oricum nu imi pasa de ea! i-a strigat Zayn nervos si l-a lovit in stomac cu pumnul.
Totul s-a oprit cand am vazut-o pe Perrie in tocul usii, cu lacrimi pe obraji. Auzise totul. Zayn era asa vinovat. A incercat sa mearga spre ea, dar ea s-a retras.
- Perrie… a spus Zayn.
- Doar… Taci! a spus Perrie si a plecat din bucatarie.
Zany si mai nervos s-a dus spre Harry. Liam si Niall l-au prins inainte de a mai face pasi, iar Louis vorbea cu Harry ca s ail calmeze, in timp ce incerca sa il tina pe loc. Dar Harry nici ca voia sa asculte. Trebuia sa ii ajut. Trebuia sa nu mai fiu o problema, ci un ajutor.
M-am dus langa Harry si am incercat sa ii prins mana, dar cotul lui a ajuns in stomacul meu. In ciuda durerii care m-a facut sa ma aplec, m-am dus in fata lui si l-am strigat pe nume. Pumnul lui m-a lovit in maxilar si m-a trantit pe jos. Ochii lui aveau atata ura si erau asa negri.
- Harry! Harry, opreste-te! a tipat Louis cand a vazut ca el nu s-a oprit cand m-a lovit. Uita-te la ce ai facut! E Alice!
M-a privit si cand m-a vazut pe jos, ochii I s-au imblanzit. Parca nici nu stia ca sunt acolo. Mainile lui erau insangerate, ca a lui Zayn. Mi-am dus mana la gura si am vazut ca imi curgea putin sange din gingie. De ce nu i se intampla asta Nadiei? Incerc sa ajut si ajung sa fiu lovita. El doar statea acolo si ma privea. Cred ca am vazut vinovatie. Cand Louis a vazut ca el nu ma ajuta, si-a dat ochii peste cap si m-a ajutat el. I-am multumit, iar cand Harry a intins mana spre mine, m-am retras. Daca mai primeam una? Am strabatul bucataria cu privirea in pamant si cand am ajuns in sufragerie, Nadia mi-a spus cu o voce amara:
- Pisicuta si-a luat bataie?
- A fost un accident.
- Da, nu ca ai fi buna la altceva in afara de sac de box. Nici sa cureti nu esti in stare!
Nu i-am raspuns. Am urcat scarile sic and am ajuns in capatul lor, m-am asezat pe prima scara. Mi-am sprijinit fruntea cu palmele si am dat drumul lacrimilor. Ma eliberam acum, deoarece nu voiam ca Perrie sa stie ca am plans. Trebuia sa fiu tare pentru ea. Nadia avea dreptate, intr-un fel. La ce eram buna? De cand am venit aici, sunt tapul ispasitor. Numai greseli am facut. Ma simt asa inutila. Dar trebuia sa termin cu vaicareala. Mi-am sters lacrimile cu dosul palmei si m-am dus in camera lui Harry, care era un dezastru dupa noaptea cu Nadia. M-am schimbat in niste blugi negri si un tricou simplu alb. M-am dus la baie si m-am spalat pe fata si mi-am rezolvat buza. Am iesit din camera si am auzit strigate, din nou. M-am uitat din capul scarilor la ce se petrecea si am ascultat:
- Harry, unde pleci? a intrebat Liam nervos.
- Nu e treaba ta! i-a raspuns Harry.
- Trebuie sa mergem diseara la petrecerea aia sit u pleci cand trebuie sa punem la punct detaliile? a intrebat Louis enervat.
- La naiba cu petrecerea aia si cu Mike! a spus Harry.
Am auzit usa deschizandu-te si l-am auzit pe Niall spunand:
- Harry, intoarce-te si nu mai fii copil!
- La naiba cu voi toti! Haide, Nadia!
Am auzit pasii lui Harry si tocurile Nadiei, iar apoi usa trantindu-se. El a plecat cu Nadia. Ce era cu toata lumea azi? Baietii astia sunt ca fratii! La naiba, fura si ucid impreuna ca sa traiasca! Dar cateodata sunt asa de copilarosi si caposi! Inca ma intreb, cum s-au cunoscut? Ce i-a facut sa inceapa toata chestia asta?
M-am dus spre camera unde am lasat-o pe Perrie. Zayn era la usa si batea in ea. O ruga pe Perrie sa ii deschida pe un ton destul de nervos. Cand a amenintat ca sparge usa, m-am dus la el si l-am oprit. El isi trecea mana prin par agitat si s-a uitat urat la mine.
- Cred ca ar fi mai bine sa vorbiti mai tarziu. Am sa merg la ea si am sa o linistesc, am spus incet.
- Si eu cred ca ar trebui sa iti tii parerile pentru tine! mi-a raspuns el taios.
M-am uitat in jos si nu am ridicat privirea pana nu l-am auzit pe Zayn indepartandu-se. Am batut usor la usa, iar Perrie mi-a deschis-o si apoi s-a indreptat spre pat, unde s-a asezat. M-am asezat si eu langa ea. Ochii ei frumosi albastri erau plansi si usori rosii si semanau cu o mare dupa o furtuna. Incerca sa se abtina din a plange si inchidea ochii din can in cand, incercand sa opreasca lacrimile sis a se calmeze, dar nu reusea. Intr-un final, am spus cu o voce micuta.
- Perrie… trebuie sa te linistesti.
- Cum sa fac asta? Tu nu ai auzit ce a spus? Sunt un nimic pentru el! Cum de m-am putut gandi ca el chiar tine la mine? a spus Perrie, plangand mai tare.
- Nu spune asta! Chiar tu mi-ai spus ca tu stii ca te iubeste! Si felul cum te priveste si cum se comporta cu tine… esti printesa lui. Ce a spus, a spus ca sa nu ii dea lui Harry satisfactie. Era nervos si nu mai realiza ce spune. Si imi pare rau pentru ce a spus Harry, dar stii cum e el. E crud si imi pare rau pentru ce ti-a spus. Stii ca nu e adevarat! Zayn nu ar face ce i-ar spune Hary! Si sa fim seriosi, Harry nu te-ar ucide! Asa ca linisteste-te deoarece nu e cazul sa plangi pentru niste insulte luate de pe internet care nu au nimic de a face cu tine. Si cat despre Zayn… stim amandoua cat de mult de iubeste.
Dupa ce am terminat monologul meu, din care am crezut fiecare cuvintel, m-am cam speriat deoarece nu voiam ca Perrie sa creada ca vorbesc prea mult si ca nu o ascult sau sa spuna ca am exagerat, pentru ca aveam tendinta sa exagerez deoarece citeam multe carti. Am stat putin in liniste amandoua. Brusc, Perrie m-a imbratisat strans si mi-a soptit un “multumesc”. I-am raspuns imbratisarii si am tinut-o asa pentru ceva timp. Ea a mai plans putin, dar apoi s-a linistit. Si-a sters lacrimile si apoi s-a dus sa vorbeasca cu Zayn.
Casa era goala deoarece ii auzisem pe Louis si Liam iesind pe usa si eram destul de sigura ca Niall dormea. Am coborat joss i am mers in bucatarie. Nu pot sa cred ca Harry a plecat cu Nadia. Nici macar nu m-a intrebat daca sunt bine dupa ce m-a lovit. De ce nu o pastreaza pe Nadia si pe mine sa ma lase in pace. Sa ma arunce undeva in mijlocul pustietatii, m-as descurca si as uita de el. Dar nu, el trebuie sa ma chinuie. M-am dus la frigider si m-am uitat prin el, dar nu am gasit nimic sa imi faca pofta. L-am inchis, iar ceva mi-a atras atentia. In cealalta parte de bucatarie era o usa. Am deschis-o si am dat de camara. Dar ceva nu parea in regula. un perete era gol complet. L-am impins si s-a miscat, descoperind niste trepte luminate. Le-am coborat cu grija. Imi era teama de ce se putea intampla, dar eram foarte curioasa. Cand am ajuns la capatul lor, am dat de un fel de pivnita luminata unde erau foarte multe masini, mai multe de cinic cat ar trebui sa fie, adica una pentru fiecare. Erau destul de multe si erau scumpe. In celalalt capat mai era o usa. Am strabatut “garajul” in fuga usoara si am incercat usa. Surprinzator, era deschisa. Am patruns inauntru grijulie si am aprins lumina.
Era o camera mare. Pe peretele din fata mea, cel mai indepartat de mine, erau manechine si saci de box. In rest, erau masinarii pe care te puteai antrena, benzi de alergat, haltere si tot felul. Era ca o sala de sport. Aveau pana si o oglinda lata pe peretele drept. Aveau totul de la manusi de box si coare de sarit pana la aparate performante de facut abdomene si lucrat muschii. Deci asa ramaneau ei intr-o forma asa buna. Mi-am zarit imaginea in oglinda. Nu eram cea mai slaba, dar nici cea mai grasa, iar asta de putea vedea pe picioarele mele si pe burta mea. M-am uitat putin dezamagita la trupul meu care nici nu se compara cu al lui Nadia. Dar gandurile mi-au fost oprite la vederea altei usi. Ce naiba era cu atatea usi? Eram sub pamant, iar spatiul asta parca nu se mai termina.
Am deschis usa si am ramas incremenita. Am intrat intr-o camera lunga si luminata. Pe peretele opus mie, vedeam tinte si manechine multe. Peretii laterali erau plini de arme de toate felurile. Pistoale, mitraliere, cutite, chiar si un arc, orice puteai gasi aici. Intr-o parte erau sertare si o masa de lucru. Am deschis sertarele si am gasit munitie si grenade. Am inchis cu grija sertarul si am deschis altul mai mic. Am gasit tot felul de hartii si acte, iar mai la fund, doua pungi: una cu un praf alb si una cu ceva ce semana cu iarba. Buna ascunzatoare, nu am ce zice. *nota de sarcasm*. Pe masa era un pistol mai mic pe care l-am luat in mana. Era greu si rece. O multime de ganduri mi-au trecut prin minte. In cate jafuri a fost folosit? Cate vieti a luat? Catre cate persoane a fost indreptat? Cate focuri a tras? L-am trantit pe masa la aceste ganduri si mi-am sters involuntary mainile de pantaloni.
- Nu e chiar asa mare chestie, a spus o voce din spatele meu.
Am tresarit si m-am incordat cand l-am vazut pe Zayn. Fuma o tigara. A facut semn catre arma.
- Nu e chiar asa mare lucru sa tragi cu arma. Desigur, e periculos, dar cred ca te-ai descurca. Ar trebui sa o vezi pe Perrie ce bine trage!
Deci si Perrie stia sa faca lucruri asa periculoase? Si cum adica, as putea sat rag cu arma? Nici nu pot sa o tin ca lumea in mana.
- Vrei sa te invat? m-a intrebat el.
- Nu, mersi.
- Cum iti mai e buza?
- Ah, bine cred. Nu a fost asa mare lucru, oricum.
- Eu voiam, a spus Zayn dupa care a facut o pauza ca si cum i-ar fi greu sa spun ace voia sa spuna, voiam doar sa iti multumesc pentru ca ai avut grija de Perrie si ai linistit-o.
- E ok, stiu ca nu ai vrut sa spui ce ai spus! i-am spus si i-am oferit un mic zambet pe care mi l-a intors.
- Ar trebui sa mergem sus. Avem o petrecere cam in doua ore si cred ca trebuie sa va pregatiti.
Am urcat scarile si am mers cu Perrie in camera ei si am inceput sa ne pregatim. Ea a facut prima dus si atunci am realizat ca nu aveam ce sa port, dar Perrie a spus ca o sa imi imprumute ea o rochie. Dupa ce am facut si eu dus, ne-am pregatit. Ne-am machiat si ne-am facut parul, dupa acre ne-am imbracat. Acum puteam sa venim cum voiam noi deoarece era o petrecere mai lejera, la care baietii trebuiau sa mearga din cauza sefului lor. Dar dupa cele spuse de Perrie, lor le placeau felul asta de petreceri. Trebuiau sa poarte costum, dar nimic foarte elegant sau o cravat daca nu voiau. Perrie purta o rochie alba mulata care ii venea perfect si niste tocuri crem inalte. Eu aveam o rochie de un mov frumos tot scurta si mulata si niste tocuri negre, dar nu aratam rau deloc. Parul imi era lasat liber pe spate si statea in bucle usoare si naturale. Imi placea cum arat si eram sigura ca si lui Harry ii va placea.
Am hotarat sa merg pana la el in camera deoarece trebuia sa plecam. Nu ne mai vazusem de la incidental din bucatarie si chiar ma bucur ca am avut timp sa ne calmam amandoi. Am batut usor la usa, iar zambetul mi-a pierit cand am vazut-o pe Nadia intr-o rochie rosie mai scurta si mulata decat a mea care ii scotea formele in evidenta, tocuri albe, machiaj putin strident si parul ei negru buclat frumos. M-a scanat din cap pana in picioare si m-a intrebat plictisita si cu un ton critic:
- Tu ce mai vrei?
- Harry este?
Ea mi-a deschis usa mai larg si s-a dus la oglinda unde si-a pus niste cercei lungi si argintii. Singurul accesoriu pe care eu il aveam era inelul pe care il aveam in ziua in care m-au rapit sip e care nu l-am maid at jos de cand l-am primit la 13 ani de la familia mea. Era pe egetul aratator de la mana dreapta. Avea o parte stabila si partea e sus care se invartea in jurul celei stabile, pictata cu niste elefanti si niste palmieri. Era singurul lucru care imi mai amintea de casa si ma facea sa mai simt cumva aproape.
L-am vazut pe Harry. Purta blugii lui stramti negri, ghetele negre, o camasa desfacuta la primii doi nasturi, neagra si un sacou, ati ghicit, negru. Parul ii era dat pe spate si s-a oprit in loc can m-a vazut. Mi-am impreunat mainile la spate si zambeam in timp ce asteptam un comentariu din partea lui. Imi placea sa ma pregatesc pentru petreceri. Ma facea sa ma simt normal. Si daca ignor faptul ca petrecerile sunt tinute de mafioti, faptul ca sunt cu Harry Styles si gasca lui sic a sunt putin in plus, petrecerile sunt chiar dragute. In timp ce asteptam sa spuna ceva, el a spus un simplu:
- Ce vrei?
- Pai… pe-petrecerea, am spus timida si confuza.
Nadia a pufnit in ras si si-a dat ochii peste cap. Ce?
- Nadia, lasa-ne un moment! a spus Harry.
- Doar un moment, suntem asteptati! a zis Nadia si i-a plasat un sarut pe obraz dupa care a trecut de mine si a iesit.
- Ce este? am intrebat confuza. Nu arat bine? Trebuia o rochie anume? Sau am exagerat cu machiajul?
- Nu, a spus el sec.
- Atunci sa mergem! am spus zambitoare.
- Alice. Eu merg, tu nu.
- Poftim? am intrebat. Nu credeam ce aud. M-am straduit atat de mult sa arat bine si m-am aranjat ca sa arat la fel de bine ca Nadia, iar el imi spune ca nu vin? In visele lui afurisite!
- Ce e asa greu? Tu stai aici, iar noi restul mergem.
- De ce?
- De aia, pentru ca asa vreau eu si pentru ca asa spun eu!
- E vorba de azi dimineata? Jur ca nici nu m-a durut! Stiu ca nu trebuia sa ma bag si promit ca nu o sa mai fac!
- Alice, nu e vorba de asta! a spus deja nervos.
- Atunci de ce e vorba?! M-am aranjat ca sa arat ca si cum as fi “iubita” lui Harry Styles si nu sacul lui de box! Iti e rusine cu mine? Sau doar o preferi pe Nadia? Sau amandoua?
- Termina! a amenintat el.
- Tot imi spui ca sunt a ta si ca nu am voie sa fac nimic fara tine si tu o faci cu Nadia! Eu ce sunt?! De ce nu imi dai naibii drumul sau poti sa ma si ucizi daca nu mai ai nevoie de mine!
- Alice…
- Ma tii ca un trofeu? Iti place sa ma chinui? Spune-mi, idiotule, de ce nu sunt eu de ajuns?! Lasa-ma in pace daca nu ma mai folosesti si gata!
- Am spus sa taci naibii din gura! a tipat Harry catre mine si a lovit cu pumnul un dulap.
Niste lacrimi s-au asternut pe fata mea, distrugandu-mi machiajul si lasand urme negre pe obrajii mei. Am tresarit cand a tipat si a lovit in mobile pentru ca m-am gandit la toate datile cand m-a batut: cand veneam spre Las Vegas, cand i-am raspuns inapoi, azi dimineata… il stiam de putin timp si uite ce se intampla! Era a doua oara cand plangeam azi. Gata cu plansul! Nu am plans atat in viata mea! Nu mai vreau sa fiu slaba in fata lui. Ochii lui s-au atintit spre mine si a venit pana in fata mea. A spus cu o voce acra si cu o simpatie prefacuta:
- Nu mai plange, iubito! Ti se distruge machiajul si ai putea sa murdaresti rochia asta frumoasa! Ce o sa spuna cei de la petrecere? Oh, stai! Tu nu vii la petrecere! Ei bine, ai acum o grija in minus! Asa ca da-I bataie si plangi pana nu mai poti!
S-a dus spre usa si a adaugat din pragul ei cu un zambet ironic:
- Am sa fac multe poze la petrecere cu Nadia, iar apoi am sa ti le arat ca sa iti poti imagina ca erai si tu acolo! Nu ma astepta!
Si cu astea a inchis usa si a plecat. Toti au plecat. Mi-am scos un pantof si l-am aruncat in usa ca si cum l-as fi putut lovi, dar nu puteam. Mi-am dat jos rochia si m-am schimbat inapoi in blugii mei stramti negri si in tricoul alb. M-am spalat pe fata si am luat o hotarare. Gata cu lacrimile. Nu mai vreau sa ma vada nimeni plangand! Nu sunt un copil.
Apoi m-am dus in camera in care dormisem si noaptea trecuta, sa ii spun camera e oaspeti, si m-am bagat in pat. Mintea mea era un haos si ultimele ganduri care le-am avut inainte de a adormi erau strabatute de aceleasi intrebari: “De ce ma doare asa tare tot ce face el?”, “De ce sunt asa atasata de cineva pe care abia il cunosc?”, “De ce imi face inima sa bata mai tare?”, “De ce imi face toate astea?”, “S-ar putea sa ma indragostesc de un criminal?”.
Gata si cu asta! Imi cer scuze pentru lunga asteptare, dar am avut niste rude in vizita si nu am avut timp sa scriu. In fine, in acest capitol am incercat sa evidentiez mai mult legaturile lui Alice cu cei din casa si incep usor sa intru pe partea de "dragoste" dintre cei doi. Stiu ca Harry e cam dur si nesimtit si toate cele, dar va merita in final! Am niste idei chiar bune despre cum va evolua situatia, deci continuati sa cititi! Multumesc lui @Pufarina20 cu intarziere pentru ca s-a dat cu parerea in capitolul 12 si multumesc tuturor celor care citesc, voteaza si comenteaza povestea mea! :) Ati putea sa imi spuneti cum vi se pare povestea pana acum (si sa fitis sinceri) ? Si de asemenea sa imi spuneti care Harry va place mai mult: Harry cel rau sau Harry cel bun? :>
Da, am cam lungit-o, dar asta este :)). Multumesc pentru ca cititi! Xx