- Ai vorbit cu el?
- Nu.. nu inca..
- Pai si ce mai astepti? Nu v-ati mai spus nici macar un cuvant de atunci, devine enervant, a spus Taekwoon incrucisandu-si bratele.
- De ce spui asta?
- Faptul ca voi nu vorbiti ma zapaceste complet, inainte ieseam toti trei dar acum si tu si el vreti sa petrec timpul cu voi separat sau deloc. Nu-mi place sa fiu la mijloc. Rezolvati asta pana nu o fac eu.
Usor de zis greu de facut. Suntem in situatia asta din cauza mea.
Eu, Taekwoon si Wonshik suntem prieteni din prima zi de liceu, toti trei eram noi aici si asta ne-a adus impreuna.
"Nu exista prietenie intre un baiat si o fata." - pai depinde de persoana. Experianta mea sta in felul urmator: Taekwoon imi e ca un frate, pot vorbi orice cu el si avem multe lucruri in comun, suntem prieteni; cu Wonshik e altceva. El e cel nostim, daca nu l-ai cunoaste ai spune ca e dur, "tipul cool", de asemenea arata amenintator dar in realitate e cel mai dulce baiat din lume.
Sa am sentimente pentru el nu a fost ceva planuit, pur si simplu s-a intamplat - aveam toate simptomele unei adolescente indragostite cu fluturasi in stomac si chestii de genul dar nu vreau sa aduc asta in discutie acum. Ceea ce vreau sa spun e ca am ajuns pana in punctul in care n-am mai rezistat si i-am spus, de fapt l-am sarutat din senin pentru ca a continuat sa ma intrebe "Ce ai? De ce te porti asa? Spune-mi ce se intampla cu tine.". Am cedat, ok? Era mult prea insistent si chiar imi doream sa o fac mai devreme sau mai tarziu.
Cat despre el, nu a primit-o bine. Nu a aratat a avea vreun sentiment, tot ce a spus a fost "Imi pare rau dar.. " si atunci am inteles ca nu simte la fel. Am plecat fara sa aud continuarea. Sunt o idioata, am stricat tot; prietenia pe care o avea. De doua luni n-am mai dat ochii cu el, nici macar un mesaj - n-am avut curaj.
_____
Au trecut doua saptamani de cand Taekwoon mi-a spus pentru a mia oara sa vorbesc cu Wonshik.
Nu pot. Imi e prea rusine.
Timpul o sa rezolve asta in locul meu. Sper.
La sfarsitul orei de engleza mi-am luat cartile si am iesit afara sa invat la biologie. M-am razgandit, l-am vazut stand pe banca mea din locul meu favorit, ascultand muzica la casti. Am ramas stana de piatra langa usa de la intrare neputand sa mai fac un pas in plus. Se uita la telefon si deodata a zambit facandu-mi inima sa tresara. O secunda mai tarziu si-a ridicat privirea si s-a intors spre mine, astfel facand contact vizual.
- Imi pare rau.. am incercat sa spun dar a fost doar o soapta auzita doar de mine.
M-am intors in clasa imediat dupa.
________
N-ar fi trebuit sa ies din casa azi. Acum stiu ce voia sa-mi spuna si nu l-am lasat: "Imi pare rau dar.. am deja pe cineva." Ar fi trebuit sa-l ascult, in felul asta nu mai eram asa.. sfasiata (asta e poate prea mult spus).
L-am vazut cand se saruta cu o alta fata si acela a fost momentul in care mi s-a frant inima. N-am fost niciodata impreuna, stiu, dar a fost prima data in viata mea cand am iubit pe cineva si faptul ca nu pot sa impartasesc asta doare.. doare rau.
14 februarie, ziua in care am decis sa renunt la sentimentele mele.
Iesisem sa-i cumpar un cadou deoarece ziua urmatoare urma sa fie aniversarea lui si planuiam sa imi cer iertare. Am lasat cadoul acolo si am plecat acasa.
Taekwoon m-a bombardat cu mesaje in acea zi:
Taekwoon: Sol-ah, raspunde. Ce ai patit?
Taekwoon: Sol-ah am venit sa vorbim. Coboara te rog.
Taekwoon: Ai de gand sa ma lasi in frig?
Taekwoon: N-am sa plec pana nu vii.
Sol: Nu sta acolo pentru ca o sa racesti. Nu vreau sa vorbesc despre asta. Noapte buna Taekwoon-ah ♡.
Apoi mi-am inchis telefonul.
________
- Han Sol!!
- Pleaca Taekwoon.. sunt obosita.
- Asculta, macar spune-i la multi ani. N-o sa mori.
- Nu pot..
- Aish!! Copii incapatanati!!
A plecat iar in drumul lui spre iesire a trantit usa de la clasa, toti celalti intrebandu-se de ce e asa nervos si uitandu-se in directia mea. Mi-am asezat capul pe banca si am inchis ochii, in sfarsit pot sa dorm, macar inca 5 minute pana se suna de ora.
Sunt sigura ca spunand cuiva cum ma simt ar face totul mult mai usor dar nu vreau ca altora sa le para rau pentru mine. Prefer sa rezolv eu asa cum pot, daca am ce si cum..
______________________________________
N-am simtit niciodata asa ceva, dar a trebuit sa ma eliberez de o groaza de chestii pe care le aveam pe cap asa ca asta faceam la ora 1 noaptea. :") Acum ma simt mai bine. 😌
Ar trebui sa fac o continuare?