Jaemin_Nct18 nu stiu cat de bine a iesit insa daca nu iti place o sa scriu alta. Scuzee 😔😢
______________________________________
Ma aflu din nou in fata studioului de dans, trec pe aici de fiecare data cand vin de la biblioteca. Vreau sa ma inscriu la lectii dar imi e teama, daca parintii mei vor afla atunci imi vor lua si putina libertate pe care o mai am, timpul in care ma pot intalni cu prietena mea. Intotdeauna au fost stricti cu mine, pentru ei tot ce conteaza e sa invat ca in viitor sa devin profesoara. Adevarul e ca am incercat de mai multe ori sa ii conving sa ma lase sa ma inscriu la lectii de dans insa de fiecare data imi spuneau ca nu vor sa auda; nici macar nu ma lasau sa termin ce aveam de spus, la primele cuvinte se impotriveau. Mi-ar placea sa ma lase sa fac ce-mi doresc, in schimb stau zilnic cu masul in carti. Vreau doar sa ma inteleaga insa asta nu se va intampla prea curand. Mai bine as renunta deoarece e clar ca nu am sanse si ar trebui sa renunt in a mai trece pe aici, nu-mi aduce nimic bun. Ma intoarc cu spatele spre usa hotarand ca e timpul sa merg acasa iar chiar in momentul acela ma suna mama.
- Ce faci? Unde esti? Vino acasa!
Nici macar nu-mi da sansa sa-i raspund. De ce ma mai intreaba?
- Vin acum, ii spun dupa care inchid ca sa nu-i mai dau sansa de a spune ceva.
Imediat dupa asta am auzit usa din spatele meu deschizandu-se iar cineva da peste mine facandu-ma sa-mi scap telefonul.
- Imi pare rau, spun facand o plecaciune dupa ce imi ridic telefonul fara sa vad cine era.
Am plecat imediat grabindu-ma spre casa. Cand am intrat pe usa am intalnit privirile parintilor mei.
- Unde ai fost?
- La biblioteca.
Tata continua sa ma priveasca la fel de aspru ca atunci cand am ajuns. Nu prea are incredere in mine desi intotdeauna ii spun unde merg si de ce.
- Bine, schimbate si coboara la masa.
Dupa cina m-am intors in camera mea si am inceput sa citesc, iar dupa cateva pagini imi suna telefonul. Singura persoana care m-ar suna e Sun Hee, spun asta pentru ca daca parintii mei ar vrea ceva, pur si simplu ar da buzna in camera mea fara sa bata la usa.
- Da?
- Yah, Jaemin! Mi-ai vazut castile prin sala inainte sa pleci?
Jaemin? Cine-i Jaemin? Trebuie sa fie o greseala. Indepartez telefonul de la ureche si ma uit la ecran, numarul e salvat in agenda cu numele Renjun. Ce?
- Cine esti? il intreb sperand sa-mi dea o explicatie.
- Cine sunt eu? Cine esti tu si ce faci cu telefonul lui Jaemin?
Al lui? Nu inteleg ce se.. Apoi mi-am amintit: inainte sa vin acasa.. atunci cand acea persoana s-a izbit in mine, trebuie sa-i fi luat mobilul. Aishh!
- Cred ca le-am incurcat din greseala..
- Deci el il are pe al tau. Da-mi numarul tau sa vorbesc cu el.
In mod normal nu as face-o dar trebuie il recuperez inainte ca parintii mei sa afle, altfel o sa iasa nasol.
Doua minute mai tarziu mi-a dat mesaj spunandu-mi ca maine la ora 5 sa fiu in locul in care s-a produs incurcatura.
________________
Unde e? Il astept de jumatate de ora, daca nu vine curand cred ca voi pleca. Parintii mei m-ar putea suna in orice moment iar daca nu le raspund sau raspunde altcineva o sa o ia razna si nu o sa mai calc in afara curtii prea curand. Le place sa ma controleze, o fac permanent.
Mesaj de la Ranjun: " L-ai luat? "
Fie ca vorbeste cu mine sau el, raspunsul e acelasi "Nu"
" Oh.. iar sta pana tarziu.. intra inauntru "
" Binee"
Oh.. de ce? Vreau dar nu vreau sa ma duc; stiu ma contrazic pe mine insumi. Muzica e pornita, destul de tare insa nu e nimeni aici. Ciudat.
- Hey, te pot ajuta cu ceva? aud o voce venind din spatele meu care m-a facut sa tresar.
- Te asteptam afara sa...
- Ah, da, scuze dar uitasem. Ma duc sa iau telefonul si vin.
Cu asta s-a intors si a plecat. Am ramas singura in camera imensa, aproape goala. M-am apropiat de peretele din oglinzi incepand sa ma privesc din cap pana in picioare; sunt aceeasi ca intotdeauna: slaba, undeva pe la 1,70 metri inaltime, parul meu lung si drept acoprindu-mi aproximativ jumatate din fata. Niciodata nu mi-a pasat de felul in care arat, nimanui nu i-a pasat de mine indeajuns de mult incat sa ma determine sa imi dau mai multa atentie mie insuni cu exceptia lui Sun Hee, insa pe ea nu o vad prea des.
Am inceput sa ma plimb imaginandu-mi cum ar fi sa vin aici si sa fac ceea ce vreau.
- Vrei sa incerci?
Cu mine vorbeste?
- Huh? Ce?
- Alege un cantec iar eu il voi pune sa poti dansa.
- Scuze dar.. mai bine nu. Doar da-mi telefonul inapoi si o sa plec, e cam tarziu.
- Nu e nici 6, cum adica e tarziu?
- Doar ca.. nimic. Uite, aici e al tau, spun intinzandui telefonul.
Se uita la el, insa nu il ia. Oh.. n-am toata noaptea.. ce mai asteapta?
_______________
Jaemin's pov
Stiu ca ar vrea. De fiecare data cand se opreste aici o vad, pur si simplu i se citeste pe fata. Ieri m-am izbit in ea intentionat, nu am avut intentia sa schimb telefoanele, doar doream sa vorbesc cu ea. Mi-am fixat ideea asta, sa o fac sa vina aici, cu toate ca nu o cunosc; am un sentiment bun in legatura cu ea si nu stiu de ce.
- Nu exista nici o modalitate prin care sa te conving?
- Uite.. mi-ar placea dar nu e asa usor.
- Ce vrei sa spui?
- E vorba despre...
Telefonul din buzunarul meu incepe sa sune. Mama? Stai nu e al meu. Dupa o conversatie care a durat 5 secunde imi inapoiaza telefonul.
- Trebuie sa plec, scuza-ma.
Trece pe langa mine in drum spre iesire, dar reusesc sa o prind de mana inainte sa plece.
- Nici macar nu stiu cum te cheama.
- Ji Soo.
- Eu sunt..
- Jaemin. Stiu.
Dupa ce am ajuns acasa l-am convins pe Renjun sa-mi dea numarul ei iar imediat dupa i-am dat mesaj spunandu-i sa vina maine la sala. M-am bucurat cand i-am citit raspunsul: " Ne vedem acolo. ".
__________________
Ji Soo's pov
Nu-i corect.. nu pot dormi. Imi tot vine imaginea lui Jaemin in minte sau mai bine zis a ochilor lui, parca ii simt privindu-ma si acum.
Am intrat pur si simplu pentru ca stiu ca nu mai e nimeni aici, doar Jaemin exersand o coregrafie. Tot ce pot sa spun e: Wow! Danseaza incredibil.
- Hey! Ai venit?
- Da.. de ce m-ai chemat?
- Imi datorezi un dans, iti amintesti?
De ce a sunat asta ca si cum am fi la un bal si am plecat ca Cenusareasa la miezul noptii?
- Mm... de ce insisti pe tema asta?
- Pur si simplu. Ce coregrafii stii?
- Pai majoritatea sunt de la exo. Growl?
Daca fac asta acum poate scap si pot pleca acasa, cu toate ca imi place locul asta si n-as mai vrea sa plec.
__________
- Nu vrei sa te inscrii la lectii? Cautam pe cineva care sa o inlocuiasca pe Soo Min in grup. Trebuie sa fim 8 ca sa ne putem inscrie la concursul de luna viitoare.
- Nu cred ca va fi posibil... plus ca nu sunt atat de buna.
- Ba esti, crede-ma. Ma pricep in a recunoste talentul cand il vad. Totusi, de ce nu?
- Parintii mei, nu m-ar lasa. Daca afla n-o sa mai ies din casa pana la colegiu.
- Oh.. Ji Soo, imi dau seama ca e riscant si nu vreau ca tu sa ai probleme dar parintii tai ar trebui sa te sprijine daca vrei sa faci ceva ce te pasioneaza. Avem nevoie de tine. Te rooooog!!!
Omg, a luat figura aia de catelus plouat - e absolut adorabil. Nu, Ji Soo nu ceda!!
- Aww.. bine.
Sunt un caz pierdut.
- Da!!
A inceput sa sara prin incapere mai ceva ca un pusti, tipand. Vazandu-l am inceput sa zambesc fara sa vreau. E dragut.
___________
Jaemin's pov
Da!! Sunt asa mandru de mine. Adevarul e ca ma asteptam sa cedeze - nimeni nu-mi rezista, mai ales cand fac aegyo. Daca nu ma laud eu atunci cine?
Urmatoarea zi am inceput sa o invat coregrafiile pentru concurs, sunt 3 insa sunt convins ca o sa reuseasca. E chiar foarte talentata. As vrea ca si parintii ei sa stie asta, poate si-ar schimba parerea daca ar vedea-o.
- Putem lua o pauza? spune intinzandu-se pe jos.
- Am de ales?
- Mmm...
- Ai auzit asta? Cred ca avem un urs pe aici.
Nu primesc nici un raspuns.
- Yah, dormi?
- Aproape.
In ultimul timp e cam obosita. Mi-a spus ca sta treaza pana tarziu sa invete pentru ca notele ei sa nu scada, din moment ce vine aici. Ma simt vinovat, din cauza mea se intampla.
- Priveste partea buna: sambata seara scapi.
- Yyeeeyy..
- Ce mult entuziasm, fiind sarcastic. Fii si tu mai vesela!
Stiu ceva ce sigur o sa functioneze. Am inceput sa o gadil, ceea ca a facut-o sa rada si sa se zbata rugandu-ma sa ma opresc. Pur si simplu ador sa o vad zambind, am senzatia ca sunt prima persoana care o vede asa si ma simt norocos.
- Gata inceteaza!! Jaemin!!
- Ce zici? Nu te aud!!
_______
Ji Soo's pov
In sfarsit s-a oprit. Ma dor obrajii si burta.
- Fati un control la urechi!
- Nu e vina mea ca tu radeai atat de tare.
- Ba da e!
As vrea sa am ceva cu care sa arunc in el.
Intr-o luna de cand vin aici m-am atasat mult de el, am devenit foarte apropiati - mi-am facut un prieten. Si cu restul grupului ma inteleg bine, dar eu sunt sigura fata; e prea ciudat sa fiu inconjurata de baieti.
- Ne vedem sambata la repetitii.
- Ok.
Eram pe punctul de a pleca cand m-a imbratisat iar eu l-am imbratisat inapoi. E un sentiment nou, ciudat dar placut.
- As vrea sa te conduc pana in fata casei dar... stii tu.
_________
Mai sunt cateva minute si e randul nostru iar eu sunt mai agitata ca niciodata - mai am putin si fac gaura in podea. Restul nu par a avea nimic, doar Jaemin e putin nelinistit.
- Calmeazate Ji Soo.
- Usor de zis, greu de facut.
Dupa ce m-am intors am simtit 2 brate in jurul taliei, iar cand mi-am intors capul am vazut ca e Jaemin. Am senzatia ca il preocupa ceva insa n-am apucat sa-l intreb ce e in neregula deoarece am fost chemati. Ma simt incredibil si ingrozita in acelasi timp; sunt multe perspoane aici, sper sa nu o dau in bara.
Dupa ce am terminat am aruncat o privire spre multime, mai bine nu o faceam. I-am vazut pe parintii mei avand aceeasi privire indiferenta ca de obicei. Dar cum de sunt aici? Nu stiu de unde au aflat. Sa-mi fi vazut oare mesajele?
Starea mea de spirit s-a schimbat complet, daca acum cateva secunde eram in culmea fericirii, in momentul asta parca s-a prabusit cerul in capul meu.
Pana am ajuns acasa nu au scos un sunet - linistea e infricosatoare ceea ce inseamna ca urmeaza ceva mult mai rau decat mi-as putea inchipui.
- De unde ati stiut? ii intreb eu deoarece nu mai suportam.
- Prietenul tau Jaemin ne-a dat un mesaj.
Cum? Jaemin? De ce ar face asta? Doar i-am spus cum sunt parintii mei, stia cum vor reactiona daca ar afla.
- Dute in camera ta, Ji Soo. Cred ca stii deja ca nu mai ai ce cauta acolo, nu mai e nevoie sa discutam despre asta.
- Dar..
Nici macar nu sunt in stare sa ma priveasca in ochi. Nu le pasa de mine, ce sunt eu pentru ei? Pur si simplu m-am saturat sa faca ce vor cu mine, sa-mi spuna ce si cand sa fac, unde pot merge si cu cine. Oficial, ii urasc.
~ 3 zile mai tarziu ~
- Jo Soo?!
Nu din nou.. e a nu stiu cata oara pe ziua de azi cand vine in camera mea. Prefer sa imi evit parintii pe cat posibil, de aceea nu ies de aici decat atunci cand sunt plecati.
- Oh, haide scumpo, trebuie sa mananci.
Scumpo? Asta e noua.
- Lasa-ma in pace., spun abia abtinandu-ma sa nu plang.
- Intelege te rog ca vrem ce e mai bine pentru tine..
- Daca ati vrea asta m-ati lasa sa fac ce-mi doresc. De ce trebuie sa fac mereu ce vreti voi? De ce nu pot sa iau lectii de dans? Ce-i asa rau in asta?
- Ji Soo..
- Stii ceva, daca nu ai de gand sa ma asculti atunci pleaca. Asa i-ati facut si lui Ji Yong, in cazul meu de ce ar fi diferit?
M-am intins inapoi in pat acoperindu-ma cu patura complet. Ji Yong e fratele meu mai mare, iar de cand ma stiu a avut mereu grija de mine, chiar ne jucam impreuna cand avea timp, petrecea mare parte din zi in camera lui invatand. Imi e dor de el. Inainte de a pleca mi-a spus sa nu-i las pe mama si tata sa faca acelasi lucru cu mine, sa fac lucrurile care imi plac, insa nu am avut niciodata curajul sa ii contrazic.
~ cateva zile mai tarziu ~
- Ji Soo, vino putin te rog!
- Da..
Ma asez pe fotoliu asteptand sa aud ce au de spus. Sincera sa fiu am o stare de neliniste; uneori pot fi total imprevizibili, rar dar se intampla.
- Eu si tatal tau am discutat iar daca tu chiar vrei asta, atunci poti sa iei lectii de dans in continuare.
- Serios?! ii intreb doar ca sa fiu sigura.
- Da, dar sa nu neglijezi scoala. Ai inteles?
Sincer era de asteptat sa spuna asta.
- Da, raspund abia abtinandu-ma sa sar in sus de fericire. Multumeesc mult!!
Mi-au inapoiat telefonul. Am o groaza de apeluri de la Jaemin, iar tinand cont de faptul ca acum am voie sa merg acolo, o sa ma duc sal vad.
_________
- Ji Soo!!
Nici bine nu am intrat pe usa ca m-a si vazut.
- Imi pare rau Ji Soo, e numai vina mea, nu am intentionat sa-ti fac probleme, voiam doar sa te ajut.
- Multumesc, Jaemin, imbratizandu-l.
El e singura persoana care a avut intentia sa ma ajute, desi nu ne stim de mult timp. Ii sunt profund recunoscatoare pentru asta.
- Pentru ce?
- Pentru tot.