Elena_MonDragon asta este povestea cu Haechan pe care ai cerut-o. Scuze daca nu a iesit cine stie ce ^^'.. mare parte din ea am scris-o in seara asta; spune-mi cum ti s-a parut. Ps: scuze pentru greseli.
****************
In Ah's pov
____________
Flashback~
- Ai inebunit?! Nu!
- Oh, haide In Ah !! De ce nu?
- Hmm..stai sa ma gandesc.. poate pentru ca habar nu am cine e. Probabil e un tip dubios si ciudat cu care nu vreau sa am de a face.
- E chiar dragut, ai incredere in mine.
- Il cunosti de pe o pagina de internet unde oamenii isi dau intalniri la intamplare. Nu am incredere in asa ceva: e prostesc si riscant. Poate ajung sa fiu rapita si sa..
Nu am apucat sa-mi termin propozitia pentru ca Eun Byeol mi-a pus mana la gura oprindu-ma.
- Nu mai fabula si asculta-ma.
Dau din cap in semn de aprobare dupa care isi lasa mana jos.
- Am vorbit cu el destul incat sa garantez ca nu vei pati nimic. Nu ai nimic de pierdut daca te intalnesti cu el. Te rooog!! facand ochi de catelus.
- Oh, bine fie! O sa ma gandesc.
Stie doar ca nu pot rezista la aegyo, foloseste asta impotriva mea mereu.
- Da! zambind victorioasa. Sa fii acolo la 6.
______________
E ora 5 iar eu inca sunt in impas.. nu stiu ce sa fac. Sa ma duc sau nu? Eun Byeol mi-a facut cont pe o pagina de internet si a inceput sa vorbeasca cu un baiat dandu-se drept mine. Facand asta ea spera sa-mi gaseasca un prieten ca sa nu o mai deranjez pe ea cand are intalnire. As merge deoarece a incercat sa faca ceva dragut pentru mine, sau pentru ea, insa am indoieli. Ma uit la ceas, 5 si 30 de minute. Ce-o fi o fi. Pana la urma daca mi se pare ceva suspect pot pleca sau, in cel mai rau caz, anunta politia. Ma ridic de pe pat si ma imbrac cu primele haine care imi cad in mana: blugi negri si tricou rosu, ma incalt cu tenisii albi si plec iar in 15 minute ajung la cafeneaua in care urma sa il intalnesc. Intru inauntru si analizez atent locul dar nu vad pe nimeni singur asa ca ma asez la una dintre mese pentru a-l astepta.
- Scuza-ma, tu esti In Ah?
Auzind acea voce ma trezesc la realitate, cred ca visam cu ochii deschisi.
- Da, eu sunt, spun scuturandu-mi capul.
- Imi cer scuze daca te-am facut sa astepti, asezandu-se in fata mea.
- Nu sunt aici de mult timp.
Mi-am ridicat privirea spre el. E dragut, saten, ochi negri si mari, tenul e deschis, nu pare a fi mai mare decat mine. Fara sa realizez am ramas cu privirea atintita asupra lui, iar la un moment dat a inceput si el sa se uite la mine; sunt sigura ca a sesizat. Nu stiu ce sa zic, ma simt ciudat. Nici macar nu ii stiu numele. In ce m-ai bagat Eun Byeol?!
- Vrei ceva de baut? spune rupand tacerea.
- Sigur.. un suc de portocale.
- Ma intorc imediat.
Dupa ce a plecat am incercat sa o sun pe prietena mea... sa-mi spuna macar cel mai mic lucru despre el, un nume ceva dar nu mi-a raspuns, nici nu am reusit sa mai incerc a doua oara deoarece s-a intors inainte sa am sansa.
- Asta e al tau, dandu-mi paharul.
- Mersi.
Am luat o gura din suc evitand astfel sa zic ceva stupid.. dar cum ar trebui sa scot asta la capat?
- Ma simt prost...
- De ce? facand ochii mari.
- Cea cu care ai vorbit tu a fost prietena mea nu eu.. mi-a facut un cont fara sa-mi spuna si a aranjat sa ne vedem fara acordul meu. Nici macar nu stiu cum te cheama. Imi pare rau, plecandu-mi capul.
- Oh.. nu-ti face griji, stiu si eu cum e sa ai prieteni de genul asta. Ma bucur ca ai venit totusi.
- Serios?
- Da, zambind. Putem sa pretindem ca abia ne-am intalnit si ca prietena ta nu s-a implicat daca vrei.
- Ar fi super.
Am petrecut toata seara vorbind despre lucrurile care ne plac si care nu, am povestit chiar si cate ceva din copilarie. Recunosc, m-am simtit foarte bine, e un tip amuzant, dragut; Eun Byeol avea dreptate.
- Vrei sa facem schimb de numere? Ar fi mai usor sa vorbim unul cu altul asa.
- Sigur.
M-a condus acasa iar dupa aceea a plecat.
- Cum a fost? ma intreaba Eun Byeol imediat ce intru pe usa.
- Bine.
- "Bine"? Doar atat poti sa-mi spui?
- Ce altceva mai vrei?!
Nu m-a lasat in pace pana nu i-am spus tot, si prin tot vreau sa zic TOT. E asa obositoare uneori, am reusit sa adorm abia dupa miezul noptii iar la primele ore adormeam cu ochii deschisi si cred ca aveam vedenii, la propriu, l-am vazut pe Haechan pe holuri.
Clopotelul suna anuntand inceputul pauzei de pranz. Exact la timp, mi-e foame. In drum spre sala de mese m-am izbit in cineva nefiind atenta pe unde merg.
- Scuze, nu te-am vazut.
- Nu m-ai observat de 2 ani, ar fi ciudat sa o faci acum dintr-o data.
Stai vocea aceea.. ma uit in sus si ochii mei se maresc.
- Haechan?
- Buna, In Ah, zambind.
El merge la scoala asta? Cum de nu am stiut pana acum? Banuiesc ca nu am fost prea atenta la colegii mei.
- Ce faci aici?
- Ma duc sa mananc. Vii?
- Ddaa...
I-am pus o groaza de intrebari, se pare ca invata aici, doar ca e in alta clasa si sta la acelasi camin ca si noi. Cum de nu l-am observat pana acum?
- Daca stau sa ma gandesc.. eu nu am vazut niciodata acel "cont". Voi chiar ati vorbit pe internet.. sau va cunosteati?
- Eu si Eun Byeol suntem prieteni de mult timp, i-am spus de multe ori sa te aduca si pe tine atunci cand iesim insa imi tot zicea ca nu vrei sa vii, deci am incercat si metoda asta.
- Cum de pot fi asa aiurita? dandu-mi o palma ceea ce l-a facut sa rada.
- Esti adorabila In Ah, de aceea am insistat sa te cunosc, a spus facandu-ma sa rosesc.
___________
Timp de aproximativ 3 luni am tot iesit, am devenit prieteni foarte buni, avem multe lucruri in comun insa de ceva timp lucrurile au inceput sa devina ciudate; eu personal ma agit permanent in preajma lui, de fiecare data cand imi face un compliment ma emotionez foarte tare - pe scurt imi cam place de el.. ^^'
- In Ah, eu plec acasa la sfarsit de saptamana, este ziua de nastere a fratelui meu si nu o pot rata, deci o sa stai singura.
- E ok, voi lenevi in pat.
- Asta s-o crezi tu..
Abia am putut s-o aud.
- Ce-ai zis?
- Nimic.
____________
Eun Byeol a plecat ieri si deja imi lipseste, e prea multa liniste si ma plictisesc singura. Lenevitul in pat in timp privesti seriale pe laptop si-a pierdut farmecul.
- Ce sa fac? ma intreb pe mine insumi.
Am iesit afara sa iau putin aer si sa privesc stelele. M-am asezat pe un leagan si am inceput sa-mi fac vant din ce in ce mai repede incercand sa le prind cu mana. Am ajuns sa ma comport ca la 5 ani.. asta face plictiseala din om. La un moment dat m-am plictisit si m-am oprit din leganat incepand sa imprastii nisipul cu picioarele.
Haechan's pov
- Mark, e weekend, lasa temele!!
Nu ma aude.
- Yah, Mark!! tip si mai tare.
- Ce vrei?! dandu-si castile jos.
- Vrei sa jucam niste jocuri?
- N-am chef. Iesi afara si lasa-ma sa ma concentrez.
- Aigoo.. cum am ajuns eu sa stau cu tine?
Suntem diferiti in cateva aspecte, dar cu toate astea ne intelegem foarte bine. Stiind ca nu am sanse sa-l ridic de la birou decid sa-i implinesc dorinta si ies afara sa ma plimb prin curte. Am ajuns langa locul de joaca cand am auzit pe cineva fredonand. M-am apropiat de acea persoana si am descoperit ca era In Ah. Nu am auzit-o niciodata cantand, are o voce minunata. Vreau asa de mult sa o imbratisez acum. De ce nu? Ma furisez in spatele ei punandu-mi mainile pe umerii ei ceea ce o face sa tresara.
- Nu te teme, nu te jefuiesc.
Parca a inghetat, nu spune nimic, nu se misca deloc - face des asta in ultimul timp. Se poarta ciudat, nu mai reusesc sa port o conversatie normala cu ea.
- In Ah!
Nimic.
- Baek In Ah!! Pamantul catre Baek In Ah!! fluturandu-mi mana prin fata ei. Yahh!!!
Ce-i cu ea? Mai respira?
In Ah' s pov
Se intampla din nou. Am impietrit pur si simplu. Aishh.. nu iar... Pur si simplu m-am ridicat si am plecat spre dormitor. Haechan ma urma, ii auzeam pasii chiar in spatele meu. Inchid usa dupa mine si ma asez pe canepea deschizand televizorul, apoi intra si el. Am uitat sa o incui. Ametito.. imi spun mie insumi.
- Fa-ma sa inteleg ce se intampla! De ce nu vorbesti cu mine? Te-am suparat cu ceva?
- Nu.. reusesc sa spun.
- Atunci?
- Eu doar..
Nu pot s-o spun.. am nevoie de mult curaj pentru asta.. curaj pe care nu il am inca.
- In Ah.. stii doar ca poti sa vorbesti cu mine despre orice, ti s-a intamplat ceva sau.. ai nevoie de ceva? Doar spune-mi. Poti conta pe mine.
- Nu e nimic legat de asta...
A tot incercat sa ma faca sa vorbesc dar eu reuseam sa scot doar propozitii spuse pe jumatate pana cand s-a asezat langa mine pe canapea stand la doar 2 centimetri distanta de mine. Fruntile noastre mai aveau putin si se atingeau.
- Stii ca nu te las in pace pana nu imi spui ce ai, asa-i? spune privindu-ma direct in ochi.
Inima mea batea incredibil de repede, am incercat sa ma dau jos dar nu puteam scapa. Ce ma fac? Inghit in sec apoi imi inchid ochii si imi ridic putin capul plasandu-i un mic sarut pe buze dupa care imi acopar fata cu mainile. Nu spune nimic, eram sigura ca nu trebuia sa fac asta.. apoi m-a imbratisat.
- Huh? Ce se...
- Shh..
Cum adica "shh.."? Nu simte la fel, asa-i? M-am eliberat din stransoarea lui si am iesit afara din nou.. nu stiu de ce... a fost primul lucru care mi-a venit.
- In Ah! Unde te duci? E tarziu.
- Intoarcete inauntru!
- Nu, trebuie sa-ti spun ceva.
- Ce? intorcandu-ma spre el.
- Ma bucur sa stiu ca si tu ma placi. Eu te plac de mult timp. Nu fugi de mine!
Chiar a spus ce tocmai am auzit eu?
- Sa mergem inauntru sau o sa racesti.
Si-a dat jos hanoracul si l-a pus pe umerii mei dupa care m-a luat de mana si m-a condus inapoi in camera mea. Asta chiar se intampla?