Lucy P.O.V
Peste trei luni
Doamne, nu-mi vine să cred cât de repede a trecut timpul! Prinţesa noastră împlineşte astăzi un anişor. Un an a trecut de când Sofi este prezentă în viaţa noastră şi ne face fericiţi în fiecare zi. Însă fericirea noastră a devenit şi mai mare atunci când a rostit primul ei cuvinţel, chiar după câteva zile de la venirea noastră din vacanţă. Acesta a fost un moment pe care nu-l voi uita niciodată, mai ales că a fost o surpriză dublă în aceeaşi zi.
-Flashback-
-Iubito, eşti gata? îl aud pe Angello strigându-mă de jos şi încerc să mă grăbesc mai mult cu îmbrăcatul.
Nu ştiu ce-i cu mine de sunt atât de întârziată astăzi. Trebuie să ajungem în jumătate de oră la mama pentru o cină în familie şi eu încă nu sunt gata. De abia am terminat de făcut un duş pentru că cineva şi anume Sofi, a avut grijă să mă ţină ocupată. În această perioadă au început să-i crească primii dinţişori şi plânge în continuu, eu fiind nevoită s-o calmez cumva pentru că Angello a avut ceva treabă. Dar important este că am reuşit cu brio şi acum este pregătită de plecare, însă nu şi eu.
-Imediat! ţip şi eu înapoi pentru a mă putea auzi, şi merg grăbită spre dulap.
Îmi aleg nişte haine repede şi mă îmbrac la foc automat.
Părul mi-l las liber pe spate pentru că nu mai am timp să-l aranjez deloc, iar la machiaj apuc doar să-mi aplic pe buze un ruj nude şi rimel pe gene, atât cât să nu arăt ca un zombie. Iau gentuţa cu lucururi pentru Sofi pe care o car de fiecare dată după noi şi cobor jos. Îl văd pe Angello ţinând-o în braţe pe Sofi, arătând extrem de bine ca de obicei şi observ că este îmbrăcat într-o tinută lejeră.
Urcăm în maşină şi pornim la drum. Din câte mi-a spus mama când ne-a chemat, Bella şi Mariano au o veste pentru noi toţi.
-Iubitule? îi spun şi îşi întoarce privirea spre mine de la volan.
-Hm?
-Oare ce au să ne spună? Chiar m-au făcut curioasă.
-Cred că este vorba despre ceva important.
-Da, şi eu cred la fel.
În scurt timp ajungem şi batem la uşă, deschizându-ne mama cu zâmbetul până la urechi, semn că ea deja ştie despre importantul anunţ. Ne aşezăm la masă şi servim cina, eu având-o pe Sofi în braţe pentru a o hrăni şi pe ea. După ce terminăm de mâncat, ne aşezăm pe canapea şi aşteptăm nerăbdători ca unul dintre ei să ne spună măcar ceva, însă tot ce facem este să ne uităm unul la celălalt.
-Deci, despre ce veste importantă este vorba? îi întreb pe cei doi porumbei care se ţin de mână şi rânjesc precum doi îndrăgostiţi care cred că şi sunt.
-Noi doi...ne vom căsători! ţipă amândoi fericiţi, iar Bella întoarce mâna spre noi şi văd ceva stălucind pe degetul său, fiind cu siguranţă inelul.
Oh, Doamne! Chiar ne-au lăsat pe toţi fără cuvinte. Eu una, mă aşteptam să se întâmple acest lucru la un moment dat, dar nu mă aşteptam să ne anunţe aşa brusc. Mă bucur foarte mult pentru ei.
Fără a mai sta pe gânduri, cu toţii dăm năvală peste ei şi îi felicităm numaidecât, dorindu-le tot binele din lume. Chiar merită să fie fericiţi şi de abia aştept s-o văd pe Bella mireasă. Ştiu că asta visează de când era mică şi anume, să aibă cel puţin un copil şi să se căsătorească cu bărbatul iubit. Ei bine...primul lucru i s-a îndeplinit, rezultând Elis care este o scumpă şi o ador, iar ultimul lucru urmează să se întâmple. Sunt extrem de fericită pentru ea, de fapt pentru amândoi.
-Ta..ta! se aud gângurelile lui Sofi şi ne oprim din îmbrăţişări, întorcându-ne privirea şocaţi spre ea care stătea cuminte lângă Elis.
Oh, Dumnezeule! Fetiţa noastră tocmai a spus 'tata'?! Îmi îndrept privirea spre Angello şi ne uităm unul la altul şocaţi, şi îl văd lăcrimând, ca şi mine de altfel.
-Iu-Iubitule, Sofi a spus cu-cumva...?
-Oh, Doamne! Fetiţa mea chiar a spus 'tata'! îl aud ţipând de fericire şi mă îmbrăţişează strâns, ţopăind amândoi.
Merge spre Sofi şi o ia în braţe, ridicând-o în aer şi începe s-o pupăcească pe toată faţa, iar ea râde de mama focului.
Micuţa noastră începe din nou să gângurească cuvântul 'tata' şi simt cum îmi zburdă inima de fericire când îi văd aşa.
-End Flashback-
-Iubitule, haide şi trezeşte-te! îi spun şi încep să-l mângâi pe faţă, depunându-i mici sărutări care au rolul de a-l gâdila.
-Mhm... mormăie nemulţumit deoarece am reuşit să-l trezesc şi îşi acoperă faţa cu o pernă.
-Bine, somnorosule. Atunci te las să mai dormi puţin până ce mă întorc eu. îi spun şi peste pijamalele ce le port, îmi iau un cardigan din lână.
Ies din dormitor şi mă îndrept spre camera micuţei mele care a început să plângă. Intru şi o văd stând în "patru labe" în pătuţul ei, având faţa umedă din cauza lacrimilor.
-Of, prinţesa mea... Ce te supără aşa? îi spun în timp ce o ridic în braţe şi o legăn uşor pentru a se putea linişti.
În scurt timp se opreşte din plâns şi încep să mă joc cu ea, aceasta începând să râdă drăgălaş.
-La mulţi ani, puişorul meu drag! îi spun, sărutând-o pe ambii săi obrăjori dolofănei.
O aşez pe măsuţa de înfăşat şi îi schimb scutecul, după care o îmbrac cu ţinuta adorabilă pe care am pregătit-o special pentru această zi.
-Gata, scumpo. Acum eşti pregătită ca să mergem la tăticul tău care este un somnoros şi jumătate. spun şi îi depun un sărut mic pe frunte, după care mă întorc în dormitorul nostru tinând-o în braţe.
Îl văd pe Angello încă dormind cu capul între perne şi instant îmi vine o idee în minte cum aş putea să-l fac să se trezească. O aşez pe Sofi pe pat lângă el şi când îl recunoaşte, începe să meargă de-a buşilea şi să-l pipăie pe faţă cu mâinile sale micuţe.
-Tata... începe să gângurească din nou cuvântul care l-a făcut atât de fericit pe Angello, iar mie îmi dau lacrimile de fericire când îi văd.
Începe să se trezească şi deschide ochii, iar când o vede pe Sofi i se întinde un zâmbet imens pe toată faţa. O ridică sus şi o aşează întinsă pe pieptul său, urându-i 'La mulţi ani!'.
-Bună dimineaţa, somnorosul meu! îi spun şi mă apropii de el, sărutându-l.
-Bună dimineaţa, iubito!
Îl mai las să se joace puţin cu Sofi şi cobor jos pentru a pregăti micul dejun. Îl chem la masă şi-l văd coborând pe Angello care o ţinea pe Sofi pe umerii săi, iar ea se ţinea de părul lui ca să nu cadă. Doamne, cât de adorabili sunt amândoi!
-Iubitule, te rog ţine-o bine ca să nu cadă cumva! îi spun îngrijorată şi mă apropii de cei doi.
-Stai liniştită, iubito! O ţin foarte bine. îmi spune dând-o jos şi mi-o aşează în braţe, după care o pun în scăunelul pe care l-am pregătit special pentru ea încă de ieri.
După ce terminăm de mâncat, o pun pe Sofi într-un "ţarc" special pentru a se juca şi ne apucăm de decorat living-ul pentru petrecere.
Peste câteva ore trebuie să vină invitaţii, iar noi doar acel scăunel am apucat să-l decorăm. Agăţăm o grămadă de baloane peste tot, aşezăm bunătăţiile pe candy bar şi masa din living o aranjăm frumos, iar acum suntem aproape gata. Însă mai trebuie să ajungă tortul pe care l-am comandat şi mă învârt ca o pisică în jurul cozii în aşteptarea sa.
-Iubito, nu te mai stresa atât! O să ajungă, ai să vezi. îl aud pe Angello întrebându-mă, care se joacă cu Sofi pe canapea.
-Da, dar dacă nu va ajunge la timp? Sau dacă s-a întâmplat ceva pe drum şi vom rămâne fără tort? îi spun şi mă pregătesc să-i sun pe cei de la cofetărie a nu ştiu câta oară pe ziua de azi.
-Iubito, calmează-te! Nu-i mai suna! Au spus că vor ajunge în cel mult o jumătate de oră. îmi spune şi mă trage pe canapea lângă el.
-Dar...
-Niciun 'dar'! Acum haide să stăm cu Sofi, doar este ziua ei. spune şi îi dau dreptate.
Cred că am cam exagerat cu pregătirea pentru această petrecere. Sper doar ca totul să iasă bine şi să nu lipsească nimic. Vreau tot ce este mai bun pentru micuţa noastră.
Ei bine, da. M-am îngrijorat degeaba pentru că s-a întâmplat exact aşa cum a spus Angello. Cei de la cofetărie au ajuns în următoarele douăzeci de minute cu mult aşteptatul tort. Ce bine! Acum totul este complet gata.
Însă mai trebuie să ne schimbăm pentru că da, am rămas în pijamale amândoi de azi dimineaţă. Urc sus şi după ce facem un duş, ne alegem nişte haine potrivite. Eu mă îmbrac cu o pereche de blugi, o cămasă blue-marin şi o pereche de pantofi cu toc comozi.
Iar pe Angello îl văd îmbrăcat într-o cămaşă albă cu primii doi nasturi descheiaţi, o pereche de pantaloni care-i vin ca turnaţi şi pantofi bărbăteşti.
-Ce bine arăţi, iubito. îmi spune şi mă lipeşte de el, sărutându-mă apăsat.
-Mulţumesc, şi tu arăţi foarte bine. spun şi îi aranjez mai bine gulerul cămăşii.
Mă presează mai tare de pieptul său şi mă sărută din nou apăsat, coborând mai apoi cu sărutări umede pe gât. Gemem amândoi de plăcere şi brusc se aude soneria de la uşă. Îl aud pe Angello mormăind nemulţumit şi coborâm împreună jos. O iau pe Sofi în braţe şi deschid uşă, văzându-i în faţa noastră pe toţi cei apropiaţi nouă. Îi invit înăuntru şi mă bucur nespus pentru că au putut veni cu toţii. O iau pe micuţa noastră fiecare în braţe şi îi urează 'La mulţi ani!' după care îi dăruiesc o grămadă de cadouri minunate.
Eu şi Angello i-am cumpărat prinţesei noastre un ursuleţ imens de pluş care este mai mare decât ea şi o pereche de cercei din aur încrustaţi cu mici diamante.
*
După ore întregi în care micuţa noastră s-a bucurat de atenţia tuturor, petrecerea s-a terminat şi acum mă străduiesc s-o culc. A obosit mult azi sărăcuţa de ea, mai ales la cât de mult s-a jucat cu toate jucăriile pe care le-a primit. Însă cel mai mult am observat că i-a plăcut ursuleţul primit de la mine şi Angello. De când i l-am dat îl ţine în braţe şi nu mai vrea să-l lase nici acum, când am aşezat-o în pătuţul ei. Este pur şi simplu adorabilă!
Într-un sfârşit am reuşit s-o fac să doarmă şi intru în camera noastră. Îl văd pe Angello întins pe pat la bustul gol, aşteptându-mă. Merg spre dressing şi îmi aleg la întâmplare nişte pijamale, făcându-mi drum spre baie pentru a-mi face un duş. Îmbrac pijamalele alese, acestea constând într-un furou negru şi un halat de mătase tot negru, după care mă întorc în dormitor.
Însă, când fac primul pas în afara băii, mă lovesc de pieptul tare a lui Angello şi tresar.
-Iubitule, ce m-ai speriat! De ce te-ai ridicat din pat?
-Ca să vin la tine. îmi spune scurt şi mă lipeşte de el pentru a doua oară pe ziua de azi, începând să mă sărute lacom.
-Eşti atât de sexy! Ai idee cât de mult am aşteptat de azi dimineaţă să te am din nou? îmi şopteşte seducător, muşcându-mi lobul urechii.
-Mmm... Cât de mult? îi spun printre gemete.
-O să-ţi arăt mai bine. îmi spune şi mă ridică în braţe, acum fiind nevoită să-mi încolăcesc picioarele în jurul său şi mă trânteşte pe pat.
Într-o fracţiune de secundă, vine deasupra mea şi mă învăluie în sărutări fierbinţi.
-Acum nu mai este nicio sonerie care să ne poată întrerupă.
-Serios? Ba eu cred că da. Mai este o "sonerie" pe nume Sofi care doarme sub acelaşi acoperiş cu noi. îi spun printre gemetele de plăcere, cu intenţia de a-l provoca puţin.
-Atunci o să fim mai silenţioşi. îmi spune, închizându-mi gura cu un sărut tandru şi scapă de celelalte articole vestimentare de pe amândoi.
*
Hei! :* De data aceasta am postat mai repede şi sper să vă placă acest capitol. :)) <3 Aş vrea să vă întreb ceva : în capitolul următor aţi vrea să scriu despre nunta Bellei cu Mariano şi o eventuală lună de miere? Dacă 'da', vă rog să-mi spuneţi în comentarii! :) Puuups! :* <3