Cu toți întoarcem privim pe îngerul ce sta intr-un colt întunecat, cu capa neagra pe cap si aripile sale albe lasa-te la vedere. Veni spre mine cu pasi de parca ar calca pe aer. Aripile stralucitoare strase pe langa corpul sau din lumina pura frumos modelat se desfac. Aripile sale alb imaculat falfaie usor in mica adiere a vantului ce patrunde in spatiul inchis dintre blocuri unde ne aflam cu totii. Mihail ma privise cu superior iar o mica sclipire de ura pura se arata in ochii lui caprui linistitori pentru un moment dar dispare de parca nici nu ar fi fost. Imi drept spatele si imi ridic spatele in semn de superioritate fata de el. Ma privi drept in ochi in timp ce mergea parca calcand pe aer.
- Frate? Se auzi vocea dura a tatalui meu undeva in surdina.
- Da Lucifer eu sunt. Ii raspunse cu o voce calma dar totusi aroganta. Daca in privirea lui scateia o urma de ura in glasul sau se simte ura asa de intensa fata de tatal meu.
- Ce cauti aici? Il intreaba tata cu aceeasi voce grava, glaciala, fara sentimente.
- Am venit sa indrept o anomalie.
Imedit ce spuse asta isi intoarce la loc capul spre mine pentru cateva secunde iar eu inghit in sec din cauza fricii ce pusese stapanire pe mine. Eu sunt o anomalie.
- Tin sa te anunt ca nu exista nici o anomalie aici.
Spuse tata cu acelasi ton spre fratele sau ce isi intinse un zambet de invigator oe chip dar fata tatei ramane nechlintita. Nici o urma de sentiment.
- Aici sunt numai anomalii.
Spune ingerul si isi roti capul oprindu- si privirea pe Stefan si Andrei care se uitau inspaimantati spre noi, spre scena ce se derula in fata lor. Mai apoi spre fata blonda din coltul intunecat ce se chinuie sa ramana aici cu aceste "anomalii", ii aud bataile inimii si pulsul. Apoi isi opri privirea rece dar calmanta pe mine. Cea mai mare anomalie de aici. Ma privi ca pe un nimic, ca pe un gunoi. Ma privi de parca cu atat de multa sfidare,atat de multa superioritate asa multa aroganta in privirea calmanta a unui inger cu aripile albe ca unei lebede, ca a celei mai dratioase lebede, cu parul castaniu ce ii curge in valuri pe mantia neagra care nu lasa se vada ce se afla pe sub ea.
-Care ar fi acele anomalii frate?
Intreaba tata chiar daca stie deja raspunsul dar vrea sa il auda.
- Pentru inceput cei doi.
Isi intoarse iarasi privirea spre cei doi baieti.
- Noi?
Intreaba ei doi in cor uimiti.
- Un om ce a fost demon si un inger pe pamant.
Explica Mihail fara ai baga inseama pe cei doi baieti.
- Nu e adevarat! Ripostez eu.
- Ba da sunt anomalii.
Spune el privindui.
- Dar tu ce esti?
Il intreb.
- O puritate.
Spune el cu cea mai superioritate.
-Un inger arogant cu sclipiri diavolesti in ochii?
Il intreb.
- Taci copila stupida, tu nu stii nimic.
Spune el cuvinte fara sens. L- am lasat fara replica.
- Care a fost primul pacat?
Il intreb iar el se uita spre tata.
- Diana..
Se auzi vocea grava a tatalui meu.
- Nu stii cu cine te pui.
Continua el.
- Lasa-ma.
Ma rastesc la el.
- Raspunde-mi ingere.
Imi intorc privirea spre ingerul uimit de indrazneala mea.
- Stii prea bine.
Spune el dar nu vreau asta, vreau sa aud pacatul.
- Spune care!
Din nou ridic vocea rece spre el.
- Diana
Incearaca din nou tata sa ma opresca dar ii spun din nou sa ma lase si imi intorc iar privirea spre inger.
- Ingere radpunde-mi!
Ii spun iar sclipiri diavolesti se aprind in ochii sai caprui.
- Mandria.
Spune el superior.
- Cum s-a nascut mandria?
Il intreb eu.
Sa inceapa jocul!
- Diana e periculos jocul asta.
Imi spune tata dar il ignor de aceasta data.
- Tatal tau.
Spune el cu ura in glas.
- Ce a vrut sa faca?
Il intreb chiar daca stiu prea bine ce a vrut sa faca.
- Sa ii i-a locul tatalui.
Raspunse el.
- Dar tatal s-a suparat. Corect?
Spun eu.
- Corect.
Afirma el.
- De ce?
Intreb. Ingerul e naiv si imi face jocul. Imi place asta.
- Pentru ca e imparatia sa.
Spune el.
- Deci era mandru.
Spun iar uimirea ingerului i se citeste pe fata.
- Nu.
Neaga el.
- Dar l-a aruncat pe Terra. Si-a aruncat cel din tai fiu pe Terra pentru ca a vrut sa ii i-a locul. Dar nu era mandru. Foarte logic.
Spun eu amuzata.
- Eu l-am aruncat pe Terra.
Raspunsul sau nu ma uimise. Stiam asta.
- Dar tatal tau te-a pus.
Afirm eu.
- Nu.
Neaga el.
- Dar?
Intreb eu.
- Tata a spus sa il omor dar eu l-am atuncat pe Terra.
Dupa terminarea frazei imi mut privirea spre tata si ii observ furia,tristete,uimirea de pe chipul sau frumos. Un amalgam de sentimente. Ii transmit din priviri sa se calmeze si ca stiu ce fac.
- Asta e mandria.
Spun eu cu un zambet superior pe chip.
- Ti-ai tradat tatal pentru mandrie.
Continui.
- Dar tot tatal meu a fost exilat di invins de ceata ta de ingeri.
Continui chiar daca fata sa furioasa emana ura.
- I-ai convins sa faca ce vrei tu. Iar asta nu e numai mandrie ci si egoism.
- Taci.
Spuse el iar eu rad.
- Ai pacatuit. Tu Arhanghelul Mihail ai cunoscut nu numai mandria ci si egoismul. S-a gasit neleguire in tine inger sfant si ai gonit o stea de pe cerul sau chiar cea mai stralucitoare stea. Era o stea cea mai stralucitoare stea dar a devenit cea mai intunecata stea pentru ca a fost sincer si a vrut sa fie ca si creatorul sau. Ai fost nedrept Arhanghele, poate aceea stea isi cerea iertare. Dar tu ai incalcat porunca tatalui. Ai izgonit o stea in intuneric, o stea ce s-a stins. Tu ai creat acest "Diavol", tu ai creat raul. Tu ai creat crimele. S-a gasit nelegiuire in tine Arhanghele.
Spun eu iar acesta ma privi uimit de cuvintele mele. Nu spuse nimic doar se indrepta spre cei doi baieti. Il arunca pe Andrei de perete si ii lua pumnalul. Il prinde pe Stefan. Acesta se zbate in bratele ingerului dat acesta il trantise la pamnat si il ridica. Stefan se ridica si aripile albe ii ies din spate.
- Nu. Nu el.
Spun eu.
- M-ai sfidat copila.
Alerg spre ei dar o mana ma opreste. Ma smucesc dar nu pot. Sunt prinsa de tata.
- E lupta lor.
Spune el.
- Dar vina mea.
Ii spun.
- Ingeri au orgoliu mare. Nu trebuia sa il sfidezi Diana.
Spune tata.
- Stefan va muri din viana mea.
Ii spun.
- Nu va muri. Ii va fi stearsa existenta.
Spune tata dar eu tac si lacrimile incep a-mi curge pe chip.
Stefan nu va mai fi.
Incepe o lupta din care Ingerul va iesi invingator.
Din mainile lui Stefan iese o lumina albastra ce il lovise pe Mihail. Dar nu era de ajuns, lumina albastra era slaba.
Din mainile lui Mihaiel iese o sfera alba de energie ce se indrepta spte Stefan cu mare viteza.
Il lovise.
Stefan se ridica cu greu de la pamant. Mihail mai trimite doua mingii de lumina spre aripile lui Stefan care se dezintegreaza. Stefan urla de durere si cade la pamnat.
Mihail il prinse pe Stefan si ii puse pumnalul pe abdomen. Stefan se uita la mine trist. Cu lacrimi pe fata. Il voi pierde. Numai din vina mea.
- Te iubesc.
Spuse Stefan inainte ca acel pumnal sa ajunga in abdomenul sau.
Tata imi da drumul si alerg spre Stefan care inca mai exista.
- Te iubesc. Ii spun sarutandul lung pe buze acesta raspunzandu-mi. Te iubesc. Iarta-ma.
- Te iert iubito.
Imi spune.
- Te iubesc.
Continua
- Adio Diana.
- Adio Stefan.
Nu renunta.
Imi soptise Stefan il ultimele sale clipe de existenta.
Stefan murise. Nu. Nu murise. A fost sters in din existenta.
____________________________________________________________________________
Am revenit.
Nu. Nu. Nu 😭😭😭. Nu Stefan. De ce ai plecat bby? Diana e o rea.
Plang. Nu va asteptati la asta dar eu da. Imi pare rau pentru asta dar va urma ceva lupta.
Lasa-ti va rog o parere in comm despre capitol. Va rog. Va iubesc.