Capitolul 39 - Gândul de la miezul nopţii
Isabella POV.
Deschid ochii brusc, speriaţi şi încep să cercetez camera transpirată din cap până în picioare. Strâng ochii tare şi îi deschid rapid, ridicându-mă din pat printr-o singură mişcare.
Clipesc rapid şi încerc să îmi dau seama ce se petrece cu mine, trează la ora asta.
Păşesc uşor spre întrerupător, iar imaginea întunecată îmi dă fiori puternici, mai ales atunci când plec capul şi observ cum îmi fuge podeaua de sub picioare. Aprind lumina şi mă întorc din nou în pat, cuprinsă de o stare bruscă de frică. Nu e prima oară când păţesc aşa ceva, doar că ameţelile şi starea de disconfort de zilele astea mă copleşeşc. E probabil schimbarea asta de ţară, de vreme, de spaţiu, de gânduri...
Îmi trec mâinile prin părul mătăsos şi privesc uşa de la cameră speriată de starea care m-a luat direct din somn, fără milă, fără reţineri.
"Îţi spun eu ce se întâmplă, bombonico. Acum că ştii că o să îl revezi pe Zac, mai exact în câteva ore, deja te consumi. Dar în adâncul fiinţei tale, amândouă ştim că îţi lipseşte afurisitul ăla mai mult decât orice pe lumea asta. Nici măcar propria mama nu îţi lipseşte cât îţi lipseşte Zac Willson" spune vocea interioară pe un ton terifiant şi scutur capul negativ după fiecare propoziţie.
Nici în ruptul capului nu am de gând să recunosc acest lucru! Zac Willson este un monstru care nu ratează nici o ocazie să mă facă sluga lui, să îşi bată joc de mine prin aroganţa afişată excesiv.
Până la urmă de îl iubesc eu atât de mult pe Zac Willson?
Ok, ok. Este primul meu bărbat.
Este cel care m-a dezvirginat din pură atracţie sexuală şi plăcere nevinovată.
M-am vândut lui Zac crezând că nutreşte aceleaşi sentimente, aceleaşi pasiuni, aceleaşi gânduri de viitor ca ale mele.
Dar în final, am aflat că m-am îndrăgostit de cine nu trebuie...
M-am îndrăgostit de un monstru care probabil niciodată nu se va ridica la standardele mele, la dorinţele mele. El urmăreşte plăcere, desfătare, erotism, experienţe peste experienţe pe când eu îmi doresc dragoste, căsătorie şi o familie. Chiar dacă mi-a povestit despre fratele lui, de faptul că este aşezat la casa lui, că este fericit, că soţia lui este o bomboană de femeie, tot ce mi-a povestit este doar visul la care nu va ajunge niciodată din cauza faptului că a intrat într-o lume neagră, o lume din care ieşi greu ori rămâi traumatizat pe viaţă, aşa cum este el...
Chiar dacă la început mi-am spus că voi accepta de dragul lui, am de gând să schimb foaia.
Am de gând să-i cer o decizie finală, o decizie de care depinde toată viaţă lui de acum încolo.
Va trebui să aleagă între a rămâne împreună cu mine şi a lua-o uşor, pas cu pas, ori am de gând să îl părăsesc fără regrete.
Înghit în sec şi simt cu cum un val de lacrimi se pregăteşte să explodeze pe faţa mea. Mâinile încep să îmi tremure incontrolabil şi fixez cu privirea marginea patului.
Cu toate puterile mele, cu toate resursele mele am de gând să îl părăsesc şi să îl şterg din lista de facebook, să îi şterg numărul, să îmi şterg emailul, să îl şterg pe el definitiv din viaţa mea.
I-am acceptat toate nebuniile până la un punct.
Până la acest punct când nu mai ştiu nimic de capul meu.
Nici nu ştiu dacă relaţia mea şi a lui Zac a fost vreodată una reală, având în vedere că tot ce am făcut a fost dragoste peste tot prin camera lui de hotel, la mine acasă, în locuri ascunse...rare ori am făcut ceva împreună, şi chiar şi atunci îmi făcea un scandal monstru.
Vreau să ies curată din acest lucru,vreau să mă recapăt pe mine, respectul de sine şi bineînţeles, să îmi recapăt viaţa normală înapoi aşa cum era ea.
Tot ce ştiu este că Zachary Willson a fost primul meu bărbat, prima mea dragoste şi prima mea greşeală recunoscută.
Îmi şterg lacrimile staţionate în dreptul ochilor şi zâmbesc uimită, în sfârşit mă simt capabilă să renunţ la Zac în favoarea fericirii mele...
Sunt mândră de mine, de puterea mea, de curajul meu...