Diana povesteste:
Luna alba si frumoasa este asezata pe cerul in stelat, linistea este sparta de sunetul pasilor mei pe asfaltul rece al Los Angelesului. Frigul aspru patrunde prin hainele mele subtiri. Ma bucur de ultimele zile ale mele pe acest pamant ca fiint aproximativ umana, vreau sa ma bucur de frigul patrunzator, de durerile de cap, de tot ce inseamna umanitate caci peste cateva zile mai exact patru voi deveni o creatura a noptii, voi deveni ceva pe care il urasc din toata fiinta mea, voi deveni o sugatoare de sange, voi deveni vampir si credeti-ma imi doresc al naibi de tare ca sa pot muri dar existenta mea peste patru zile va dura o eternitate, din pacate.
Mirosul imbietor de natura imi invadeaza narile imediat ce intru in parcul central al orasului. Ador natura, totul este atat de frumos, atat de colorat, atat de plin de viata. Chiar daca este noapte ma asez pe banca din fata lacului ca sa il privesc, frumusetea noptii ma atrage intr-un mod straniu, incep sa ma intreb daca aceasta atractie ciudata se datoreaza faptului ca peste mai putin de o saptamana voi fi o creatura a noptii? Chiar daca m-am obisnuit cu acest gand ma sperie al naibi de tare.
De odata in aer se simte un miros ciudat, metalic. Ma indrept usor spre sursa mirosului si inghit in sec cand observ ca acesta duce spre padure. Calc usor inspaimantata pe pamantul invaluit in frunze pictate in culori vii de galben si portocalii dar si in culor moarte de maro. Ma indrept usor usor spre mijlocul padurii cand impitresc la vederea imaginii infioratoare ce este difuzata in fata ochilor mei. O fata tanara cu parul saten zace intisa pe pamant intr-o balta de sange proaspat. Imi este cunoscuta, dar nu imi pot da seama cine este caci se afla la mai mult de cinci metri distanta de mine. Ma dezmeticesc din starea inmarmuritoare in care ma aflu de cateva secunde bune.
Incep sa fac cativa pasi mici si tremurati dar totusi siguri. Ma cutremur ca fata vag cunoscuta are o taietura imesa in jurul gatului. Seamana cu un fermoar. Ma apropii de ea si imi dau seama de unde o cunosc. Este Lilith. Ma grabes spre ea, zace intr-o balta de sange, ii verific pulsul la gat, nimic, la mana, nimic, ii verific bataile inimi, nu seauzeau, nu le simteam. Ii pun mana pe frunte iar corpul sau se raceste din ce in ce mai repede sub atingerea mea. Este moarta.
-L-i-li-th? Ma balbai eu in timp ce cad in genunchi exact in balta de sange imediat simt sangele cum imi murdareste pielea geninchilor iar blugi mei albi sunt pictati usor, usor cu sangele prietenei mele.
Intradevar Lilith in saptamana in care am stat impreuna mi-a devenit prietena. Ea a fost acolo pentru mine exact cand am avut nevoie de cineva, intradevar i-am promis ca in schimbul ajutorului sau eu nu voi deveni printesa Infernului, dar chiar si asa am devenit prietene.
-Te voi razbuna! spun eu printre hohotele de plans ce acopereau liniste padurii. Promit.
Speram sa se trezeasca dar nu a facut-o, eram constienta ca ea era vejnic tanara si nu putea sa sufere de boli dar putea sa moara, chiar ea imi spusese asta acum trei zile. M-am ridicat in piceoare in timp ce cu maneca paltonului bej. Un sunet se auzea din inima padurii mici.
- Oricine esti, iesi afara. Nimic, dar sunetele inca se auzeau. ACUM! Tip eu.
Dintre copaci o silueta de statura medie se apropie. Razele lunii se reflecatu in parul sau blond, ochii sau glaciali ma privea mirati.
- Andrei? Il intreb eu chiar daca eram perfect constienta ca, chiar el este.
- In carne si oase. Imi spune el.
-Te rog spune-mi ca nu tu ai facut asta. Spun eu si arat spre corpul inert al demonitei.
-Chiar vrei sa te mint? Ma intreba el iar eu simt cum ochii mi se maresc iar din ei incep sa curga alte lacrimi amare.
-De-de ce? Il intreb iar el da negativ in cap.
-Micuta Diana, tu nu stii cat m-a chinuit fiinta asta pe mine.. Spune el iar in ochii sai se vad urme de suferinta, vagi dar se vad.
-Dar nu te-a omorat. Spun eu mai mult ca pentru mine. Tu de ce ai facut-o?
-M-ar fii omorat dar nu am putut in schim eu am putut. Spuse el in timp ce ma fixa cu privirea.
- De ce? Stii de ce nu te-a omorat? Il intereb eu iar el da afirmativ din cap. Pentru ca ea nu isi omoara semenei. Dar tu ai facut-o. Se vede ca ai fost om candva.
-NU! tipa el aproape surzindu-ma. NU M-A OMORAT FIINDCA SUNT DEJA MORT SI PENTRUCA II ERAM CA UN FIU LUI LUCIFER IAR EA ERA TARFA LUI DE COMPANIE.
-Asculta bine caci nu ma voi repeta de zece ori, il fac eu atent, hai sa nu vorbim de rau morti, in al doile-a rand nu te-ar fii omorat chiar daca ar fii putut. Si stii de ce?
-Nu! Neaga el.
-Pentru ca ei chiar si la milioane de ani decand e demonita i-a mai ramas o farama din sufletul ei de inger. Pecand tie de cativa ani decand esti demon nu mai ai nici o urma de umanitate.
- Ba mai am. Spuse el.
-Daca aveai nu o mai omorai. Spun eu.
- Atunci daca spui ca nu mai am nicio urma de umanitate, cum iti explici ca am o iubita? Ma intreaba el.
- Daca e o curva cu care doar ti-o tragi asta nu inseamna ca e iubitata ta.
Nici nu apuc sa imi termin fraza caci Andrei se napusteste asupra mea cu un cutit. Simt cum lama cutitului este apasata pe gatul meu. Lama acutitului se plimba usor pe gatul meu spintecandu-l iar eu raman usor fara aer, Ma incec in cautarea dupa aer dar nu reusesc sa respir deloc. Simt cum sangele cade siroaie pe trupul meu din gat. Simt usor, usor cum viata mi se scurge din trup. Inaite sa mor aud o voce mult prea cunoscuta pe care o urasc.
- Asta pentruca ai facut-o pe iubita mea inocenta curva.
Deschid usor ochii iar o lumina alba ma orbeste. Ma ridic in picioare si in fata ochilor mi se asterne un peisaj de basm. O intidere uriasa, fara sfarsit de iarba mi se arata, cerul este mai albastru fata si de cea mai insorita si senina zi pe care am vazut-o im imtreaga mea viata -scurta de altfel-. Copaci verzi sunt asezati imtr-o padurice. Locul mi se pare extrem de cunoscut.
Un glas mirific se aude din indepartare, imi striga defapt nu imi canta numele asa cum nimeni nu a facut-o pana acum. In fata mea se preface o silueta inalta ce i-a forma unui trup uman. Parul castaniu-blond ii curge pe spate in valuri, ochii sai sunt mai senini decat cerul sub care ma aflu. Din spate ii cresc niste aripi de un alb imaculat. Isi intinde uriasile aripi care parca strapung cerul si ating pamantul. Este inalat si frumos, este cea mai frumoasa creatura pe care am vazut-o vre o data. Piele sa este atat de alba deparca ar fost pictat cu ceara, parul sau stralucea iar hainele albastre de asemenea. Este un inger.
- Bun, Diana. Spune El. Eu sunt Mihail.
-Bun-na. Ma balbai eu. Ce este locul asata ?
-Este locul unde putem noi ingeri si deopotriva demoni sa comunicam cu oamei. Imi exlica el cu voacea sa cristalina care la fiecare litera imi mangae auzul.
- Seamana cu locul din..
- Cu locul din visul tau in care te intalnei cu fratele meu cazut, da stiu. Ma intrerupe el, un gest care daca era facut de o simpla fiita umana mi se parea necugetat dar acum mi se pare cumsecade.
- De unde stii ? il intreb eu pe Mihail.
In loc de raspuns incepe sa rad dar nu era un ras sadic, nu era un ras prefacut, nu era un ras batjocoritor , nu ci era un ras sincer, frumos, demn de un Arhanghel ce era.
- Micuta Diana, noi ingeri stim totul legat de fiintele umane pe care le protejam. Imi explica el.
- Adica TU ma protejezi pe MINE ? Il inteb eu.
- Da. Imi raspunse el monosilabic.
- Iposibil. Ii raspund eu.
- Ba este foarte posibil. Ma contrazice el.
- Cum ? il intreb. Eu sunt fiica Celui Cazut, sunt un demon sau semi-demon. Cum pot avea un inger pazitor care este chiar cel ce l-a alungat pe tata din Rai.
- Diana uiti ca mama ta este un inger care a fost trimis pe pamant ca sa iti dea viata tie. Spune el iar eu aprob din cap.
- Sunt moarta ? Il intreb eu direct.
-Nu. imi raspunde el monosilabic.
- Dar mi-a fost spintecat gatul.
- Nu esti moarta, te transformi, stii tu in ce. Imi raspunse el.
- Nu vreau.
Ii spun eu dar el isi pastreaza postura sa de invingator.
-Stiu dar eu nu pot face nimic. spune el. Nu te pot lua cu mine, nu te pot ajuta. Dar sa sti ca este o portita.
- Care ? Il intrb eu disperata vazand ca incep sa devin din ce in ce mai transparenta.
- Nu ti-o pot spune dar vei afla singura. Bafta, vei avea nevoie pentru ce va urma.
Nu apuc sa ii raspund caci deodata o rafala de vant pune stapanire pe mine.
Deschid ochii si observ cerul instelat. Imi terc limba peste buze vrand sa mi le umezesc. Am nevoie de ceva. De sange.
Va urma..