Ştefan Povesteşte:
- Diana spune-mi unde eşti? Îmi întreb iubita prin telefon.
- Nu îți pot spune, începe ea, dar te asigur că sunt bine.
- Diana, încep eu, tu.. tu chiar ne-ai părăsit?
- Ştefan, nu înțelegi şi nu prea cred că vei înțelege în ce situație complicată mă aflu. Îmi spune Diana iar în vocea sa se simțea un tremur.
- Diana, am început eu, sunt iubitul tău, sunt aici să te ajut şi să te înțeleg.
- Ştefan nu cred că mai putem fii împreună. Spune ea.
Nu, nu pot să cred că Diana chiar s-a despărțit, după câte am pătimit pentru ea, ea chiar s-a despărțit de mine.
- Tu vrei să spui că te desparți mine? O întreb eu.
- Te rog nu o lua aşa. Mă roagă ea.
- Da' cum vrei să o iau? O întreb eu.
- Nu ştiu... ,spune ea, sper să fii bine. Te iubesc Ştefan. Spune şi închide telefonul.
Ea chiar a plecat şi s-a dedpărți de mine. Ea chiar nu se gândeşte la mine? Nu prea cred asta. Dacă i-ar păsa nu ar fii plecat ori ce probleme ar avea. Eu eram aici pentru ea dar ea, a preferat să mă abandoneze.
Într-un acces de furie arunc Samsung-ul meu negru de peretele din fața mea. Nu se sparse, este rezistent.
Nici acum nu îmi vine să cred că Diana a plecat -poate chiar definitiv- fără să îi pese de mine sau de oameni ce țin la ea, a plecat şi atât. Dar dacă nici mie nu mi-ar păsa de ce simte ea? Dar nu pot face asta, o iubesc prea mult ca să o înşel, chiar dacă teoretic şi practic noi suntem despărțiiți eu tot nu pot să mă sărut cu altă fată. Aş trăda-o sau cel puțin aşa cred eu.
Sunt tot în Cluj. Locuiesc singur de ceva timp. Părinți mei au decis să ne mutăm la Bucureşti dar eu nu am vrut. Nu am putut să îmi abandonez prieteni şi pe Diana, căci da o iubesc de când mă ştiu şi chiar nu am putut să o las aici.
Mă duc să îmi ridic telefonul de pe jos. Ecranul se aprinde imediat ce apas pe butonul de aprindere al său. Ceasul arată că este ora 11 a.m, asta înseamnă că mai am o oră până voi începe orele la liceul de arte din Cluj. Astăzi şi în viitor liceul nu ar fii la fel fără Diana.
Mă îndrept spre baie şi îmi las hainele să cadă de pe trupul meu.
După un duş nu foarte lung dar nici foarte scurt. Îmi înfăşor un prosop alb în jurul taliei şi mă duc să mă îmbrac.
***
- A făcut ce ? Întreabă Irina uimită.
- Cum ai auzit a plecat. Îi spun eu ridicând din umeri.
- Unde mai exact? Mă întreabă ea curioasă.
- Nu ştiu, nu a vrut să îmi spună. Îi spun eu Irinei. Ştiu doar că e bine.
Eu şi frumoasa blondă în persoana celei mai bune prietenă a mea, întrăm pe poarta şcolii. Îmi i-au la revedere de la ea - s-a fus la două colege- mă duc în clasă.
Întru în clasa şi mă îndrept spre banca mea şi îmi las gheozdanul, mai sunt 30 de minute şi se va suna de intrare.
Gândul îmi stă tot la frumoasa mea iubită, pardon fostă iubită care e plecată în nu ştiu ce loc, cu habar nu am cine. Mă îndrept spre banca unde stau de obicei cu prieteni mei. Nu suntem gaşca aia populară a şcolii, suntem o gaşcă normală. Îi zăresc pe cei patru prieteni ai mei Josh, Marc, Edy şi Olivia.
- Heii gaşcă! Îi salut eu pe cei patru fantastici.
- Heii, Stef. Mă salută ei în cor.
- Ce faceți? Îi întreb.
- Noi bine, Olivia cam salivează după Alex de la 12 B. Spune Marc iar Olivia îi dă un pumn în umăr.Tu ce faci?
- Nu prea bine. Spun eu iar toți s-au oprint din ce făceau şi se uitau la mine. Ce vă uitați aşa?
- Probleme în Paradis? Mă întreabă Josh.
- Nu mai este nici un paradis. Spun iar Olivia vine şi îmi oferă o îmbrățişare prietenească de care chiar aveam nevoie.
Olivia e o prietenă chiar foarte bună, poate mai bună decât Irina, mereu a fost acolo pentru mine. Mereu m-a îțeles, mereu m-a ajutat. Poate Irina e cea mai bună prietenă a mea, dar Olivia e ca o soră pentru mine.
- Ce culoare au avut papuci? Mă întreabă Edy.
Edy, genul ăla de băiat în care multe fete îl plac doar pentru cum arată, nu spun că e um băiat rău doar că nu îşi arată deloc sentimentele, vrea să arate că are inima de gheață.
- Foarte amuzant Edy. Îi spun eu iar el ridică din umeri.
- Pe bune ce s-a întâmplat? Întreabă Marc.
Ştiiți genul ăla de adolescent care e pasionat de Supranatural? Marc e tipul ăla de adolescent. E pasionat pardon obsedat de toate chestiile ce țin de Supranatural dar nu de acel serial. Dar asta îl defineşte, uneori e nervant când ne vorbeşte de toate descoperirile făcute de către el în materie de supranatural. Țin minte că la jumătatea clasei a 9- a era obsedat de Căderea Îngerilor. Stătea ore înşir închis în camera sa, în fața calculatorului cu zeci de cărți -toate despre Căderea Îngerilor-. Ne spunea că vrea să afle ce se afla în capul lui Lucifer când a decis că vrea să fie Dumnezeu, vă spun eu. Nimic. Şi nici în capul lui Marc nu era altceva când stătea cu orele în camera sa citind despre Căderea Îngeriolr.
- A plecat, defapt a fugit de acasă, nu ştiu unde, ştiu doar că e în siguranță, încep eu, în dimineața asta ma sunat şi mi-a spus că nu mai putem fii împreună.
- Şi cum eşti? Mă întreabă Josh.
Josh. Un adolescent înebunit dupâ fotbal şi după Rock. Nu sunt prea multe de spus despre el. Nu, nu e satanist. Ştiu că mulți au acest concept tâmpit -cred eu- în care celor ce le place Rock-ul sunt satanişti. Nimic adevărat -cel puțin în cazul lui Josh-. Josh nu e Satanist, este chiar mai credinceos decât oameni ce nu ascultă Rock.
- Sunt bine, mersi. Spun eu iar ei zâmbesc trist.
- Mergem în clasă? Întreabă Olivia.
- Te-ai săturat să-l priveşti pe Alex? O întreabă Marc pe Olivia iar ea se înroşeşte.
- Da, m-am săturat de fața ta! Spune Olivia iar Marc se strâmbă la ea.
- Ce oră avem? Îi întreb eu pe cei patru fantastici.
- Matematică. Îmi răspunde Josh. Şi avem test.
- Pe bune? Îl întreb eu iar Josh dă din cap afirmativ şi murmură un "mhm".
Clopoțelul sună iar noi mergem pre clasă. Din fericire profa de Matematică nu a intrat. Când mă gândesc că vom da test mai bine mă omor.
Ne aşezăm cu toți în bancă iar după câteva minute profa intră în clasă cu un domn înalt. Mi se pare cunoscut.-gândesc eu. Părul ăla negru ca de abanos, ochii ăia albaştri ca două oceeane.
-Bună ziua! Spune profesoara iar noi îi răspundem ridicându-ne în piceoare. Probabil vă întrebați cine este domnul. El este Lucifer.
Ochii mei se măresc de uimire dându-mi seama cine este.
Acum câteva săptămâni.
... Cum vă numiți?
- Lucifer.
- Ca pe Diavol.
- Da.
- Hmm interesant.
Prezent
Este acel om care era la spitatal la Diana.
- Ştefan, începe profa, domnul vrea să vorbească cu tine.
- Acum? O întreb eu.
- Da. Îmi răspunde ea.
Mă ridic din bancă şi merg spre Lucifer, acesta îmi zâmbeşte şi îmi face semn să ies din clasă. Mă uit din reflex la Marc iar fața acestuia este una deadreptul înfricoşată.
- Da? Îl întreb eu imediat ce am ieşit .
- Când ai vorbit ultima dată cu Diana? Mă întreabă el furios.
- În dimineața asta. Îi spun eu. De ce?
- Ce ați vorbit? Mă întreabă el. Ți-a spus unde e.
- Nu, nu mi-a spus unde este. Îi spun eu. Ştiu doar că e bine şi că este cu o femeie.
- Ce femeie? Mă întreabă el. Cum o ocheamă?
- Lilith parcă. După ce spun asta fața sa devine roşie de nervi.
- Mulțumesc, acum poți pleca acum. Spune iar el pleacă lăsându-mă cu ochii în soare.
Parcă am mai auzit undeva de Lilith. Mă duc în clasă şi mă aşez lângă Marc.
- Marc, îl strig în şoaptă iar el se uită la mine. Numele de Lilith îți spune ceva?
- Da, începe el, e demonița desfrânării. De ce?
Nu, nu se poate ca Lucifer să fie chiar Diavolul dar coincidența e prea mare.
- Marc se prea poate să îl cunosc pe Diavol. Îi spun eu iar fața sa e una mirată.
- Ce vrei să spui?
- Lucifer care a intrat mai devreme în clasă chiar e Lucifer.
________________________________________________________________________
Hello Hello
Surpriză! Am postat mai devreme. Vreau (ştiu e bine să vrei), să fac o carte pentru Halloween -sau cum s-o scrie. Va fii o proză scurtă de 5 sau 6 capitole lungi care se va numi "31 Octombrie" Voi posta un scurt prolog mâine iar cartea va fii gata până pe 31 Octombrie atunci voi posta Epilogul.
Deci revenind la oile noastre. Cum vi se pare capitolul?
Deci va iubesc am peste 6000 de lecturi şi aproape 500 de voturi şi peste 1060 de urmăritori.
Scuze pentru greşeli. Sper ca mâine când voi posta prologul la "31 Octombrie".
Bye