Partea I - Zi cu surprize
*peste şase luni*
Angello P.O.V
Mă trezesc foarte bine dispus şi am un mare chef s-o sâcâi pe Lucy. Iar cel mai bun "aliat" al meu este Arkan, în momentul acesta. Din micuţul husky care era, acum a devenit ditamai husky-ul. Dacă se ridică în două labe îmi ajunge până la bazin, iar pe Lucy o doboară...la propriu.
Cobor încet din pat, ca să nu-mi simtă absenţa şi îl aduc pe Arkan, punându-l să-mi ţină locul în pat. Frate, dar e greu, nu glumă! Cand o vede pe Lucy, se caţără pe ea şi o adulnecă ca să fie sigur că e ea.
-Angello, lasă-mă să dorm! mormăie somnoroasă, cu capul în pernă.
-Mmm...iubitule, nu acum! Mai lasă-mă să dorm puţin! geme în pernă şi vrea să-şi tragă pilota peste cap, dar nu reuşeşte pentru că Arkan stă exact pe ea şi o trage cu dinţii către el.
-Angello, da-mi pilota înapoi! mormăie nervoasă din nou şi pipăie partea mea de pat, dând de blana lui Arkan, căzând din pat speriată şi rostogolindu-se cu tot cu pilotă când acesta începe să latre.
Atunci chiar nu mă mai pot abţine şi încep să râd zgomotos, dându-mi şi lacrimile. Când îşi revine din "şoc", mă trezesc bombardat cu toate pernele de pe pat.
-Angello, nu ştiu ce-ţi fac! ţipă nervoasă şi sare pe mine, dărâmându-mă pe podea şi lovindu-mă furioasă cu palmele în piept.
Bineînţeles, că mai mult mă gâdila decât să mă lovească în vre-un fel. Mă rostogolesc şi mă las peste ea, prinzându-i mâinile deasupra capului şi se zbate, sagetându-mă cu privirea. Ce-mi place când e nervoasă.
-Esti atât de adorabilă când eşti nervoasă! îi spun râzând şi parcă scoate fum pe nări.
-Ticălosule, dă-mi drumul! spune şi se zbate din nou.
-Haide, iubito, nu te supăra! A fost doar o glumă. îi spun încercând s-o îmbunez, venindu-mi şi Arkan în ajutor, smiorcăindu-se.
-Vezi? Şi el este de acord. îi mai spun şi fac faţă de căţeluş.
-Angello, dă-te de pe mine! îmi spune serioasă şi mă împinge de pe ea.
Îi dau drumul şi o ajut să se ridice de pe podea. Chiar nu am vrut s-o supăr.
Pleacă supărată din cameră şi nu ne mai bagă în seamă nici pe mine, nici pe Arkan.
-Băiete, cred că s-a cam supărat pe noi. îi spun lui Arkan cu tristeţe şi îl mângâi între urechi.
Lucy P.O.V
Doamne, ce m-am putut speria! O să
i-o coc şi eu cât de curând. Ştie cât de mult urăsc să fiu trezită din somn. Mai ales că ieri, micuţa noastră a împlinit şase luni şi am sărbătorit până târziu cu cei dragi, iar ea a avut grijă să mă mai ţină trează încă vreo două ore pentru că nu a vrut să mai doarmă. Deloc.
Am reuşit s-o adorm cu mare greu, asta întâmplându-se cam pe la patru dimineaţa. Am reuşit să dorm doar câteva ore, pentru că cineva...şi anume, Angello împreună cu trădătorul de Arkan au avut grijă să-mi facă o trezire "superbă". Dar o să-i fac şi eu lui o farsă, pe care s-o ţină minte. Până atunci...o să mă prefac supărată pe el şi o să-l ignor complet.
Ies din cameră trântind uşa, ca să par mai credibilă şi mă întrept spre camera prinţesei mele. O găsesc în pătuţ, dând din mânuţe şi picioare când mă vede, fiind nerăbdătoare s-o ridic. O iau în braţe, sărutând-o apăsat pe frunte şi îi schimb scutecul şi hăinuţele, după care mergem în bucătărie pentru a-i da să mănânce.
După ce îi pregătesc laptele şi o hrănesc, mă apuc să pregătesc micul dejun şi pentru noi doi. În timp ce trebăluiesc prin bucătărie, Sofi mă priveşte râzând din scăunelul ei. Mă uit la ea cu drag şi realizez cu stupoare că a crescut foarte mult. Are deja şase luni şi începe să stâlcească câteva cuvinte, cum ar fi 'papa' sau 'lala'. Iar noi încercăm s-o învăţăm să zică 'mama' şi 'tata'. Este foarte hazliu Angello când încearcă s-o facă să zică 'tata'.
Vorbind de lup, uite-l că a venit. Vine şi mă îmbrăţişează din spate, eu ne băgându-l în seamă şi continui să amestec omleta în tigaie.
-Iubito, încă eşti supărată pe mine? mă întreabă, depunându-mi un sărut pe gât şi nu reacţionez deloc, dar în interiorul meu era cu totul altceva.
-Te rog, iubito, nu mai fi supărată pe mine! A fost doar o glumă şi se pare că una proastă. spune şi mă strânge mai tare în braţe.
-Da, a fost una chiar foarte proastă. Ştii bine cât de mult urăsc să fiu trezită aşa brusc şi mai ales că am reuşit să dorm azi-noapte doar câteva ore. îi spun rece şi ii fac semn să se aşeze la masă.
-Te rog, iartă-mă! îmi spune şi face faţă de căţeluş.
-Eu te-am iertat demult, iubitule! Dar o farsă tot o sa-ţi fac...ca să fim chit. îi spun, zâmbindu-i diavoleşte şi mă priveşte cu ochii mari. El ştie că mereu mă țin de cuvânt.
A doua zi, Angello are o şedinţă de dimineaţă şi m-am trezit cu noaptea în cap ca să-i fac nişte fursecuri...mai speciale. Le scot de la cuptor şi a venit vremea pentru ingredientul special, şi anume, piperul alb foarte iute.
Le pun frumos pe o farfurie şi lipesc puţină bandă adezivă pe gura robinetului de la chiuvetă, astfel încât, când o să deschidă robinetul ca să bea apă o să aibă parte şi de un "duş" rece.
-Angello! Eşti gata? îl strig ca să mă poată auzi.
-Cobor acum! îl aud strigând înapoi şi îl aştept să vină.
Când îi aud paşii pe scări, mă duc înaintea lui.
-Iubitule, ţi-am lăsat fursercuri aşa cum îţi plac ţie, pe masă. Eu mă duc să văd dacă s-a trezit Sofi.
-Serios? Cu ciocolată?! mă întreabă entuziasmat ca un copilaş.
-Da, dar ai grijă că sunt fierbinţi! îi spun şi urc repede sus, aşteptând să-i aud reacţia. Când e vorba de fursecuri parcă se teleportează în bucătărie.
3...2...1
-Lucyyyy! îl aud ţipând şi izbucnesc în râs, tinându-mă de burtă.
Îl aud urcând în fugă scările şi intră ca taifunul în cameră, fiindu-i costumul ud din cap până-n picioare.
-Ticăloasă mică ce eşti! Te ţi de șotii, nu-i aşa? îmi spune, privindu-mă ca un taur turbat.
-Acum suntem chit, iubitule! spun zâmbind şi îi fac cu ochiul.
Dă afirmativ din cap şi zâmbeşte din colţul gurii. Se năpusteşte asupra mea şi cădem amândoi pe pat, el deasupra mea. Se lasă cu toată greutatea, udându-mă şi pe mine.
-Angello, dă-te jos! Mă omori! îi spun respirând greu.
-Acum suntem chit, iubito. îmi spune şi începe să râdă şi îl privesc resemnată. Până la urmă chiar suntem chit şi m-am săturat de jocul acesta de-a şoarecele şi pisica.
-Pace? mă întreabă şi se apropie mai mult de mine ca să mă sărute, dar se opreşte fiind la câţiva centimetrii distanţă de buzele mele şi aşteaptă răspunsul meu.
-Pace! îi spun şi mă sărută lung şi apăsat.
-Acum te ridici, te rog, de pe mine? Simt că mă sufoc! Tu ai idee cât de greu eşti? îi spun încercând să-l dau jos de pe mine.
-Nu. spune scurt şi zâmbeşte, iar eu mă uit nedumerită la el.
-N-o să mă dau jos. Pentru că am să te pedepsesc. îmi spune, muşcându-şi buza pervers.
-Stai...ce?!
-Şi nu o să fiu blând deloc. îmi spune şi înghit în sec, el desfăcându-mi cordonul halatului, aruncându-l undeva prin cameră lăsându-mă goală puşcă.
(18+)
Începe să-mi sărute şi să-mi muşte gâtul violent, scoţând de la mine un geamăt de durere, dar şi de plăcere în acelaşi timp. Zâmbeşte victorios şi sunt sigură că mi-a lăsat câteva semne de toată frumuseţea pe gât. Îşi dă sacoul jos, urmat şi de celelalte haine ale sale care au ajuns prin toată camera.
Îmi duce mâinile deasupra capului şi le ţine strâns cu o mână, iar cu cealaltă mână îmi mângâie tot corpul.
Coboară cu sărutări fierbinţi pe sâni şi pe abdomen, tot mai în jos, simţind cum îmi "arde" pielea acolo unde el mă atingea cu atâta patos. Îmi eliberează mâinile din strânsoare, care mi-au cam amorţit şi revine la acelaşi nivel cu mine, sărutându-mă şi muşcându-mi puternic buza de jos.
Intră puternic în mine, luându-mă prin surprindere şi las să-mi scape un geamăt zgomotos, tăindu-mi respiraţia.
Angello îmi opreşte alt geamăt să iasă printr-un sărut. Nu de alta, dar nu aş fi prea încântată să se trezească Sofi chiar în acest moment. Continuă cu mişcări din ce în ce mai rapide de dute-vino, eu trăgându-l mai aproape de mine...dacă ar fi posibil şi îmi înfig unghiile puternic în umerii săi. Trasez linii de foc pe tot spatele său, el gemând de durere. Asta e pentru semnele de pe gât. Face ultimele mişcări măi adânci şi mai rapide, aducându-mă pe culmile plăcerii.
Se prăbuşeşte deasupra mea şi respirăm amândoi sacadat, fiind transpiraţi şi extenuaţi de-a dreptul. Se trânteşte pe partea lui de pat şi mă trage la pieptul său, încă încercând să-mi revin. Nu trece mult timp şi ajung din nou pe tărâmul viselor. Dar presimt că nu pentru mult timp...
*
Sper să vă placă acest capitol şi îmi cer mii de scuze pentru întârziere!
:) Şi vă mulţumesc din suflet pentru pentru cele peste 94 K de lecturi! Sunteţi minunaţi!!! ❤
P.S Va urma şi partea a II-a cât de curând, promit! :*