" Unde-i credință/ Acolo e Iubire/ Unde-i iubire / Acolo e pace/ Unde-i pace/ Acolo e binecuvântare/ Unde-i binecuvântare/ Acolo e Dumnezeu/ Unde-i Dumnezeu/ Acolo sunt și Eu!"
(Binecuvântarea Casei)
Venise în casa tatălui ei ca sa își găsească pacea, simțindu-se pierdută. În ultimul timp vedea viata ca pe o clepsidră, iar Dumnezeu din păcate o intorsese fara stirea eu, iar universul i se transformase dintr-odată într-un haos. Se venise acasă atât de fericită, dar găsise un tată absent și bolnav. Apoi printr-un joc al sorții se măritase cu un bărbat egoist și insensibil, care nu o putea accepta așa cum este. Dorea ca nevasta lui sa fie una dintre acele păpuși perfecte cu care el avea obiceiul sa se afișeze prin societate. Nu îl interesau dorințele, aspirațiile ei și ar fi zdrobit-o imediat dacă nu îi făcea pe plac. Îi cerea atât de multe, dar el nu oferea mai nimic. Pentru Sirius Severus Black defectele erau poleite cu aur și aveau o valoare inestimabilă. De exemplu: minciuna reprezenta o calitate, onestitatea și blândețea neavând loc în lumea lui; puritatea o vedea ca pe o slăbiciune, astăzi naivii sunt striviți și aruncați cu o precizie extraordinara la coșul de gunoi. Cum putea ea, Maria, să își găsească pacea într-un univers pe care nu îl înțelegea și nici nu îl putea accepta?
Căzu în genunchi plângând strângând scrisoarea tatălui ei, pe care o găsi întâmplător în cartea ei preferată: Mândrie și Prejudecata de Jane Austen. " O tata, m-ai părăsit lăsându-mă pradă lupilor. Iar cel mai periculos e chiar... soțul meu, ales de tine! Nu, nu te cert, dar vezi tu oare din planul superior în care te afli cum adoră sa tragă cu săgeți otravitoare în mine? Mă vânează ca pe o fiară sălbatică și după ce mă chinuie, mă eliberează ca să mă prindă din nou. Am încercat sa te fac mândru de mine: la scoală luptam să am notele cele mai bune, nu ți-am ieșit niciodată din cuvânt, iar tu.. m-ai părăsit lăsându-ma să mă zvârcolesc în propriul infern. Am încercat să îl înfrunt, dar Severus mă frânge de fiecare dată! Căsnicia trebuie să fie plină de iubire, respect și încredere, dar nici una dintre aceste trei ingrediente magice nu este prezenta în a mea. Viața mea e ca un puzzle care a început să se destrame, iar piesele aluneca și se pierd."
Se ridică în picioare, ștergându-și praful de pe fustă. Era în biblioteca ei iubită, refugiul ei de când era mică. Când era certată, aici se retrăgea găsindu-și alinarea în cărți. Iar acum găsise această foaie prăfuită adresată ei. Da, o va pune în poșetă și o va citi liniștită în cameră. O va citi când se va simți pregătită, acum nu ... "Iar fugi? Până când?" Înghiți în sec, transpirase toată de emoție. Adevărul era că și dormitorul îl pierduse, de acum încolo până când prietena ei își va găsi un apartament, ea va fi obligată să împartă camera cu Severus. Spera ca prezența ei să compenseze această înțelegere oribilă. "Nu sunt o lașă!" Mâinile îi tremurau când rupse plicul. Pierdută în propriile gânduri nu observase întunericul din încăpere. Căută un sfeșnic, știind că tatăl ei ținea două, trei lumânări pe birou pentru orice eventualitate. Așa o învățase și pe fiica lui să fie prevăzătoare și sa aibă mereu la ea: chibrituri, pix, carnețel, briceag și o sacoșă. După câteva minute, care păruseră o eternitate, le găsise: două sfeșnice cu câte cinci lumânări fiecare stăteau mândre pe birou. Le aprinse, iar lumina o mai calmă puțin, dar nu îndeajuns. Avea nevoie să bea ceva, nu băuse alcool în viața ei. Dar pentru prima dată, simțea nevoia să bea ceva tare.
Acum stătea pe fotoliul din piele, pregătită. Într-o mână ținea paharul plin cu whisky, iar în cealaltă scrisoarea. Dar după ce parcursese primele rânduri, se auzi o bufnitura puternică, paharul in contact cu podeaua se spărsese în mii de bucăți. Dar Maria nu era atentă, ridicându-se tremurând în picioare citea fără sa ii vina sa creadă cuvintele lui pentru ea... fiica lui:
Draga mea,
Când ai sa parcurgi aceste rânduri, eu nu am sa mai fiu lângă tine. Dar sa nu te îndoiești de faptul ca nu am sa te păzesc de sus. Boala m-a sleit de puteri, corpul meu e devorat și încetul cu încetul va dispărea, nerămânând decât niște oase putrede. Dar sentimentele mele vor rămâne mereu vii oriunde m-as afla, iar eu te-am iubit și am sa te iubesc sincer, chiar și dincolo de mormânt. Nu am știut cum sa fiu un tata bun, cum sa ma comport cu tine. Dar după moartea prea iubitei mele Eleonora, inima mea a încetat să mai bată. Am făcut greșeli peste greșeli în ceea ce te privește și mă gândesc cu groaza când va fi să o reîntâlnesc pe lumea cealaltă. Sunt sigur ca mă va ocara, a avut încredere în mine lăsându-te în grija mea, iar eu nu mi-am îndeplinit toată promisiunea: da, am avut grijă de tine, ai o educație ireproșabilă, ți-am oferit tot din punct de vedere material...dar nu ai fost fericita! Sufletul meu fiind îndoliat, simțindu-mă pierdut... of Maria, iartă-mă dacă nu am fost tatăl iubitor de care aveai atâta nevoie! Eu mi-am pierdut soția, dar tu ți-ai pierdut mama. Defapt i-ai pierdut pe amândoi în același timp și din aceasta cauză îți scriu această scrisoare ca să îți explic, pentru că ai dreptul să știi un secret teribil care m-a făcut ce sunt în ziua de astăzi: puternicul și temutul White. Datorită lui m-am însurat cu mama ta și am avut-o doar pentru mine. Nu există părticică din mine care să nu o fi adorat, dar ea.. ei bine mama ta, Maria, nu m-a iubit niciodată. Da, m-a respectat, a ținut la mine, dar nu am putut sa pătrund în inima ei, cum ea era într-a mea. Scumpa mea, unele secrete trebuie să rămână pentru totdeauna îngropate, iar acesta este unul dintre ele. Dar tu trebuie să cunoști adevărul și să fii tare, să nu te lași îngenunchiată de el! Sa nu uiți niciodată ca tu ești Maria White, fiica mea!
Cu multa durere iți spun că, nu sunt tatăl tău biologic, dar asta nu înseamnă ca acum ești mai puțin fiica mea, decât erai cu o clipă în urmă! Poate te întrebi de ce nu ți-am mărturisit acest lucru privindu-te în ochi, pentru ca tu nu ar fi trebuit sa ai habar de acest lucru. Din această cauză iți scriu această scrisoare pe care am sa o ascund. Dacă mânuțele tale vor atinge cartea mult iubita de tine în copilărie atunci mii de întrebări se vor naște, dar dacă nu atunci.. nu ești pregătită să faci față unei asemenea furtuni și e mai bine să nu știi. Îngerul meu, lasă te rog prejudecățile, durerea, neîncrederea la o parte, pentru ca problema trebuie privita din cu totul și cu totul alt unghi.
Provin dintr-o familie umilă: tatăl meu croitor, iar mama mea a fost casnică care s-a ocupat doar de casă și familie. Ca și tine mi-am pierdut timpuriu mama, iar tata s-a închis în el pentru o bună perioadă de timp sfârșind căsătorindu-se cu o femeie care nu știa decât sa îl cicălească și sa îi ceară din ce în ce mai mulți bani până a făcut infarct și a murit, lăsându-mă în grija ei. Nu am sa intru în detalii, nu are sens să dezgrop morții. După terminarea liceului am plecat ca orice tânăr în Londra, sperând sa găsesc ulciorul cu aur de la capătul curcubeului. Dar nu am părăsit ținutul de baștină singur, ci împreună cu cel mai bun prieten: Black. Da, tatăl soțului tău a fost prieten cu mine din copilărie, a fost fratele pe care nu l-am avut niciodată. În capitală am muncit ca un rob, de dimineață până seara ca să îmi hrănesc visul de a deveni cineva. Dar ca să nu mă abat de la subiect, pentru că mintea îmi e plină de amintiri nedorite și demult uitate, iți zic că am întâlnit-o pe Eleonora la o petrecere. Doar că era gazda, iar eu un simplu ospătar. Draga mea scumpă și adorată prin tine curge sânge albastru, mama ta provine dintr-o familie de vază din Anglia. Nu te întrista, ci mai degrabă bucură-te ca mama ta nu a fost orfană. Te-am mințit pentru că așa era cel mai bine. Ce nu cunoști nu are cum să te supere. Dar de fapt într-un fel a fost, deoarece a ales să rupă orice legătură cu familia ei. Alegerea i-a aparținut în totalitate, eu nu am influențat-o și nici nu m-am amestecat. I-am respectat deciziile. Îmi vine să zâmbesc, ce femeie hotărâtă a fost. Îmi imaginez ce dorești să întrebi, dar din păcate Maria nu iți pot destăinui numele de fată al mamei tale. A fost decizia ei, iar eu o respect. Dar să continuăm, din prima clipă când am zărit-o am simțit cum pământul îmi fuge de sub picioare. Eleonora, bineînțeles, nu m-a observat și mult timp am fost invizibil, până când am devenit secretarul unchiului ei. Acum aveam doua teluri: unu să fac firma mea sa prospere și al doilea să mă fac remarcat. Și am reușit pentru că la cinci ani de la prima întâlnire am devenit mâna dreaptă a unchiului ei. Dar chiar și așa, cine eram eu să se uite la mine? Pentru ei eram tot un simplu servitor, băiatul sclipitor care rezolva orice problemă cât ai clipi, dar fără titlu și avere. Nu conta ce făceam, ce îi spuneam, ea nu avea ochi pentru mine. Îmi pierdusem orice speranță, până într-o noapte când a bătut la ușa mea. Și acum o văd, parcă a fost ieri. Ce noapte cumplită, ploua cu găleata ca și cum norii făceau scandal pământului pentru toate păcatele comise. Era udă până la os, tremura, plângea și era terorizată de faptul că era însărcinată. Am încercat zadarnic să o calmez spunându-i cuvinte blânde. Era ca o frunză în bătaia vântului, atât de fragilă, încât nu știam cum sa reacționez. Tot fardul i se prelinse pe față, dar nimic din ce făcea, ce spunea nu îi răpea frumusețea. Am întrebat-o de tatăl copilului, dar nu am primit nici un răspuns decât o tresărire din partea ei. S-a cutremurat luându-mă în brațe. " Te rog, însoară-te cu mine. Îți promit că am sa fiu o soție tandră, iubitoare și devotată. Am să fiu lângă tine la bine și la greu, dacă și tu ai sa fii tata pentru copilul meu" Am acceptat imediat și ne-am căsătorit după o săptămână. Am rupt orice legătură cu familia ei, am luat totul de la capăt. Am dorit sa aflu numele tatălui tău real, am întrebat-o când tu aveai patru ani, dar atâta durere și frică am văzut în ochii ei când am pomenit, încât nu am mai abordat subiectul niciodată. Nu am idee din ce motiv ii era groaza de fostul ei iubit. Da, Maria, l-a iubit... dar m-a iubit și pe mine. În viață nu poți să ai tot ce îți dorești. Dumnezeu îți dă, dar în același timp îți și ia cu cealaltă mână. Din păcate nu iți pot spune numele lui, pentru că nu îl cunosc.
Nu vreau să plângi, ci vreau să iei adevarul așa cum este... adevăr! Eleonora te-a iubit enorm, dar și eu te iubesc la fel de mult. Îți cer din nou iertare ca nu am știut cum sa îți arat și sa te ghidez în lumea aceasta neagra, dar nu eram pregătit să fiu un părinte singur. Nu m-am recăsătorit, deoarece doar mama ta mi-a cucerit inima. Nu face o tragedie, fii puternică cum mama ta a vrut să fii! Nu uita, ești Maria White... fiica mea!
Acum te las, te rog după ce termini de citit și recitit poate aceste cuvinte grele de digerat, te rog arde scrisoarea. Nimeni în afara de tine, de mine care oricum am sa fiu praf și pulbere în curând, nu trebuie sa afle acest teribil secret. Am încredere în tine!
Te pup și te îmbrățișez cu infinit drag,
Tatăl tău
În timp ce Maria simțea că leșină parcurgând încet rândurile, Eduard se uita prin tablou înmărmurit. Urmărise cu mare atenție tot ce se petrecuse în bibliotecă, întrebându-se ce citea de o tulbura așa. Fața îi era cadaverică, ochii înotau în lacrimi și putea pune pariu că și inima îi bubuia în piept ajungând parcă până la el. Ar fi dorit să fie lângă ea, să o aline ca apoi sa o strângă puternic la pieptul său. Observă înfricoșat cum zâna lui tristă, fuge speriată spre ușă. "Unde se îndreaptă în starea aceasta la 2 dimineata?" O urmă, ca să observe că se afla în podul casei, iar ea pe acoperiș. Se uită șocat cât de ireală părea, fusta i se împleticea printre picioare datorită vântului, iar părul o trăgea parcă înapoi în casă... doar că ei nu îi mai păsa de nimic. Simți cum realitatea îl lovește, avea să sară, iar el nu avea cum să o ajute deoarece avea rău de înălțime! Dumnezeule, Maria Black avea să se sinucidă sub ochii lui, iar el nu putea face nimic...