Maritata cu Forța

Cap 26 Planul I

Black încă nu părăsise Clubul, fusese toată ziua prins în propriile lui gânduri.  În sfârșit pașii lui se indreptau spre cărarea aurită a succesului. Câștigase câteva lupte foarte importante în ultimul timp. Se relaxă pe canapea închizând ochii și își vizualiză imediat obiectivele: Firma Power...o taie mental cu o linie pentru că devenise a lui, Marina hmm. .. și ea dispăru imediat, o distrusese. Ridică plictisit din umeri, își pierduse interesul pentru curva liceului. Până la urmă îi arătase ce meserie i se potrivea cel mai bine.. cea de tarfa. Probabil era fericită: nu numai că lucra într-un club de noapte, dar de acum în colo va și dormi acolo. Zâmbi,  își înfrânsese amintirile... se simțea ca un nou născut. În copilărie toți își bătusera joc de el, acum la maturitate el își bătea joc de toți. Pe locul trei fusese testamentul care trecu subit în capul listei. Testamentul... închise din nou ochii. Parcă il vedea pe bătrân scriindu-l în compania avocatului, aplecat deasupra biroului. Strâmbă din nas.  Când pasise prima dată în camera aceea obscură simțise cum o mână hidoasa invizibilă îl strânge de gât, rapindu-i aerul. Nu era un iubitor de spații închise și aglomerate, prefera ferestrele înalte care îl purtau spre o priveliște de vis sau mai bine zis spre o panoramă de 1 milion de lire sterline. Cumpărase de curând o vilă la malul marii, lângă Brighton. Va fi refugiul minții și inimii lui, spera din suflet  să își găsească esența pierdută. Uneori se simtea ca un ulcior ciobit. Scutura puternic din cap, nu era cazul să devină melancolic. Revazu cu ochii mintii obiectivele. A da... Testamentul... De ce White dorise să fie citit după 6 luni? Ce dorise să obțină cu amanarea lui? Trebuia neapărat să știe conținutul ca să nu fie luat prin surprindere și să aibă un as în mânecă. Ce se întâmpla aici și ce era cu afirmația făcută de Red? Încercă să își amintească, parcă spusese că fusese prieten cu mama Mariei. Dar cum era posibil? Nu făceau parte din cercuri diferite? Red din câte știa era nobil. Mereu crezuse ca să împrietenise cu bătrânul vulpoi datorită afacerilor comune ca apoi să fie inclus în club. Sau Red fusese deja membru când îl întâlnise pe White? Din păcate nu avea încă acces la aceste informații.  Și atunci... Gândul îi fu tulburat de melodia telefonului. Dând-și ochii peste cap răspunse.

- Bună, vocea Mariei era cristalină și un pic temătoare.
- S-a întâmplat ceva? O întrebă dur, ca și cum de abia aștepta să încheie conversația.
- Te-am.. te-am sunat ca să îți mulțumesc.
Ridică mirat o sprânceană.
- Să-mi mulțumești?
- Da... pentru flori.
Se încruntă. Flori? Ce flori? Apoi își aminti cum îi zisese secretarei lui competente să îi trimită un buchet. Glasul i se îmblânzi automat, până la urma toată dulceața care i-o arata făcea parte din planul de cucerire a șoricelului. Dorea ca Maria să îl adore pentru a-l sprijini și pentru a putea-o manevra cum dorea. Să fie o păpușă de cârpa în mâinile lui. Viața era o tipă sexi, dar ticăloasa,  care strivea sub tocul ei ascuțit orice creatură slabă.
- Mă bucur ca îți plac. Mi-au adus aminte de tine și mi-am zis că aș fi egoist dacă nu ți le-aș trimite ca să te bucuri și tu de ele cum m-am bucurat eu văzându-le.
Oare roșise?  Casca, îi era puțin somn. Îi spusese Elenei că va trece pe la ea, o scuza simplă și va putea evada în bratele sau mai bine spus sub buzele roșii ale amantei. Îl costa o avere, dar merita fiecare cent. S-ar putea relaxa în piscina în timp ce ea îi făcea masaj sau mai bine în timp ce îi făcea un oral ... Îi veni să tușească, era cât pe ce să elibereze un geamăt imaginandu-si buzele acelea moi strângându-i mădularul deja erect.
Zisese ceva? Nu numai că arăta ca un șoricel, dar și chitaia ca el. Ciuli urechile.
- Hmm draga mea vrei te rog sa repeți? Aici e zgomot din păcate.
- Dacă.. vii...
- Unde să vin? - ridicase fără să vrea tonul-
- Aaacasă...
Acasă... apartamentul devenise un loc sufocant de când se însurase. Acasă. .. își pierduse sensul. Se metamorfozase în semnul de circulație "Interzis".
- Maria crede-mă sunt atât de ocupat încât  nu știu când am să scap. Deja e târziu, dar .... a fost o zi dificilă, foarte obositoare și trebuie sa termin. Am să. .
- Înțeleg, atunci... - auzi un oftat- am sa strâng de pe masă și ai sa mănânci mâine. Am.. - se lasă tăcerea- am pregătit cina ca să îți mulțumesc pentru flori.
Gătise pentru el, zâmbi, însemna că era pe drumul cel bun. Se încruntă, dar mai însemna ceva: trebuia să își ia la revedere de la bătaia cu șampanie în pielea goală. Din păcate nu putea să o refuze. Înlăturase  câteva cărămizi din zidul gros care o înconjura, dar dacă nu venea se năruia tot. Oftă, ziua nu putea sa fie în totalitate perfectă.
- Dacă ai făcut așa ceva pentru mine, atunci am sa las munca pentru mâine și am să îmi petrec seara cu tine.
- Dar nu...
- Vin acasă, dar..- spuse hotărât- te rog schimba-te! Fără rochii negre! -Își drese glasul- te rog.
I se paru o eternitate până o auzi.
- Te aștept.

În timp ce Severus conducea spre casă, Maria se uită îndurerată la ecranul telefonului. Vina o rodea pe dinăuntru. O sunase! Era sigură că era... Eduard. Nu îi răspunsese  pentru că îi ștersese imediat numărul, dar ceva înăuntru ei îi zicea că apelul fusese de la  bărbatul pe care-l sărutase. Nu putea să se mai mintă: Ea, Maria Black căsătorită de 6 luni, îl sărutase! Ea pe el! Primise apelul exact când băiatul de la florarie ciocăni. Sirius făcea atâtea eforturi ca această căsătorie să continuie, iar ea visa la buzele altuia.  Dar cum făcuse rost de numărul de telefon? Oare îl avea de la  tatăl ei? Nu prea era posibil. Tatăl ei...scrâșni puternic din dinți. Se va gândi mai târziu la scrisoarea aceea aducătoare de boli, da îi contaminase sufletul. Se afla încă în poșetă,  nu o arsese cum îi sugerase...sau cum îi poruncise. Nu știuse decât să comande și să o alunge cu privirea din orice loc în care s-ar fi nimerit împreună.  Alungă gândurile negre. " Mai târziu am sa o ard, mai tarziu!!".
Greșise când se lăsase pradă instinctelor primare. Avusese dreptate stareta când spusese că ele sunt cele mai periculoase și că trebuie dominate, altfel te doboară. Nu își iubea soțul, dar era de datoria ei să încerce. El făcea eforturi și ea... ea.. îl trădase,  îl înșelase!! Lacrimile se ivisera la colțurile ochilor, dorind să se plimbe pe obrazul rozaliu. Dar le șterse repede. Nu era timp pentru lacrimi. Calcase strâmb,  dar acum putea sa îndrepte totul: îi gătise și ce îi ceruse? Fără doliu, da putea să facă acest lucru. Mereu fusese de părere că durerea se poartă în suflet și nu trebuie etalata.

Se îndreptă spre camera ei. Uitase sa împacheteze lucrurile. Și la asta se va gândi mâine! Hotărâtă lua din dulap o fustă kaki până la genunchi și o cămașuta galbenă.  În ultima luna se îngrășase, iar cămașa îi devenise un pic strâmtă. Dar era singura care se potrivea atât de bine cu fusta. Spera din suflet ca Black să nu observe. Când se dezbracă de rochie văzu oglinda. Nu se considera frumoasa. Ar fi vrut... se îndreptă cu pași mărunți spre oglindă și nu constată că cineva o privea...

........
Va mulțumesc pentru voturi și comentarii!

Va pup,
Allaria